Read Biblia Regele Carol II, 1939 Judecători 7 Bible Online

Judecători 7 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Judecători 7

¹Şi Ierubbaal, adică Ghedeon, şi tot norodul care era cu el s’au sculat dis-de-dimineaţă şi au tăbărît la Ain-Harod, iar tabăra Madianiţilor venea spre miază-noapte de el, la poalele culmii More, în largul văii.

²Atunci Domnul a zis lui Ghedeon: «Norodul care este cu tine e prea mult, ca să-ţi dau în mână pe Madianiţi; căci Israil ar putea să se semeţească împotriva mea şi să spună: «Mâna mea a fost mântuitoarea mea!»

³Deci acum strigă tare în urechile mulţimii şi glăsueşte: «Cui îi este frică şi tremură să se întoarcă şi să se depărteze de muntele Ghilboa!» Atunci douăzeci şi două de mii, din gloată, s’au întors înapoi şi zece mii au rămas.

⁴Ci iar a zis Domnul către Ghedeon: «Tot e prea mult norod. Adu-i jos la izvor, ca să ţi-i aleg acolo. Şi despre care îţi voi spune: acesta să meargă cu tine – acela să meargă cu tine! Iar toţi aceia despre care îţi voi spune: acesta să nu meargă cu tine – acela să nu meargă.»

⁵Şi a adus pe oameni jos la izvor, iar Domnul a grăit către Ghedeon: «Pe toţi cei ce vor linchi apă cu limba, precum lincheşte câinele, să-i pui la o parte; pe toţi cei ce se vor pune în genunchi, ca să bea, să-i pui iarăşi la oparte.»

⁶Şi numărul celor ce au linchit apa, din pumnii duşi la gură, a fost trei sute de inşi, pe când toţi ceilalţi din gloată, ca să bea apă, s’au pus în genunchi.

⁷Ci Domnul a rostit către Ghedeon: «Cu cei trei sute de inşi care au linchit apa vă voi mântui pe voi şi eu voi da pe Madian în mâna ta; iar tot norodul celălalt, ducă-se fiecare la vatra sa!»

⁸Atunci Ghedeon a luat din mâinile mulţimii ulcioarele şi buciumele lor şi pe toţi ceilalţi oameni din Israil i-a trimis pe fiecare la cortul său, iar pe cei trei sute de inşi i-a oprit. Şi tabăra Madianiţilor venea dedesubtul lui, în câmpie.

⁹Şi în noaptea aceea, Domnul a grăit lui Ghedeon: «Scoală-te! Cazi peste tabără, căci o voi da în mâinile tale.

¹⁰Iar dacă ţi-e frică să năvăleşti, pogoară-te în tabără mai întâi tu şi cu Pura, robul tău,

¹¹Şi ascultă ce se vorbeşte şi pe urmă mâinile tale fi-vor tari. Apoi dă năvală asupra taberei!» Şi a pornit de vale el şi cu Pura, robul său, până la întâia strajă a taberei.

¹²Ci Madianiţii şi Amaleciţii şi toţi Fiii Răsăritului tăbărîseră în câmpie, mulţi ca lăcustele, iar cămilele lor erau nenumărate, ca nenumăratul nisip de pe ţărmul mării.

¹³Când sosi Ghedeon, un om din strajă tocmai povestea tovarăşului său un vis şi spunea: «Am visat un vis şi iată o turtă de pâine de orz venea de-a rostogolul peste tabăra Madianiţilor şi a ajuns la cortul nostru şi l-a izbit şi l-a trântit şi l-a făcut vraişte şi năruit a rămas cortul!»

¹⁴Atunci soţul său i-a răspuns şi a zis: «Aceasta nu însemnează altceva fără numai sabia lui Ghedeon, feciorul lui Ioaş, israilteanul: Dumnezeu va da în mâna lui pe Madianiţi, cu toată tabăra.»

¹⁵Iar Ghedeon auzind istorisirea visului şi tâlcuirea lui, s’a închinat Domnului şi s’a întors în tabăra lui Israil şi a strigat: «Sus cu toţii, căci Domnul va da în mâinile voastre tabăra Madianiţilor!».

¹⁶Apoi a împărţit pe cei trei sute de oameni în trei cete şi le-a dat la toţi în mână buciume şi ulcioare goale, iar înlăuntrul ulcioarelor torţe aprinse.

¹⁷Şi Ghedeon le-a spus:«Uitaţi-vă la mine şi faceţi întocmai; şi iată când eu voi ajunge la capătul taberii, atunci precum voi face eu, întocmai faceţi şi voi.

¹⁸Când eu voi suna din bucium, cu toţi cei de lângă mine, şi voi să sunaţi la fel din bucium de jur-împrejurul taberii şi să strigaţi: «Pentru Domnul şi pentru Ghedeon!»

¹⁹Iar când Ghedeon şi cei trei sute de bărbaţi care îl însoţeau pătrunseră până la marginea taberii, la începutul străjii celei de mijloc, tocmai când se schimbau străjării, atunci ei au sunat din buciume şi au spart ulcioarele pe care le ţineau în mâini.

²⁰Şi câte trele cetele sunară din buciume şi sparseră ulcioarele şi, strângând în mâna stângă torţele şi ţinând în mâna dreaptă buciumele, sunau de zor şi strigau: «Sabia Domnului şi a lui Ghedeon!»

²¹Şi au stat aşa fiecare la locul lui de jur-împrejurul taberii, pe rând în tabără toţi alergau în toate părţile şi ţipau şi o rupeau de fugă.

²²Şi pe când cele trei sute de buciume răsunau, în toată tabăra Madianiţilor, întors-a Dumnezeu sabia fiecăruia împotriva tovarăşului său. Şi oastea a fugit până la Bet-Haşita spre Ţereda şi până la ţărmul râului Abel-Mehola, înspre Tabat.

²³Atunci au fost chemaţi fiii lui Israil din Neftali şi din Aşer şi din Manase întreg şi au fugărit pe Madianiţi.

²⁴Şi Ghedeon a trimis vestitori în tot ţinutul muntos al lui Efraim cu chemarea: «Pogorîţi să întâmpinaţi pe Madianiţi şi puneţi stăpânire pe vaduri până la Bet-Bara, adică pe Iordan». Şi strângându-se la chemare toţi bărbaţii din Efraim, au pus mâna pe vaduri până la Bet-Bara, adică pe Iordan.

²⁵Atunci au luat prinşi pe doi principi ai Madianiţilor, pe Oreb şi pe Zeeb; şi pe Oreb l-au ucis la stânca Oreb, iar pe Zeeb l-au ucis la teascul Zeeb. Şi au fugărit pe Madianiţi, iar capetele lui Oreb şi Zeeb le-au adus la Ghedeon, de cealaltă parte a Iordanului.