Read Biblia Regele Carol II, 1939 Judecători 18 Bible Online

Judecători 18 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Judecători 18

¹În vremea aceea, nu era nici un rege în Israil; în vremea aceea seminţia Daniţilor îşi căuta o moşie unde să se sălăşluiască, fiindcă până atunci nu le căzuse încă parte de moştenire între celelalte seminţii ale lui Israil.

²Deci fiii lui Dan au trimis, din neamul lor şi din cuprinsul seminţiei lor, cinci inşi, oameni curajoşi, din Ţora şi din Eştaol, ca să iscodească ţara şi s’o cerceteze. Şi le-a poruncit: «Duceţi-vă şi ispitiţi ţinutul!» Şi ei au venit în munţii Efraim, până la casa lui Miheia şi au mas noaptea acolo.

³Şi fiind ei în preajma casei lui Miheia, au cunoscut glasul tânărului levit şi s’au abătut acolo şi l-au întrebat: «Cine te-a adus aici? Şi ce treabă faci tu aici? Şi cum îţi merge?»

⁴Şi el le-a răspuns: «Cutare şi cutare a făcut Miheia pentru mine şi m’a tocmit în slujba lui şi am ajuns preotul lui!»

⁵Atunci i-au spus aceia: «Te rugăm întreabă pe Dumnezeu, ca să ştim: fi-va oare cu noroc drumul pe care pornit-am noi?»

⁶Preotul le-a dat acest răspuns: «Mergeţi sănătoşi! Plăcut îi este Domnului drumul pe care aţi pornit!»

⁷Şi au plecat cei cinci oameni şi au ajuns la Laiş şi văzură că locuitorii din cetate trăiau fără frică, în felul Sidonienilor, tihniţi şi siguri, neavând nici o lipsă din roadele pământului şi stăpânind averi, şi apoi erau departe de Sidonieni şi n’aveau nici o legătură cu Siria.

⁸Când au venit înapoi la fraţii lor, la Ţora şi la Eştaol, fraţii lor i-au întrebat: «Ce aţi adus?»

⁹Răspuns-au ei: «Sculaţi-vă şi să năvălim peste ei, fiindcă am văzut ţinutul şi este foarte bun. Ci voi staţi cu mâna în sân! Nu zăboviţi să porniţi şi să vă duceţi să luaţi acest ţinut în stăpânire!

¹⁰Când veţi intra, veţi da peste un popor care trăieşte fără grijă. Şi ţara lor se întinde în toate părţile. Iar Dumnezeu o va da în mâinile voastre. Este un loc unde nu lipseşte nimic din toate câte sunt pe pământ.»

¹¹Şi au pornit de acolo din neamul Daniţilor, din Ţora şi din Eştaol, şase sute de inşi înarmaţi de luptă.

¹²Şi s’au dus şi au tăbărît la Chiriat-Iearim, în ţinutul Iuda; de aceea i-au zis acelui loc Mahane-Dan, până în ziua de azi. El este la apus de Chiriat-Iearim.

¹³Şi au trecut de acolo în munţii Efraim şi au ajuns la casa lui Miheia.

¹⁴Atunci au luat vorba cei cinci bărbaţi, care veniseră să iscodească ţinutul Laiş, şi au grăit către fraţii lor: «Ştiţi oare că în aceste case se află un efod şi terafimi şi un idol îmbrăcat cu argint? Gândiţi-vă acum ce aveţi de făcut!»

¹⁵Şi ei s’au abătut într’acolo şi au ajuns la casa tânărului levit, adică la casa lui Miheia şi l-au întrebat de sănătate.

¹⁶Iar cei şase sute de inşi dintre fiii lui Dan, purtând arme de luptă, stăteau dinaintea porţii.

¹⁷Şi cei cinci inşi care veniseră să iscodească ţara s’au urcat şi au intrat acolo şi au luat efodul şi terafimii şi idolul cel îmbrăcat cu argint pe când preotul stătea dinaintea porţii cu cei şase sute de oameni purtători de arme de luptă.

¹⁸Iar aceia au intrat în casa lui Miheia şi au luat efodul şi terafimii şi idolul cel îmbrăcat cu argint. Atunci preotul le-a spus: «Ce faceţi voi?»

¹⁹Dar ei i-au răspuns: «Taci! Pune-ţi mâna la gură şi vino cu noi şi fii părintele şi preotul nostru. Ce este mai bine: să fii preot al casei unui singur om, sau să fii preotul unei seminţii şi al unui neam din Israil?»

²⁰Şi s’a îmbunat inima preotului şi a luat efodul şi terafimii şi idolul cel îmbrăcat cu argint şi s’a dus în mijlocul poporului.

²¹Şi s’au întors şi au plecat si au pus pe femei şi pe prunci şi turmele şi averile înaintea lor.

²²Şi aceştia deabia se depărtaseră de casa lui Miheia şi iată că oamenii care locuiau în gospodăriile vecine cu gospodăria lui Miheia s’au adunat şi au ajuns din urmă pe fiii lui Dan,

²³Şi au strigat la fiii lui Dan, iar aceştia s’au întors la ei şi au rostit către Miheia: «Ce-ţi este? Şi ce-ai adunat atâta lume?»

²⁴El a răspuns: «Pe dumnezeul pe care mi-l făcusem, mi l-aţi luat, cu preot cu tot, şi v’aţi dus! Şi acum mie ce mi-a rămas? Şi iată că voi mă întrebaţi ce-mi este!»

²⁵Dar fiii lui Dan i-au zis: «Să nu ţi se mai auză glasul aici la noi, ca nu cumva să se năpustească împotriva voastră unii dintre ai noştri, întărâtaţi, şi să-ţi pierzi viaţa ta şi viaţa casnicilor tăi».

²⁶Şi Daniţii au pornit în drumul lor, iar Miheia, văzând că aceia sunt mai tari decât el, si-a întors faţa şi a venit înapoi acasă.

²⁷Şi Daniţii, după ce-au luat idolul făcut de Miheia şi preotul care-i slujea, au năvălit asupra Laişului, împotriva unui norod paşnic şi fără bănuială de primejdie, si l-au trecut prin ascuţişul săbiei, iar cetăţii i-au dat foc.

²⁸Şi nimeni n’a sărit într’ajutor, căci era departe de Sidon şi cu Siria nu avea nici o legătură. Şi vatra cetăţii era în valea Bet-Rehob. Apoi au clădit la loc cetatea şi s’au aşezat în ea.

²⁹Şi au pus cetăţii numele Dan, după numele lui Dan, părintele lor, feciorul lui Israil, însă la început numele cetăţii era Laiş.

³⁰Iar fiii lui Dan au ridicat pentru ei chipul idolului, şi Ionatan, fiul lui Gherşom, fiul lui Moise, el şi urmaşii săi au fost preoţii seminţiei Dan, până în ziua când chivotul a fost dus în robie.

³¹Astfel ei şi-au pus idol chipul pe care-l făcuse Miheia. Şi a stat tot timpul, cât a stat şi casa Domnului, la Şilo.