Read Biblia Regele Carol II, 1939 Judecători 5 Bible Online

Judecători 5 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Judecători 5

¹În vremea aceea, Debora şi Barac, fiul lui Abinoam, au cântat şi au rostit:

²«Fiindcă războinicii din Israil şi-au lăsat părul să fluture şi poporul merge de bună voie la război: Binecuvântaţi pe Domnul!

³Ascultaţi, voi regi, şi luaţi aminte, voevozi, căci eu cânta-voi Domnului cântare; Domnului Dumnezeului lui Israil psalmodia-voi.

⁴O, Doamne, când ieşeai tu din Seir, din ţinutul Edomului când tu porneai, pământul se cutremura şi cerurile se zguduiau, şi nourii se topeau deodată în ploaie!

⁵Munţii se clătinau în faţa Domnului – însuşi Sinai! – în faţa Domnului Dumnezeului lui Israil.

⁶În vremea lui Şamgar, feciorul lui Anat, în zilele Iaelei, caravane nu se mai vedeau, şi cei ce aveau drumuri de făcut umblau pe cărări întortochiate.

⁷Satele erau pustii în Israil, erau pustii de tot, până când ridicatu-te-ai tu, Debora, ridicatu-te-ai tu, mamă în Israil.

⁸Fiindcă îşi aleg zei străini, atunci şi războiul e la porţi. – Dar de abia de mai vedeai un scut, o lance, la cele patruzeci de mii de suflete din Israil!

⁹Inima mea se îndreaptă către cârmuitorii lui Israil, cei porniţi de voie din popor: Binecuvântaţi pe Domnul!

¹⁰Voi cei ce călăriţi pe măgăriţe murge, voi cei ce odihniţi pe covoare, voi cei ce cutreeraţi cărările: spuneţi marea întâmplare!

¹¹Ascultaţi fecioarele voioase, la fântâni, povestind acolo izbânzile Domnului, izbânzile lui, pentru plaiul lui Israil. – Atunci poporul Domnului se pogorî la porţi.

¹²Deşteaptă-te! Deşteaptă-te, Debora! Deşteaptă-te, deşteaptă-te şi izbucneşte în cântec! Sus, Barac! Târăşte în robie pe cei ce te-au robit, fecior al lui Abinoam!

¹³Atunci ieşiră la porţi fruntaşii, şi poporul Domnului năvăli pentru el, dea-valma cu vitejii.

¹⁴Din Efraim, principii purces-au către vale. În urma ta, Veniamin venea cu ale sale gloate; veneau de vale şi cârmuitorii din Machir, şi din Zebulon căpitanii de oşti.

¹⁵Şi principii din Isahar au fost alături cu Debora, şi Neftali fu credincios către Barac, şi pe urmele lui se năpusti de vale. Dar printre cetele lui Ruben, sunt grele cumpene sufleteşti!

¹⁶Pentru ce ai rămas tu între ţarcuri? Ca să asculţi cum fluieră cavalul ciobănesc? Nu, ci fiindcă între cetele lui Ruben sunt grele cumpene sufleteşti.

¹⁷Galaad stă la el acasă, dincolo de Iordan. Şi Dan – de când s’a înstrăinat el, pe corăbii? Aşer s’a sălăşluit la ţărmul mării şi stă tihnit lângă limanuri.

¹⁸Zebulon e seminţia care sfidează moartea şi Neftali la fel – pe înaltele podişuri ale ţării.

¹⁹Şi regii au venit şi s’au încins la luptă; încinsu-s’au la luptă regii canaaniţi, la Taanac, la apele Meghidonului. Dar pradă de argint: nici pomeneală!

²⁰De sus din cer se războiră stelele; din cereştile lor cărări, luptară cu Sisera.

²¹Puhoiul Chişonului i-a măturat de vale, puhoiul războaielor străvechi, puhoiul Chişonului! Binecuvântează, suflete al meu, puterea Domnului!

²²Cum loveau pământul în ropot copitele cailor, când fugeau, fugă nebună, călăreţii!

²³Blestemaţi Merozul! – zice îngerul Domnului. Blestemaţi amar pe cei ce-l locuesc, că n’au sărit într’ajutorul Domnului, intr’ajutorul Domnului şi al vitejilor săi!

²⁴Dar binecuvântată să fie între femei Iaela, soţia lui Heber Cheneul, între femeile care au sălaş în corturi, binecuvântată fie ea!

²⁵Apă cerea Sisera şi lapte i-a dat ea. Într’o mândră năstrapă i-a adus lapte proaspăt.

²⁶Cu mâna stângă a apucat ţăruşul, şi cu dreapta ciocanul de dulgher şi a izbit pe Sisera cu ciocanul şi ţeasta i-a zdrobit; i-a sfărâmat tâmpla şi a străpuns-o.

²⁷Şi s’a frânt la picioarele ei Sisera şi a căzut şi s’a lungit. La picioarele ei s’a frânt, s’a năruit! Unde s’a frânt, s’a prăbuşit trăsnit.

²⁸La fereastră, mama lui Sisera tot pândeşte şi se uită printre gratii: «Pentru ce carul său de luptă întârzie să vină? Şi de ce tropotul cailor lui este zăbavnic?»

²⁹Cea mai înţeleaptă între domniţe îi răspunde; şi ea însăşi îşi dă răspunsul ei:

³⁰«De sigur că au dat de pradă şi acum o împart: o fecioară, două fecioare, de războinic; pradă de ţesături vopsite lui Sisera; pradă de veşminte în fel de fel de feţe; un şal şi două, cu flori pe ele – pe umerii reginei…»

³¹Aşa să piară toţi vrăjmaşii tăi, o Doamne! Iar cei ce te iubesc pe tine ca soarele să fie, când se ridică întru puterea lui!» Şi după acestea, ţara a fost în tihnă timp de patruzeci de ani.