Read Biblia Regele Carol II, 1939 Judecători 9 Bible Online

Judecători 9 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Judecători 9

¹Abimelec, fiul lui Ierubbaal, s’a dus la Sihem, la fraţii mamei sale şi la celelalte neamuri din casa unchiului său şi le-a grăit aşa:

²«Rostiţi, vă rog, în auzul tuturor gospodarilor din Sihem: «Ce este mai bine: să domnească peste voi şaptezeci de inşi, adică toţi fiii lui Ierubbaal, sau să domnească peste voi un singur om? Apoi aduceţi-vă aminte că eu sunt osul vostru şi carnea voastră!»

³Atunci fraţii mamei sale puseră cuvânt pentru el la toţi gospodarii din Sihem şi le spuseră toate aceste cuvinte şi inima lor se plecă spre Abimelec, căci ei cugetau: «E fratele nostru!»

⁴Apoi îi dădură şaptezeci de sicli de argint din templul lui Baal-Berit şi cu ei Abimelec îşi tocmi oameni fără căpătâi şi golani care se ţineau după el.

⁵Atunci el s’a dus în casa tatălui său la Ofra şi a măcelărit pe fraţii săi, fiii lui Ierubbaal, cei şaptezeci, pe aceeaşi piatră şi n’a mai rămas decât Iotam, fiul cel mai mic al lui Ierubbaal, fiindcă se ascunsese.

⁶Şi s’au adunat toţi locuitorii Sihemului şi toţi locuitorii cetăţii şi s’au dus şi au pus rege pe Abimelec, la stejarul care se află în Sihem.

⁷Când i-au spus această veste lui Iotam, atunci el s’a dus şi a stat pe vârful muntelui Garizim şi ridicându-şi glasul a strigat şi le-a vorbit: «Ascultaţi încoace, gospodari din Sihem, şi Dumnezeu să vă asculte:

⁸Copacii au plecat odată să-şi ungă împărat care să stăpânească peste ei, şi au zis măslinului: «Fii împărat peste noi!»

⁹Însă măslinul le-a răspuns: «Să mă lipsesc eu oare de untdelemnul meu, întru care se cinstesc dumnezeii şi oamenii, şi să mă duc să mă legăn pe deasupra copacilor?»

¹⁰Atunci copacii grăiră către smochin: «Vino tu şi fii împărat peste noi!»

¹¹Dar smochinul le răspunse: «Să mă lipsesc eu oare de dulceaţa mea şi de prea gustoasele mele roade, şi să viu să mă legăn peste copaci?»

¹²Atunci copacii au grăit către viţă: «Vino tu şi fii împărăteasa noastră!»

¹³Însă viţa le-a răspuns: «Să mă lipsesc eu oare de mustul meu, care înveseleşte pe dumnezei şi pe oameni, şi să viu să mă legăn printre copaci?»

¹⁴Atunci toţi copacii s’au îndreptat către mărăcine: «Vino tu şi fii împăratul nostru!»

¹⁵Şi mărăcinele a rostit către copaci: «Dacă într’adevăr voiţi să mă ungeţi împărat peste voi, veniţi şi adăpostiţi-vă la umbra mea; iar de nu, foc să izbucnească din mărăcine şi să mistue cedrii Libanului!»

¹⁶Şi acum vedeţi dacă voi cu bună credinţă şi cu cuget curat aţi lucrat şi aţi făcut rege pe Abimelec şi dacă aţi făcut bine ce-aţi făcut cu Ierubbaal şi cu casa lui şi dacă i-aţi răsplătit după faptele sale.

¹⁷Căci părintele meu s’a luptat pentru voi şi şi-a primejduit viaţa şi v’a scos pe voi din mâna Madianiţilor.

¹⁸Însă voi v’aţi sculat astăzi împotriva casei tatălui meu şi aţi omorît pe fiii săi, şaptezeci de inşi pe acelaşi tocător de piatră, şi aţi ridicat rege pe Abimelec, fiul roabei sale, stăpân peste gospodarii Sihemului, fiindcă el este rudă cu voi.

¹⁹Dacă v’aţi purtat cu Ierubbaal şi cu familia lui cu bună credinţă şi cu cuget curat, bucuraţi-vă astăzi de Abimelec şi să se bucure şi el de voi.

²⁰Iar de nu, foc să izbucnească din Abimelec şi să mistuiască pe locuitorii din Sihem şi casa Milo şi foc să iasă din gospodarii Sihemului şi din casa Milo şi să mănânce de istov pe Abimelec!»

²¹Apoi Iotam s’a dat în lături şi a fugit şi s’a dus la Beerşeba şi a locuit acolo de frica fratelui său Abimelec.

²²Iar Abimelec a domnit peste Israil trei ani.

²³Dumnezeu însă a trimis un duh de răutate între Abimelec şi gospodarii Sihemului, şi gospodarii Sihemului îşi călcară credinţa faţă de Abimelec,

²⁴Ca să răzbune cruzimea făptuită cu acei şaptezeci de fii ai lui Ierubbaal şi sângele vărsat să cadă asupra lui Abimelec, fratele lor, care-i ucisese, şi asupra gospodarilor Sihemului, care îl ajutaseră să-şi omoare fraţii.

²⁵Atunci gospodarii Sihemului, ca să-i facă rău, au pus oameni la pândă pe culmile munţilor, să jefuiască pe toţi călătorii care treceau pe drumul caravanelor. Şi vestea i-a fost adusă lui Abimelec.

²⁶Atunci s’a ivit Gaal, fiul lui Ebed, împreună cu fraţii săi, călători prin Sihem, şi gospodarii din Sihem prinseră încredere în el.

²⁷Apoi ei ducându-se în podgorii culeseră viile şi călcând strugurii se puseră pe petrecere. Intrară apoi în templul dumnezeului lor şi mâncară şi băură şi blestemară pe Abimelec.

²⁸Iar Gaal, fiul lui Ebed, rosti: «Cine este Abimelec şi ce este Sihem, ca să fim noi robii lui? Oare nu este el feciorul lui Ierubbaal, şi Zebul slugerul lui? El ar fi să fie slugă oamenilor lui Hemor, tatăl lui Sihem! Şi atunci pentru ce să fim noi robii lui?

²⁹De aş avea eu acest popor submâna mea, aş goni pe Abimelec!» Şi a zis un cuvânt cu tâlc în pofida lui Abimelec: «Sporeşte-ţi oştirea şi ieşi la luptă!»

³⁰Când a auzit Zebul, voevodul cetăţii, aceste cuvinte ale lui Gaal, fiul lui Ebed, s’a mâniat foarte,

³¹Şi a trimis vestitori la Abimelec, la Aruma, cu această ştire: «Iată că Gaal, fiul lui Ebed, împreună cu fraţii săi au venit în Sihem şi iată răzvrătesc cetatea împotriva ta.

³²Deci acum porneşte de cu noapte cu gloata care este lângă tine şi aţine-te la pândă în câmpie.

³³Iar mâine dimineaţă la răsăritul soarelui, năvăleşte împotriva cetăţii. Iar când Gaal cu oastea lui vor ieşi să te întâmpine, fă cu el cum îţi va veni mai bine.»

³⁴Şi s’a sculat Abimelec şi toată oastea care era cu el, în puterea nopţii, şi s’au aţinut la pândă, lângă Sihem, împărţiţi în patru cete.

³⁵Iar când a ieşit Gaal, fiul lui Ebed, şi a făcut popas dinaintea porţii cetăţii, Abimelec şi oastea lui s’au ridicat din ascunzătoarea unde pândeau.

³⁶Şi văzând Gaal gloata aceea, a zis lui Zebul: «Iată nişte oameni care se pogoară de pe culmile munţilor». Însă Zebul i-a răspuns: «Tu vezi umbra munţilor şi ţi se năzare că sunt oameni!»

³⁷Însă Gaal zise a doua oară: «Nu, ci este oaste, care se pogoară dinspre Buricul pământului, şi o altă ceată vine prin dreptul Stejarului Vracilor!»

³⁸Atunci a rostit către el Zebul: «Unde este acum gura ta cea spartă, când ziceai: Cine este Abimelec ca să-i slujim lui? Iată într’adevăr oştirea pe care o dispreţuiai. Ieşi acum şi te luptă cu ea!»

³⁹Atunci a purces Gaal în fruntea gospodarilor Sihemului şi s’a luptat cu Abimelec.

⁴⁰Dar Abimelec l-a pus pe fugă şi Gaal a fugit din faţa lui şi mulţi dintre oamenii lui căzură răpuşi, până să ajungă la poarta cetăţii.

⁴¹După acestea, Abimelec s’a întors la Arama, iar Zebul a alungat pe Gaal şi pe fraţii lui şi i-a dat afară din Sihem.

⁴²A doua zi, norodul a ieşit în ţarină şi Abimelec a prins de veste.

⁴³Şi a luat oştirea şi a împărţit-o în trei cete şi s’a aţinut la pândă în câmp. Şi când a văzut că poporul iese din cetate, a tăbărît pe el şi l-a măcelărit.

⁴⁴În vreme ce Abimelec şi ceata lui năvăleau şi puneau stăpânire pe poarta cetăţii, celelalte două cete cădeau în spinarea tuturor celor din ţarină şi-i măcelăreau.

⁴⁵Şi Abimelec a împresurat cetatea toată ziua aceea şi a pus stăpânire pe ea, iar pe norodul din cetate l-a omorît şi cetatea a dat-o la pământ şi a presărat vatra ei cu sare.

⁴⁶Auzind despre acestea, toţi gospodarii din Migdal-Sihem s’au vârît sub turnul templului lui Baal-Berit.

⁴⁷Şi i-au adus veste lui Abimelec că toţi gospodarii din Migdal-Sihem s’au adunat acolo.

⁴⁸Atunci Abimelec s’a suit pe muntele Ţalmon cu toată oastea lui; şi Abimelec a luat o secure în mână şi a început să taie crăngi de copac şi le-a pus pe umăr, apoi a poruncit oştenilor care erau cu el: «Ce m’aţi văzut că fac, faceţi şi voi degrabă!»

⁴⁹Atunci, la fel, tot poporul a început să taie fiecare câte o crosnă de crăngi şi au pornit pe urma lui Abimelec şi le-au grămădit sub turn şi au dat foc turnului, încât toţi gospodarii din Migdal-Sihem care erau înlăuntru, aproape o mie de bărbaţi şi de femei, pieriră în flăcări.

⁵⁰După acestea, Abimelec a pornit spre Tebeţ şi a împresurat Tebeţul şi l-a cuprins.

⁵¹Dar în mijlocul oraşului era un turn puternic şi au fugit acolo toţi gospodarii oraşului şi bărbaţi şi femei; şi au închis porţile după ei şi s’au urcat pe acoperişul turnului.

⁵²Iar Abimelec a răzbit până la turn şi l-a împresurat şi s’a apropiat până la uşa turnului ca să-i dea foc.

⁵³Atunci o femeie a aruncat o piatră de râşniţă în capul lui Abimelec şi i-a sfărâmat ţeasta.

⁵⁴Iar el, chemând degrabă pe scutierul care-i ducea armele, i-a poruncit: «Scoate sabia şi ucide-mă, ca să nu zică lumea despre mine: «L-a omorît o femeie!» Şi scutierul l-a străpuns cu sabia, şi Abimelec a murit.

⁵⁵Văzând fiii lui Israil că Abimelec a murit, s’a dus fiecare la vatra sa.

⁵⁶Astfel, Dumnezeu a răsplătit lui Abimelec fărădelegea pe care o săvârşise faţă de părintele său, omorînd pe cei şaptezeci de fraţi ai săi.

⁵⁷Aşijderea, toată ticăloşia gospodarilor din Sihem a întors-o Dumnezeu în capul lor, şi astfel s’a adeverit cu ei blestemul lui Iotam, fiul lui Ierubbaal.