Read Biblia Regele Carol II, 1939 Judecători 20 Bible Online

Judecători 20 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Judecători 20

¹Atunci au ieşit toţi fiii lui Israil şi obştia s’a adunat toată ca un singur om, din Dan până în Beerşeba şi ţinutul Galaad, înaintea Domnului la Miţpa.

²Şi s’au înfăţişat înaintea Domnului toţi voevozii poporului – toate seminţiile lui Israil – în adunarea poporului lui Dumnezeu, patru sute de mii de pedestraşi mânuitori de sabie.

³Şi au auzit fiii lui Veniamin că fiii lui Israil s’au adunat la Miţpa. Şi au zis fiii lui Israil: «Povestiţi cum s’a întâmplat această nelegiuire!»

⁴Atunci a răspuns levitul, bărbatul femeii ucise aşa: «M’am dus la Ghibeea, în Veniamin, eu şi ţiitoarea mea, ca să mâi noaptea.

⁵Şi gospodarii din Ghibeea s’au pornit împotriva mea şi au înconjurat casa în timpul nopţii, cu gândul să mă omoare, iar pe ţiitoarea mea au chinuit-o, încât a şi murit.

⁶Atunci am luat leşul ţiitoarei mele şi l-am făcut bucăţi pe care le-am trimis în tot cuprinsul moştenirii lui Israil, căci ei au săvârşit o nelegiuire şi o ticăloşie în Israil.

⁷Iată, voi toţi, fii ai lui Israil, rostiţi-vă acum şi ţineţi sfat aici!»

⁸Atunci s’a sculat tot poporul ca un singur om şi a zis: «Să nu plece nimeni la cortul său şi nimeni dintre voi să nu se întoarcă la vatră,

⁹Căci iată acum ceea ce voim să facem împotriva Ghibeei: vom porni asupră-i după sorţi.

¹⁰Şi anume vom lua zece inşi dintr’o sută din toate seminţiile lui Israil şi o sută de inşi dintr’o mie şi o mie de inşi din zece mii, ca să aducă merinde pentru ceilalţi oameni veniţi ca să pedepsească pe Veniaminiţii din Ghibeea, pentru toată fărădelegea pe care au săvârşit-o în Israil!»

¹¹Deci s’au strâns toţi bărbaţii din Israil împotriva cetăţii, uniţi laolaltă ca un singur om.

¹²Şi au trimis seminţiile lui Israil soli prin toată seminţia lui Veniamin, cu această vorbă: «Ce faptă rea este aceasta, care s’a întâmplat la voi?

¹³Deci acum daţi-ne pe fiii celui viclean din Ghibeea, ca să-i ucidem şi să stârpim răutatea din Israil!» Însă fiii lui Veniamin n’au vrut să asculte glasul celorlalţi fraţi ai lor din Israil.

¹⁴Astfel Veniaminiţii s’au strâns la Ghibeea, de prin cetăţile lor, ca să iasă la război cu fiii lui Israil.

¹⁵Şi s’au numărat în ziua aceea Veniaminiţii din cetăţile lor şi au fost douăzeci şi cinci de mii de inşi, purtători de sabie, osebit de locuitorii din Ghibeea, care la numărătoare au ieşit şapte sute de inşi, oameni pe ales.

¹⁶Din tot acest norod erau şapte sute de inşi osebiţi şi anume stângaci; toţi aceştia nimereau cu piatra din praştie firul de păr şi nu dădeau greş.

¹⁷Iar fiii lui Israil, număraţi, în afară de Veniaminiţi, erau patru sute de mii de oameni mânuitori de sabie şi toţi războinici.

¹⁸Şi au pornit şi s’au suit la Betel şi au întrebat voinţa lui Dumnezeu şi au grăit: «Cine dintre noi să pornească mai întâi la luptă cu Veniaminiţii?» Şi Domnul a răspuns: «Iuda mai întâi!»

¹⁹Deci fiii lui Israil s’au sculat de cu noapte şi au tăbărît în jurul Ghibeei.

²⁰Şi bărbaţii din Israil au ieşit la luptă cu Veniamin şi s’au rânduit în linie de bătaie împotriva celor din Ghibeea.

²¹Atunci au dat năvală Veniaminiţii din Ghibeea şi au doborît la pământ din Israil, în ziua aceea, douăzeci şi două de mii de inşi.

²²Însă oastea bărbaţilor din Israil se îmbărbăta şi din nou se rânduiră în linie de bătaie, în acelaşi loc unde se rânduiseră în ziua cea dintâi.

²³Ci fiii lui Israil se suiseră la Betel şi plânseseră în faţa Domnului până seara şi întrebaseră astfel pe Domnul: «Să pornesc iar la luptă cu fiii lui Veniamin, fratele meu?» Şi Domnul a răspuns: «Porniţi împotriva lui!»

²⁴Deci cei din Israil s’au apropiat de fiii lui Veniamin, în ziua a doua;

²⁵Şi a ieşit Veniamin, din Ghibeea, în ziua a doua, întru întâmpinarea lor, şi au doborît la pământ, din fiii lui Israil, încă optsprezece mii de inşi, toţi purtători de sabie.

²⁶Şi toţi fiii lui Israil şi tot poporul s’au urcat şi au venit iarăşi la Betel, şi plângând şi stând acolo în faţa Domnului au postit în ziua aceea până seara şi au adus arderi de tot şi jertfe de pace înaintea Domnului,

²⁷Şi au întrebat fiii lui Israil pe Domnul – căci acolo se găsea chivotul legii, în acele zile;

²⁸Şi Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, slujea Domnului în vremea aceea – şi au zis: «Să mai ies la luptă cu fiii lui Veniamin, fratele meu, sau să contenesc?» Dar Domnul a răspuns: «Daţi năvală, căci mâine îl voi da în mâna ta!»

²⁹Şi Israil a pus oameni la pândă împrejurul Ghibeei.

³⁰Iar a treia zi au pornit fiii lui Israil împotriva Veniaminiţilor şi s’au aşezat în şir de bătălie împotriva Ghibeei, ca mai deunăzi.

³¹Şi au ieşit Veniaminiţii să înfrunte oastea, dar ei se răzleţiră de cetate. Şi au început, ca şi mai nainte, să lovească şi să ucidă din popor – pe drumurile care duc, unul spre Betel şi altul spre Ghibeon – în şes, omorînd ca la treizeci de inşi din Israil.

³²Atunci şi-au zis Veniamiţii: «Sunt bătuţi de noi ca şi mai nainte!» Însă fiii lui Israil ziceau: «Să fugim, ca să-i răzleţim de cetate pe drumurile cele mari».

³³Şi toţi bărbaţii din Israil s’au sculat din locul lor şi s’au rânduit în Baal-Tamar, pe când cei dintre ei care stăteau la pândă au ieşit din ascunzişul lor de la apus de Ghibeea.

³⁴Şi au venit împotriva Ghibeei zece mii de bărbaţi aleşi din tot Israilul şi lupta a fost crâncenă; şi Veniaminiţii n’au simţit că prăpădul dă năvală peste ei.

³⁵Căci Domnul bătu pe Veniamin înaintea lui Israil şi Israiliţii nimiciră din Veniamin, în ziua aceea, douăzeci şi cinci de mii şi o sută de inşi, toţi mânuitori de sabie.

³⁶Atunci au văzut Veniaminiţii că sunt înfrânţi. Însă când Israiliţii au lăsat şi mai mult loc Veniaminiţilor, fiindcă se bizuiau pe ceata pusă de ei la pândă în coastele Ghibeei,

³⁷Cei puşi la pândă năvăliră pe neaşteptate asupra Ghibeei, răzbiră înlăuntru şi trecură pe toţi cei din cetate prin ascuţişul săbiei.

³⁸Şi a fost un semn de înţelegere între Israiliţi şi oamenii lor puşi la pândă: când vor ridica ei din cetate un fum gros, ca semn,

³⁹Atunci Israiliţii să pornească la luptă. Căci Veniaminiţii începuseră să taie şi să ucidă dintre Israiliţi, ca vreo treizeci de inşi, şi cugetau: «Fără doar şi poate sunt bătuţi, în faţa noastră, ca şi în lupta cea dintâi!»

⁴⁰Atunci a pornit să se ridice semnul din cetate, norul de fum; şi când şi-au întors faţa Veniaminiţii, iată toată cetatea ardea până la cer!

⁴¹Atunci bărbaţii din Israil se întoarseră îndărăt, iar Veniaminiţii rămaseră încremeniţi, căci vedeau că i-a ajuns prăpădul.

⁴²Şi din faţa Israiliţilor au rupt-o la fugă spre cărările pustiei, dar luptătorii îi urmăriră pas cu pas, căci ieşind din cetăţi, îi măcelăriră la mijloc,

⁴³Şi astfel înconjurară pe Veniamin şi-l vânară, zdrobindu-l de la Menoha până pe dealurile Ghebei, spre răsărit.

⁴⁴Şi au căzut din Veniamin optsprezece mii de inşi, toţi oameni de luptă.

⁴⁵Şi câţi au mai rămas au dat dosul şi au fugit în pustie spre stânca Rimon, dar Israiliţii secerară din ei, pe căi, încă cinci mii de inşi, şi-i goniră de la spate până la Ghideom şi mai uciseră dintre ei încă două mii.

⁴⁶Deci toţi cei care au căzut din Veniamin, în ziua aceea, au fost douăzeci şi cinci de mii de bărbaţi mânuitori de sabie, toţi oameni viteji.

⁴⁷Totuşi şase sute de inşi au dat dosul şi au fugit în pustie până la stânca Rimon şi au rămas pe stânca Rimon patru luni.

⁴⁸Iar bărbaţii din Israil au venit înapoi spre Veniaminiţi şi i-au tăiat cu ascuţişul săbiei, locuitorii ca şi vitele şi tot ce au găsit. Şi tuturor oraşelor pe care le-au întâlnit, le-au dat foc.