Read Biblia Regele Carol II, 1939 Apocalipsa 14 Bible Online

Apocalipsa 14 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Apocalipsa 14

¹Şi m’am uitat şi iată Mielul stătea pe muntele Sionului şi cu el o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau numele lui şi numele Tatălului lui, scris pe frunţile lor.

²Atunci am auzit sunet din cer, ca vuet de ape multe şi ca bubuitul unui tunet puternic, iar viersul pe care l-am auzit, ca viersul unor cântăreţi, zicând cu alăutele lor.

³Şi cântă o cântare nouă, înaintea tronului şi înaintea celor patru făpturi şi înaintea bătrânilor; şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, fără numai cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.

⁴Aceştia sunt care nu s’au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici. Aceştia sunt care merg după Miel oriunde se va duce. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni, pârgă lui Dumnezeu şi Mielului.

⁵Iar în gura lor nu s’a aflat minciună, fiindcă sunt fără prihană.

⁶Am văzut apoi alt înger care zbura pe mijlocul cerului, având să binevestească evanghelie veşnică celor ce locuesc pe pământ şi la tot neamul, şi seminţia şi limba şi poporul.

⁷Şi striga cu glas puternic: Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi lui mărire, că a venit ceasul judecăţii lui, şi vă închinaţi celui ce a făcut cerul şi pământul şi marea şi izvoarele apelor.

⁸Şi alt înger a venit după cel dintâi, zicând: A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul patimei şi al desfrâului ei!

⁹Şi al treilea înger a venit după ei, strigând cu glas puternic: Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui sau pe mâna lui,

¹⁰Va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat, neamestecat, în potirul mâniei sale şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.

¹¹Şi fumul chinului lor se sue în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua, nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine care primeşte semnul numelui ei.

¹²Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus.

¹³Şi am auzit un glas din cer zicând: Scrie: Fericiţi cei morţi, cei ce de acum mor întru Domnul! Da, grăieşte Duhul, odihnească-se de ostenelile lor, căci faptele lor vin cu ei.

¹⁴Şi am privit şi iată un nor alb şi cel ce şedea pe nor era asemenea Fiului omului, având pe capul lui cunună de aur şi în mâna lui secere ascuţită.

¹⁵Şi alt înger a ieşit din templu şi a strigat, cu glas mare, celui ce şedea pe nor: Pune secerea şi seceră, că a venit ceasul de secerat, fiindcă s’a copt secerişul pământului.

¹⁶Atunci cel ce şedea pe nor a aruncat, pe pământ, secerea lui şi pământul fu secerat.

¹⁷Apoi un alt înger a a ieşit din templul cel ceresc, având şi el un cosor ascuţit,

¹⁸Şi încă un înger a ieşit din altar, având putere asupra focului, şi a strigat cu glas mare celui ce avea cosorul ascuţit şi a grăit: Pune cosorul tău cel ascuţit şi culege strugurii viei pământului, căci boabele ei s’au copt.

¹⁹Atunci îngerul aruncă pe pământ cosorul lui şi culese via pământului, şi ciorchinii îi aruncă în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.

²⁰Şi teascul fu călcat afară din cetate şi a ieşit sânge din teasc, până la zăbalele cailor şi în depărtare de o mie şase sute de stadii.