Read Biblia Regele Carol II, 1939 Judecători 11 Bible Online

Judecători 11 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Judecători 11

¹Ieftae Galaaditul era viteaz mare, dar era feciorul unei femei desfrânate. Şi Galaad era tatăl lui Ieftae.

²Însă şi femeia lui Galaad îi născuse lui feciori; şi când feciorii ei se făcură mari, alungară pe Ieftae, spunându-i: «Tu nu vei mai avea parte de moştenire în casa tatălui nostru, fiindcă tu eşti feciorul altei femei!»

³Atunci Ieftae fugi din faţa fraţilor săi şi se sălăşlui în ţinutul Tob; şi se aciuară lângă Ieftae oameni fără căpătâi, care ieşeau cu el după pleaşcă.

⁴Şi după câtăva vreme, Amoniţii intrară în luptă cu Israil.

⁵Deci pornind război Amoniţii împotriva lui Israil, bătrânii din Galaad se duseră să aducă pe Ieftae, din ţinutul Tob.

⁶Şi grăiră către Ieftae: «Vino şi fii căpitanul nostru, ca să ne luptăm cu fiii lui Amon!»

⁷Ieftae răspunse bătrânilor Galaadului: «Nu sunteţi voi cei ce m’aţi urgisit şi m’aţi gonit din casa tatălui meu? Atunci cum veniţi voi la mine, azi când sunteţi la ananghie?»

⁸Ci bătrânii Galaadului întoarseră lui Ieftae cuvântul: «Tocmai pentru aceea ne întoarcem acum la tine, ca să mergi cu noi şi să te lupţi cu fiii lui Amon şi să fii căpitanul nostru, al tuturor locuitorilor din Galaad!»

⁹Atunci Ieftae răspunse bătrânilor Galaadului: «Aşa dar, dacă mă aduceţi înapoi ca să mă lupt cu Amoniţii şi dacă Domnul mi-i dă pe mână, atunci fi-voi căpetenia voastră?»

¹⁰Iar bătrânii Galaadului ziseră lui Ieftae: «Domnul este martor între noi şi el să ne pedepsească dacă noi nu vom face după cuvântul tău».

¹¹Atunci Ieftae a pornit cu bătrânii Galaadului, iar poporul l-a ridicat căpitan peste ei şi principe, şi el a rostit toate cuvintele pe care le spusese bătrânilor, acum înaintea Domnului, la Miţpa.

¹²După aceea Ieftae a trimis soli la regele Amoniţilor cu această solie: «Ce pricină este între mine şi tine, că vii împotriva mea ca să te baţi cu mine, în ţara mea?»

¹³Ci regele Amoniţilor a dat acest răspuns solilor lui Ieftae: «Este pricina că Israil, când a ieşit din Egipt, a cotropit ţara mea de la Arnon până la Iaboc şi până la Iordan. Deci acum dă-mi-o înapoi fără gâlceava!»

¹⁴Dar Ieftae a trimis a doua oară soli la regele Amoniţilor,

¹⁵Ca să-i spue aşa: «Iată răspunsul lui Ieftae: Israil n’a cotropit ţara Moabului şi nici ţara fiilor lui Amon.

¹⁶Când a ieşit din Egipt, Israil a călătorit prin pustie până la Marea Roşie şi a ajuns la Cadeş.

¹⁷Apoi Israil a trimis soli la regele Edomului, cu această solie: «Lasă-mă să trec, te rog, prin ţara ta». Însă regele Edomului n’a voit să-l auză. Tot aşa a trimis Israil o solie la regele Moabului şi nici el n’a voit. Şi Israil a rămas în Cadeş.

¹⁸Atunci a pornit prin pustie şi a ocolit ţara Edomului şi ţara Moabului şi a ieşit în partea de răsărit a Moabului. Şi a tăbărît dincolo de Arnon, dar n’a intrat în ţara Moabului, de vreme ce Arnonul este hotarul Moabului.

¹⁹Pe urmă Israil trimis-a soli la Sihon, regele Amoriţilor, regele Heşbonului, cu această solie: «Îngădueşte-mi să trec, te rog, prin ţara ta, ca să ajung la locul hărăzit mie».

²⁰Ci Sihon nu i-a îngăduit lui Israil să treacă prin ţara lui, ci Sihon a strâns toată oastea lui şi a tăbărît la Iahţa şi a intrat în luptă cu Israil.

²¹Dar Domnul Dumnezeul lui Israil a dat pe Sihon, cu toată oastea lui, în mâna lui Israil şi Israil îl bătu şi cuprinse toată ţara Amoreilor, sălăşluiţi în acest ţinut.

²²Astfel a luat în stăpânire tot ţinutul Amoriţilor de la Arnon până la Iaboc şi din marginea pustiei până la Iordan.

²³Iar acum când Domnul Dumnezeul lui Israil a alungat pe Amoriţi din faţa poporului său Israil, cum te faci tu stăpân în ţara lui?

²⁴Oare ceea ce îţi dă să stăpâneşti Chemoş, dumnezeul tău, nu stăpâneşti tu cu adevărat? Tot aşa, moşia celor pe care îi alungă Domnul Dumnezeul nostru dinaintea noastră, o luăm şi noi în stăpânire.

²⁵Oare eşti tu mai iscusit decât Balac, fiul lui Ţipor, regele Moabului? S’a luptat el cumva cu Israil, sau a purtat vre-un război cu el?

²⁶Câtă vreme a locuit în Heşbon şi în satele învecinate şi în Aroer şi în satele vecine cu el, precum şi în toate cetăţile de pe malul Iordanului, timp de trei sute de ani, pentru ce nu le-aţi luat înapoi în vremea aceasta?

²⁷Eu nu ţi-am greşit cu nimic, dar tu îmi faci strâmbătate, voind război cu mine. Domnul, judecătorul, să judece azi între fiii lui Israil şi fiii lui Amon!»

²⁸Însă regele Amoniţilor n’a dat nici o ascultare cuvintelor pe care i le-a trimis Ieftae.

²⁹Atunci Duhul Domnului s’a pogorît peste Ieftae şi el a trecut prin Efraim şi prin Manase şi a trecut prin Miţpa Galaadului şi de la Miţpa Galaadului a pornit împotriva Amoniţilor.

³⁰Şi Ieftae a făcut Domnului o juruinţă şi a zis: «Dacă tu cu adevărat îmi vei da în mână pe fiii lui Amon,

³¹Atunci oricine va ieşi din uşa casei mele întru întâmpinarea mea, când mă voi întoarce cu izbândă din lupta cu Amoniţii, acela va fi afierosit Domnului şi-l voi aduce ardere de tot!»

³²Şi a pornit Ieftae împotriva Amoniţilor, să se războiască cu ei, şi Domnul îi dădu în mâna lui.

³³Şi îi bătu de la Aroer până spre Minit – douăzeci de cetăţi – şi până la Abel-Cheramim, într’o bătălie cumplită. Şi astfel fiii lui Amon fură înfrânţi de fiii lui Israil.

³⁴Ci Ieftae înturnându-se la Miţpa, în casa sa, iată că fiica sa îi ieşi întru întâmpinare, cu chimvale şi dănţuind în horă; şi ea îi era singura odraslă; afară de ea nu mai avea nici un fecior şi nici o fată.

³⁵Şi când o văzu Ieftae, îşi sfâşie veşmintele şi strigă: – «Vai, fiica mea, tu m’ai zdrobit de istov şi tu singură ţi-ai căşunat nenorocire, căci eu am deschis gura cu juruinţă către Domnul şi acum nu pot să mi-o mai iau înapoi!»

³⁶Dar fata i-a răspuns: «Părintele meu! Deschis-ai gura ta în faţa Domnului, fă cu mine după cuvântul care a ieşit din gura ta, o dată ce Domnul ţi-a dat să te răzbuni împotriva duşmanilor tăi, fiii lui Amon!»

³⁷Apoi zise iarăşi tatălui ei: «Hărăzeşte-mi mie numai atâta: îngădue-mi un răgaz de două luni ca să mă duc şi să rătăcesc prin munţi şi să plâng fecioria mea, eu şi cu suratele mele!»

³⁸Ieftae i-a răspuns: «Du-te!» Şi i-a dat drumul două luni. Şi ea s’a dus împreună cu suratele ei ca să-şi plângă fecioria prin cei munţi.

³⁹Iar după ce s’au sfârşit cele două luni, ea s’a întors la tatăl său şi el a îndeplinit cu ea juruinţă cu care se jurase. Iar ea n’a ştiut de bărbat. Şi s’a făout datină în Israil:

⁴⁰În fiecare an, fiicele din Israil se duc să jelească pe fiica lui Ieftae Galaaditul şi anume patru zile pe an.