Read Biblia Regele Carol II, 1939 Judecători 21 Bible Online

Judecători 21 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Judecători 21

¹Ci bărbaţii din Israil se juraseră la Miţpa cu acest jurământ: «Nimeni dintre noi să nu-şi dea fata lui, de soţie, celor din Veniamin!»

²Şi poporul a venit «la Betel şi au stat acolo până seara, înaintea lui Dumnezeu, şi au ridicat glasurile lor şi s’au tânguit cu tânguire mare,

³Şi au grăit: «Pentru ce, Doamne Dumnezeul lui Israil, s’a întâmplat aceasta în Israil, ca să lipsească astăzi din Israil o seminţie!»

⁴Iar a doua zi s’a sculat poporul şi au clădit acolo un jertfelnic şi au adus arderi de tot şi jertfe de pace.

⁵Apoi fiii lui Israil au întrebat: «Cine n’a venit la această adunare din toate seminţiile lui Israil, la Miţpa, înaintea Domnului?» Fiindcă ei se legaseră cu mare jurământ împotriva celor ce n’ar fi venit în faţa Domnului la Miţpa şi ziseseră: «Moartea să-i mănânce!»

⁶Iar acum fiilor lui Israil le părea rău de Veniamin, fratele lor, şi ziceau: «O seminţie a fost astăzi retezată din Israil».

⁷Ce vom face cu cei care au rămas fără femei, o dată ce noi ne-am jurat înaintea Domnului să nu le dăm femei din fetele noastre?»

⁸Apoi au întrebat: «Este vreuna din seminţiile lui Israil care să nu fi venit la Miţpa, în faţa Domnului?» Şi iată nimeni nu venise, în tabără, la adunare, din Iabeşul Galaadului.

⁹Atunci făcându-se numărătoarea poporului, s’a văzut că nu era de faţă nici un bărbat din locuitorii din Iabeşul Galaadului.

¹⁰Atunci obştia a mânat într’acolo douăsprezece mii de oameni, dintre cei mai viteji, cu această poruncă: «Duceţi-vă şi treceţi pe locuitorii din Iabeşul Galaadului prin ascuţişul săbiei cu soţii şi cu copii cu tot!

¹¹Dar iată cum să faceţi: să daţi pieirii pe toţi bărbaţii şi pe orice femeie care a cunoscut bărbat!»

¹²Şi ei au găsit, între locuitorii Iabeşului din Galaad, patru sute de fecioare care nu cunoscuseră bărbat şi le-au adus în tabăra de la Şilo, din ţara Canaanului.

¹³Apoi obştia întreagă a trimis soli să vorbească cu Veniaminiţii care se aflau pe stânca Rimon, şi le-au vestit pacea.

¹⁴În vremea aceea Veniamiţii s’au întors acasă şi şi-au luat soţii din femeile din Iabeşul Galaadului care scăpaseră cu viaţă, dar nu s’au găsit deajuns.

¹⁵Iar poporului i se făcuse milă de Veniamin, fiindcă Domnul făcuse spărtură în seminţiile lui Israil.

¹⁶Atunci au zis bătrânii obştiei: «Ce vom face cu cei ce au rămas fără femei, fiindcă femeile din Veniamin au fost nimicite?»

¹⁷Apoi au zis iar: «Pământul de moştenire să rămână acelor Veniaminiţi care au scăpat, ca Să nu piară o seminţie din Israil,

¹⁸Însă noi nu putem să le dăm soţii fetele noastre, fiindcă fiii lui Israil s’au jurat şi au zis: «Blestemat să fie cel care va da femeie lui Veniamin!»

¹⁹Şi s’au chibzuit: «Iată, în fiecare an se prăznueşte o sărbătoare a Domnului la Şilo – care vine spre miazănoapte de Betel şi la răsărit de calea care suie de la Betel la Sihem şi la miază-zi de Lebona».

²⁰Apoi au poruncit Veniaminiţilor şi le-au zis: «Duceţi-vă şi staţi la pândă în vii;

²¹Şi când veţi vedea că fetele din Şilo au ieşit ca să se prindă în horă, să ieşiţi din vii şi fiecare să-şi răpească soţia lui dintre fetele din Şilo şi să le duceţi la voi în Veniamin.

²²Iar când părinţii lor sau fraţii lor vor veni la voi ca să se jeluiască, atunci să le spuneţi: «Iertaţi-i pe ei, că şi-a luat fiecare pe soţia sa cu iureşul. Căci dacă le-aţi fi dat voi de bună voie, atunci aţi fi fost vinovaţi.»

²³Şi fiii lui Venamin au făcut întocmai aşa: şi-au răpit femei după numărul lor din fetele care jucau la horă şi s’au dus înapoi în cuprinsul moştenirii lor, unde au zidit oraşe în care au locuit.

²⁴În vremea aceea, fiii lui Israil s’au despărţit unii de alţii şi de acolo a apucat fiecare la seminţia şi la neamul lui, fiecare la moştenirea lui.

²⁵În vremea aceea când nu se pomenea de rege în Israil, fiecare făcea ce i se părea drept în ochii lui!