Read Biblia Regele Carol II, 1939 Apocalipsa 16 Bible Online

Apocalipsa 16 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Apocalipsa 16

¹Şi am auzit glas mare, din templu, zicând celor şapte îngeri: Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte năstrape ale mâniei lui Dumnezeu.

²Şi s’a dus cel dintâi şi a vărsat năstrapa lui, pe pământ. Şi o bubă rea şi ucigaşă s’a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau chipului fiarei.

³Şi al doilea înger a vărsat năstrapa lui în mare, şi marea s’a prefăcut în sânge, ca sângele de mort, şi orice suflare de viaţă a murit, din câte sunt în mare.

⁴Iar cel de al treilea a vărsat năstrapa lui în râuri şi în izvoarele apelor, şi s au prefăcut în sânge.

⁵Şi am auzit pe îngerul apelor zicând: Drept eşti tu, cel ce eşti şi cel ce erai. Sfinte Doamne, că ai făcut această judecată.

⁶Fiindcă au vărsat sângele sfinţilor şi al proorocilor, tot sânge le-ai dat să bea. Vrednici sunt!

⁷Şi am auzit grai din altar grăind: Aşa, Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, adevărate şi drepte sunt judecăţile tale!

⁸Apoi al patrulea înger a vărsat năstrapa lui în soare şi i se dădu soarelui să dogorească pe oameni cu focul lui.

⁹Şi oamenii fură fripţi cu mare arşiţă şi huliră numele lui Dumnezeu, care are putere peste plăgile acestea, şi nu se pocăiră ca să-i dea mărire.

¹⁰Atunci al cincilea înger a vărsat năstrapa lui pe scaunul fiarei şi în împărăţia ei s’a făcut întuneric şi oamenii îşi muşcau limbile de durere.

¹¹Şi au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor şi a bubelor lor, dar de faptele lor nu s’au pocăit.

¹²Şi al şaselea înger a vărsat năstrapa lui în râul cel mare al Eufratului şi apele lui secară, ca să fie gătită calea împăraţilor de la soare-răsare.

¹³Şi am văzut, din gura balaurului şi din gura fiarei şi din gura proorocului celui mincinos, trei duhuri necurate ca nişte broaşte.

¹⁴Căci sunt duhuri demoniceşti făcătoare de semne şi care se duc la împăraţii lumii întregi, să-i adune la războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu Atotţiitorul.

¹⁵Iată, viu ca un fur. Fericit este cel ce priveghiază şi păstrează veşmintele sale, ca să nu umble gol şi să se vadă ruşinea lui!

¹⁶Şi i-au strâns la locul ce se chiamă evreeşte Har-Maghedon.

¹⁷Şi al şaptelea înger a vărsat năstrapa lui în văzduh şi glas mare a ieşit din templul cerului, de la tron, strigând: Sfârşitu-s’a!

¹⁸Şi s’au pornit fulgere şi vuete şi tunete şi s’a făcut cutremur mare, aşa cum nu a fost de când s’a zidit omul pe pământ un cutremur atât de puternic.

¹⁹Şi cetatea cea mare s’a rupt în trei bucăţi şi cetăţile păgânilor s’au prăbuşit, şi Babilonul cel mare fu pomenit înaintea lui Dumnezeu, ca să-i dea paharul vinului clocotitoarei lui mânii.

²⁰Şi toate ostroavele pieriră şi munţii nu se mai aflară.

²¹Şi grindină mare, cu bobul cât talantul se prăvăli din cer peste oameni. Ci oamenii huliră pe Dumnezeu, din pricina pedepsei cu grindină, căci urgia ei era mare foarte.