Read Biblia Regele Carol II, 1939 Judecători 2 Bible Online

Judecători 2 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Judecători 2

¹Şi îngerul Domnului s’a suit din Ghilgal la Bochim şi a rostit: «Eu v’am scos pe voi din Egipt şi v’am adus în pământul pe care cu jurământ l-am făgăduit părinţilor voştri şi am zis: «În veac nu voi strica legământul meu cu voi!

²Dar nici voi să nu faceţi nici un legământ cu locuitorii acestei ţări, ci altarele lor să le sfărâmaţi!» Voi însă n’aţi dat ascultare glasului meu. De ce aţi făcut aşa?

³De aceea vă spun şi eu: «Nu-i voi alunga din faţa voastră, ci ei vor fi pentru voi laţuri şi dumnezeii lor vor ajunge pentru voi cursă!»

⁴Şi când îngerul Domnului a rostit aceste vorbe către toţi fiii lui Israil, atunci poporul şi-a ridicat glasul şi a plâns.

⁵De aceea, au numit locul acela Bochim. Şi au adus acolo jertfe Domnului.

⁶Iar după ce Iosua a dat drumul poporului, fiii lui Israil s’au dus fiecare la partea sa de moştenire, ca să ia pământul în stăpânire;

⁷Şi poporul a slujit Domnului în toate zilele lui Iosua şi în toate zilele bătrânilor care au mai trăit după Iosua şi care văzuseră toate măreţele fapte ale Domnului, făcute pentru Israil.

⁸Apoi Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit în vârstă de o sută şi zece ani.

⁹Şi l-au îngropat în ţinutul care-i căzuse moştenire, la Timnat-Heres în munţii Efraim, spre miază-noapte de piscul Gaaş.

¹⁰Iar când tot acel neam de oameni a adormit lângă părinţii lor, s’a ridicat după ei alt neam, care nu cunoştea nici pe Domnul şi nici faptele pe care le făcuse Domnul pentru Israil.

¹¹Şi au făptuit fiii lui Israil ticăloşii în ochii Domnului şi au slujit Baalilor.

¹²Ei au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor, care îi scosese din ţara Egiptului, şi au pornit după alţi dumnezei dintre dumnezeii popoarelor vecine şi s’au închinat acestora şi au întărâtat pe Domnul.

¹³Deci au năpustit pe Domnul şi au slujit lui Baal şi Astartelor.

¹⁴De aceea mânia Domnului s’a aprins împotriva lui Israil şi i-a dat în mâna prădătorilor care i-au jefuit şi Domnul i-a vândut în mâna duşmanilor lor de primprejur, aşa încât ei n’au mai putut să se ţină dârji în faţa protivnicilor lor.

¹⁵Ori încotro ieşeau, mâna Domnului era împotriva lor, ca să-i vatăme, aşa precum rostise Domnul şi precum Domnul îi încredinţase cu jurământ. Deci erau acum în mare strâmtorare.

¹⁶Însă atunci Domnul a ridicat pe judecători, care i-au mântuit din mâna jefuitorilor lor.

¹⁷Dar nici de judecătorii lor n’au ascultat, ci ei s’au pângărit cu dumnezei străini şi li s’au închinat lor, răzleţindu-se degrabă din calea pe care merseseră părinţii lor, ascultători de poruncile Domnului; ei însă n’au făcut aşa.

¹⁸Iar când Domnul ridica între ei judecători, Domnul era cu judecătorul şi-i mântuia din mâna vrăjmaşilor, cât timp trăia judecătorul, căci Domnul se lăsa înduplecat de gemetele lor, în faţa celor ce îi împilau şi-i apăsau.

¹⁹Însă după ce murea judecătorul, ei se întorceau la răutăţile lor şi se stricau mai grozav decât părinţii lor, umblând după dumnezei străini, slujindu-le şi închinându-se lor, aşa încât nu se lăsau de faptele lor şi de îndărătnicia lor.

²⁰Atunci mânia Domnului s’a aprins împotriva lui Israil şi Domnul a rostit: «Fiindcă poporul acesta a călcat în picioare legământul pe care l-am dat cu poruncă părinţilor lor şi n’au mai ascultat de glasul meu,

²¹Atunci, nici eu nu voi mai alunga de dinaintea lor pe nici unul din popoarele pe care Iosua le-a lăsat, când a murit»,

²²Numai pentru cuvântul ca să pună pe Israil la încercare şi să vază dacă vor păzi sau nu calea Domnului, umblând pe ea, precum s’au ţinut de ea şi au păzit-o părinţii lor.

²³Astfel Domnul le-a păstrat la locul lor pe acele popoare, fără să le alunge cu degrabă şi nu le-a dat în mâna lui Iosua.