Read Biblia Regele Carol II, 1939 Judecători 16 Bible Online

Judecători 16 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Judecători 16

¹Şi de acolo Samson s’a dus la Gaza şi a văzut acolo o femeie desfrânată şi a intrat la ea.

²Şi ea a spus locuitorilor din Gaza: «Samson a venit aici!» Iară ei l-au înconjurat de toate părţile şi s’au aţinut toată noaptea aceea la poarta cetăţii şi au stat liniştiţi toată noaptea, zicând în gândul lor: «Când s’o lumina de ziuă, să-l omorîm!»

³Însă Samson a dormit până la miezul nopţii, iar la miezul nopţii s’a sculat şi a înhăţat cele două canaturi ale porţii cetăţii, împreună cu amândoi stâlpii lor şi, scoţându-le cu zăvor cu tot, le-a pus pe umăr şi le-a dus pe vârful muntelui din faţa Hebronului şi le-a lăsat acolo.

⁴Iar după acestea, Samson s’a îndrăgostit de o femeie din valea Sorec, pe care o chema Dalila.

⁵Atunci căpeteniile Filistenilor au venit la ea şi i-au zis: «Înduplecă-l şi află în ce stă puterea lui cea mare şi în ce chip am putea să-l biruim, ca să-l legăm şi să-l domolim, şi noi îţi vom da fiecare câte o mie şi o sută de sicli de argint!»

⁶Atunci Dalila a grăit către Samson: «Spune-mi, te rog, în ce stă puterea ta cea mare şi cu ce ar trebui să fii legat ca să te domoleşti?»

⁷Şi Samson i-a răspuns: «Dacă m’ar lega cu şapte coarde crude şi încă neuscate, aş pierde puterea şi aş ajunge ca orişicare om!»

⁸Atunci căpeteniile Filistenilor i-au adus şapte coarde proaspete şi încă neuscate şi ea l-a legat cu ele.

⁹Şi duşmanii care îl pândeau şedeau la ea într’o odaie. Atunci ea i-a strigat «Samsoane, Filistenii dau peste tine!» Dar el rupse coardele, cum se rupe o sfoară de câlţi, când dă de para focului. Astfel puterea lui rămase necunoscută.

¹⁰Zis-a Dalila lui Samson: «Iată tu m’ai amăgit şi mi-ai spus minciuni. Spune-mi, te rog, acum, cu ce ar trebui să te lege?»

¹¹Răspunsu-i-a Samson: «Dacă m’ar lega cu funii noi, care n’au slujit încă la nimic, aş ajunge fără putere şi m’aş face ca orice om».

¹²Atunci Dalila a luat funii noi şi l-a legat cu ele şi i-a strigat: «Samsoane, Filistenii dau peste tine!» Iar duşmanii stăteau la pândă într’o odaie. Dar el le-a rupt de pe braţele sale ca pe o aţă.

¹³Zis-a iar Dalila lui Samson: «Până acum m’ai amăgit şi mi-ai spus minciuni; spune-mi, te rog, cu ce ar trebui să te lege?» Răspuns-a el: «Dacă ai ţese în pânza ta cele şapte şuviţe din capul meu şi le-ai bate cu vătalele, aş pierde puterea mea şi aş ajunge ca orice om». Şi ea l-a adormit şi a ţesut cele şapte şuviţe din capul lui în pânza ei,

¹⁴Şi le-a bătut cu vătalele şi pe urmă i-a strigat: «Samsoane, Filistenii dau peste tine!» Ci el s’a deşteptat din somnul lui şi a smuls şi războiul şi ţesătura. Iar puterea lui a rămas necunoscută.

¹⁵Atunci i-a zis Dalila: «Cum zici tu: «Eu te iubesc», când inima ta nu este a mea? Iată că de trei ori până acum m’ai amăgit şi nu mi-ai spus în ce stă puterea ta cea mare!»

¹⁶Deci ea hărţuindu-l cu vorbele ei în toate zilele şi chinuindu-l, sufletul lui s’a amărît de moarte,

¹⁷Şi-i deschise toată inima lui şi-i spuse: «Briciul n’a trecut peste capul meu, fiindcă eu sunt nazireu al lui Dumnezeu din pântecele maicii mele; dacă mi-ar rade cineva părul capului, atunci puterea mea s’ar duce de la mine şi aş slăbi şi aş ajunge ca orişicare om!»

¹⁸Deci văzând Dalila că el i-a dezvăluit toată inima lui, a trimis şi a chemat pe voevozii Filistenilor, spunându-le: «De data aceasta veniţi încoace, căci mi-a destăinuit toată inima lui!» Şi au venit la ea voevozii Filistenilor şi i-au adus, în mâinile lor, siclii de argint.

¹⁹Apoi ea a adormit pe Samson pe genunchii ei şi a chemat pe un om care a ras cele şapte şuviţe de pe capul lui Samson. Şi Samson prinse a slăbi şi puterea lui îl părăsi.

²⁰Atunci a strigat Dalila: «Samsoane, Filistenii dau peste tine!» Şi el s’a deşteptat din somnul lui şi s’a gândit: «Voi scăpa din capcană şi de astădată şi mă voi libera!» Dar el nu ştia că Domnul îl părăsise.

²¹Deci Filistenii au pus mâna pe el şi i-au scos ochii şi l-au pogorît la Gaza şi l-au ferecat în lanţuri de aramă. Şi el acum învârtea la o râşniţă în închisoare.

²²Însă părul capului său, după ce fusese ras, a început să crească.

²³Şi odată voevozii Filistenilor s’au strâns să aducă o jertfă uriaşă lui Dagon, dumnezeul lor, şi să se veselească, de vreme ce ei ziceau: «Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre pe Samson, duşmanul nostru!»

²⁴Şi poporul când văzu pe Samson, începu să laude pe dumnezeul lor şi să strige: «Dat-a dumnezeul nostru în mâinile noastre pe duşmanul nostru şi pe pustiitorul ţinutului nostru şi pe ucigaşul multora dintre noi!»

²⁵Şi pe când petreceau ei, au început să strige: «Chemaţi pe Samson să joace». Şi au adus pe Samson din închisoare şi el a jucat înaintea lor şi pe urmă l-au pus să stea între pilaştrii templului.

²⁶Atunci Samson a grăit către băiatul care-l ducea de mână: «Du-mă aproape ca să pipăi pilaştrii pe care e clădit templul, că vreau să mă razim de ei!»

²⁷Şi templul era plin de bărbaţi şi de femei; erau acolo toţi fruntaşii Filistenilor, iar pe acoperiş ca la trei mii de suflete, bărbaţi şi femei, care stăteau şi se uitau la jocul lui Samson.

²⁸Şi Samson a chemat pe Domnul şi a zis: «Stăpâne, Doamne, adu-ţi aminte de mine şi dă-mi putere, numai de data aceasta, Dumnezeule, ca să mă răzbun împotriva Filistenilor, măcar pentru unul din cei doi ochi ai mei!»

²⁹Şi Samson apucă pilaştrii cei doi, de la mijloc, pe care era clădit templul şi s’a proptit în ei, de unul cu mâna dreaptă şi de altul cu mâna stângă,

³⁰Şi a strigat Samson: «Piară viaţa mea o dată cu Filistenii!» Şi cu toată puterea a dat brânci stâlpilor şi templul s’a prăbuşit peste voevozi şi peste tot norodul care se afla acolo, aşa încât morţii pe care i-a ucis la moartea sa au fost mai mulţi decât aceia pe care i-a ucis pe când era în viaţă.

³¹Şi fraţii lui Samson şi toată familia sa s’au coborît şi l-au luat şi l-au dus de l-au îngropat între Ţora şi Eştaol, în mormântul tatălui său Manoe. Şi el a fost judecător peste Israil timp de douăzeci de ani.