Read Biblia Regele Carol II, 1939 2 Petru 2 Bible Online

2 Petru 2 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

2 Petru 2

¹Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi fi-vor învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul cel ce i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor o grabnică pieire.

²Mulţi se vor lua după învăţăturile lor destrăbălate şi din pricina lor calea adevărului va fi hulită.

³Din poftă de avere şi cu cuvinte amăgitoare ei vor face cu voi neguţătorie. Dar osânda lor, rostită de multă vreme, nu stă trândavă şi pierzarea lor nu dormitează.

⁴Căci dacă Dumnezeu n’a cruţat pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în iad şi i-a dat peşterilor întunericului, ţinându-i spre judecată,

⁵Şi n’a cruţat lumea veche, ci a păstrat numai pe Noe, propovăduitorul dreptăţii, cu alţi şapte, când a adus potopul peste cei fără de credinţă,

⁶Şi cetăţile Sodomei şi Gomorei, osândindu-le la răsturnare, le-a prefăcut în cenuşă, ca o pildă nelegiuiţilor din viitor,

⁷Iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea desfrânată a celor nelegiuiţi, l-a izbăvit.

⁸Pentru că dreptul acesta, locuind între ei, prin ce vedea şi auzea, zi cu zi, din faptele lor fără de lege, chinuia sufletul său cel drept:

⁹Aceasta ne învaţă că Dumnezeu ştie să scape din ispite pe cei bine credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii.

¹⁰Şi mai vârtos pe cei ce se lasă, după îmboldirile cărnii, întru pofte spurcate şi dispreţuesc domnia cerească. Cutezători îngâmfaţi, ei nu se cutremură să hulească măririle îngereşti din cer.

¹¹Pe când îngerii, deşi sunt mai mari în tărie şi în putere, nu aduc, în faţa Domnului, judecată defăimătoare împotriva lor.

¹²Aceştia însă, ca nişte dobitoace fără minte, din fire făcute să fie prinse şi nimicite, hulind cele ce nu cunosc, pieri-vor întru stricăciunea lor,

¹³Şi vor lua astfel plata nedreptăţii. Ei socotesc drept fericire să se îmbuibeze în fiecare zi; ei sunt pete şi ocară şi când ospătează cu voi ei se dezmiardă întru înşelăciunile lor.

¹⁴Ochii lor sunt plini de precurvie şi nesăţioşi de păcat; ei amăgesc sufletele cele nestatornice; inima lor e deprinsă la lăcomie şi sunt fiii blestemului.

¹⁵Părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit şi au apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata nedreptăţii,

¹⁶Dar a primit mustrare pentru călcarea lui de lege, căci dobitocul fără grai, pe care era călare, grăind cu voce omenească, a oprit nebunia proorocului.

¹⁷Aceştia sunt fântâni fără de apă şi neguri purtate de furtună, cărora li se păstrează întunericul cel mai nepătruns,

¹⁸Pentru că spunând vorbe trufaşe şi deşarte, ei momesc, întru poftele trupului si întru desfrânări, pe cei care de abia au scăpat de cei ce vieţuiesc în rătăcire.

¹⁹Ei le făgăduesc libertate, când ei înşişi sunt robii stricăciunii, fiindcă ce te birueşte aceea te stăpâneşte.

²⁰Dacă ei, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Christos, iarăşi se împleticesc în acestea şi sunt învinşi li s’au făcut cele de pe urmă mai rele decât cele dintâi.

²¹Căci era mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă înapoi de la sfânta poruncă încredinţată lor.

²²Cu ei s’a întâmplat adevărul din zicală: Câinele vine înapoi la vărsătura lui, şi: Scroafa lăută vine să se tăvălească în mocirlă.