Read Biblia Regele Carol II, 1939 Judecători 19 Bible Online

Judecători 19 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Judecători 19

¹În vremea aceea, când nu era încă rege în Israil, era un om, levit, care petrecea ca străin în latura cea mai depărtată a munţilor Efraim şi care îşi luase ca ţiitoare o femeie din Betleemul Iudei.

²Ci ţiitoarea lui supărându-se pe el, a plecat de la el şi s’a dus acasă la tatăl ei, la Betleemul Iudei şi a stat acolo patru luni de zile.

³Şi s’a sculat bărbatu-său şi a pornit după ea, ca s’o îmbuneze şi s’o ducă înapoi acasă; şi avea cu el pe sluga sa şi o pereche de asini. Şi femeia l-a dus în casa tatălui ei, iar părintele tinerei femei văzându-l i-a întâmpinat cu bucurie.

⁴Şi socrul său, tatăl femeii, l-a ţinut pe loc, şi a stat la el trei zile, şi au mâncat şi au băut şi au găzduit acolo.

⁵A patra zi, s’au sculat dis-de-dimineaţă şi el era gata să pornească, dar tatăl tinerei femei a grăit către ginerele său: «Întăriţi-vă inima cu o bucată de pâine şi pe urmă plecaţi!»

⁶Şi au stat şi au mâncat amândoi împreună şi au băut. Apoi tatăl femeii a zis către bărbat: «Învoieşte-te, te rog, şi mâi şi noaptea aceasta şi desfătează-te în voie!»

⁷Dar omul s’a sculat să plece şi socrul său a stăruit de el şi el a mai rămas o noapte acolo.

⁸Ci el s’a sculat dis-de-dimineaţă, în ziua a cincea, gata de drum. Şi tatăl femeii a zis iarăşi: «Te rog, întăreşte inima ta». Şi ei au zăbovit până ce a dat în deseară şi au ospătat amândoi.

⁹Atunci omul s’a sculat să plece, el şi ţiitoarea lui şi sluga lui; dar socrul său, tatăl tinerei femei, a grăit către el: «Vezi, te rog, că ziua a dat în deseară. Mâneţi aici. Vedeţi că ziua e pe sfârşite; mâi la noapte aici şi veseleşte-te. Şi sculaţi-vă mâine şi porniţi la diurn. Şi tu vei ajunge la vatra ta.»

¹⁰Însă omul n’a mai voit să mâie acolo, ci s’a sculat şi a plecat şi a ajuns până în dreptul cetăţii Iebus, adică lerusalimul, împreună cu doi asini cu samarele pe ei, cu ţiitoarea şi cu sluga lui.

¹¹Când au ajuns la Iebus, iar ziua era pogorîtă de tot spre seară, grăit-a sluga către stăpânul său: «Haide, rogu-te, să ne abatem în această cetate a iebuseilor şi să mânem într’însa».

¹²Dar stăpânul său i-a răspuns: «Să nu ne abatem într’o cetate locuită de străini care nu sunt dintre fiii lui Israil, ci să mergem mai departe la Ghibeea».

¹³Deci a zis către sluga sa: «Mergi înainte! Să ne apropiem de unul din aceste locuri şi să găzduim în Ghibeea ori în Rama.»

¹⁴Şi ei au călătorit mai departe. Şi când soarele era în asfinţit, ei ajunseseră lângă Ghibeea, din ţinutul lui Veniamin.

¹⁵Şi s’au abătut din drum acolo, ca să intre, să mâie noaptea în Ghibeea. Şi au intrat şi s’au oprit în piaţa cetăţii, dar nimeni nu i-a îmbiat în casă, să mâie noaptea acolo.

¹⁶Atunci, iată că un moşneag venea de la munca sa, din ţarină, în amurg; iar moşneagul era din munţii Efraim şi trăia pripăşit în Ghibeea, pe când oamenii locului erau Veniaminiţi.

¹⁷Şi el ridicându-şi ochii, a văzut pe călător în piaţa cetăţii şi bătrânul l-a întrebat: «încotro te duci şi de unde vii?»

¹⁸Iar acela a răspuns: «Pornit-am din Betleemul Iudei şi mergem spre fundul munţilor Efraim. Eu sunt de acolo. Am făcut un drum până la Betleemul Iudei. Şi acum călătoresc spre casă. Dar nimeni nu mă îmbie la el în casă,

¹⁹Deşi avem paie şi grăunţe pentru asinii noştri şi tot aşa pâine şi vin pentru mine şi pentru roaba ta şi pentru sluga care însoţeşte pe robul tău şi de nimic nu ducem lipsă!»

²⁰Atunci zis-a moşneagul: «Fii pe pace! Iau asupra mea tot ce-ţi va lipsi. Numai să nu mâi noaptea în piaţă!»

²¹Şi el i-a adus în casa sa şi a dat nutreţ asinilor. Iar după ce se spălară pe picioare, mâncară şi băură.

²²Dar pe când ei îşi veseleau inima, iată că locuitorii cetăţii, oameni spurcaţi, au înconjurat casa şi, izbind în uşă, au prins să strige către bătrân, stăpânul casei: «Scoate afară pe omul care a venit în casa ta, ca să-l cunoaştem!»

²³Atunci stăpânul casei a ieşit la ei şi le-a vorbit: «Nu aşa, fraţilor, vă rog, nu săvârşiţi această blestemăţie. De vreme ce omul acesta a intrat în casa mea, nu săvârşiţi asemenea ticăloşie!

²⁴Iată, fata mea care e fecioară şi ţiitoarea lui, le voi scoate afară, să le smeriţi şi să faceţi cu ele ce veţi vrea; dar cu omul acesta să nu faceţi această nelegiuire!»

²⁵Însă acei oameni nu voiră să-l asculte. Atunci omul a luat pe ţiitoarea sa şi a scos-o afară la ei; şi ei au cunoscut-o şi au batjocorit-o toată noaptea până dimineaţa. Şi când s’au revărsat zorile, au lăsat-o.

²⁶Şi a venit femeia, în faptul dimineţii şi a căzut la uşa omului unde se afla stăpânul ei şi a rămas acolo până la ziuă.

²⁷Iar dimineaţa, când s’a sculat stăpânul ei şi a deschis uşa casei şi a ieşit ca să pornească la drum, iată ţiitoarea lui zăcea la uşă cu mâinile pe prag.

²⁸Şi el i-a zis: «Hai să mergem». Dar nu i-a răspuns nimeni. Atunci el a pus-o pe măgar şi a plecat şi s’a dus omul în ţinutul său.

²⁹Ajungând în casa sa, a luat cuţitul şi punând mâna pe leşul ţiitoarei sale a îmbucătăţit-o mădular cu mădular, în douăsprezece bucăţi şi a trimis-o în tot cuprinsul lui Israil.

³⁰Şi oamenilor pe care i-a trimis le-a poruncit: «Aşa să spuneţi tuturor bărbaţilor din Israil: S’a mai întâmplat oare aşa ceva de când au purces fiii lui Israil din ţara Egiptului şi până în ziua de astăzi? Frământaţi-vă mintea şi rostiţi-vă!» Şi cine vedea, zicea: «Nu s’a întâmplat şi nu s’a văzut una ca asta, din vremea ieşirii fiilor lui Israil din ţara Egiptului şi până în ziua de faţă! Cugetaţi, chibzuiţi şi hotărîţi!»