Read Biblia Regele Carol II, 1939 Apocalipsa 6 Bible Online

Apocalipsa 6 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Apocalipsa 6

¹Şi am văzut când Mielul a deschis pe cea dintâi din cele şapte peceţi, şi am auzit pe una din cele patru fiinţe, zicând cu glas ca de tunet: Vino.

²Şi m’am uitat şi iată un cal alb, şi cel care călărea pe el avea un arc; şi i s’a dat lui cunună şi a pornit ca un biruitor şi ca să biruiască.

³Când a deschis pecetia a doua, am auzit zicând pe a doua fiinţă: Vino.

⁴Şi a ieşit alt cal, roşu ca focul; şi celui ce călărea pe el datu-i-s’a să ia pacea de pe pământ, ca oamenii să se junghie între ei; şi o sabie mare i s’a dat.

⁵Şi când a deschis pecetia a treia, am auzit zicând pe a treia fiinţă: Vino. Şi m’am uitat şi iată un cal negru, şi cel care călărea pe el avea o cumpănă în mâna lui.

⁶Şi am auzit, în mijlocul celor patru fiinţe, ca un glas care zicea: Măsura de grâu, un dinar, şi trei măsuri de orz, un dinar. Dar de untul de lemn şi de vin să nu te atingi.

⁷Şi când a deschis pecetia a patra, am auzit glasul fiinţei a patra zicând: Vino.

⁸Şi m’am uitat şi iată un cal galben-vânăt, şi numele celui ce călărea pe el era Moartea; şi Iadul se ţinea după el; şi li s’a dat lor putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabie şi cu foamete, şi cu moarte şi cu fiarele de pe pământ.

⁹Şi când a deschis pecetia a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o.

¹⁰Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuesc pe pământ?

¹¹Şi fiecăruia dintre ei i s’a dat câte un veşmânt alb şi li s’a spus să stea în tihnă, încă puţină vreme, până când vor împlini numărul şi cei împreună slujitori cu ei şi fraţii lor, cei ce aveau să fie omorîţi ca şi ei.

¹²Şi m’am uitat când a deschis pecetia a şasea şi s’a făcut cutremur mare şi soarele s’a făcut negru ca un sac de păr şi luna întreagă s’a înroşit ca sângele.

¹³Şi stelele cerului căzură pe pământ, precum smochinul îşi leapădă smochinele sale verzi, când este zguduit de vijelie.

¹⁴Iar cerul s’a dat înlături, ca o carte de piele pe care o faci sul, şi toţi munţii şi toate ostroavele s’au mişcat din locurile lor.

¹⁵Atunci, împăraţii pământului şi boierii şi căpitanii şi bogaţii şi cei puternici şi toţi robii şi toţi slobozii s’au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor,

¹⁶Strigând munţilor şi stâncilor: Cădeţi peste noi şi ne ascundeţi pe noi de faţa Celui ce şade pe tron şi de mânia Mielului;

¹⁷Căci a venit ziua cea mare a mâniei lor, şi cine are putere ca să stea pe loc!