Read Biblia Regele Carol II, 1939 Rut 1 Bible Online

Rut 1 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Rut 1

¹În zilele când cârmuiau judecătorii, întâmplându-se foamete în ţară, un om din Betleemul lui Iuda s’a dus să locuiască în ţara Moabului, el şi femeia lui şi cei doi feciori ai lui.

²Şi numele omului era Elimelec şi numele soţiei sale era Noemina, iar numele celor doi feciori ai săi: Mahlon şi Chilion. Ei erau Efrateni din Betleemul lui Iuda şi au venit în ţara Moabului şi au trăit acolo.

³Însă Elimelec, bărbatul Noeminei, a murit şi a rămas ea cu cei doi fii ai ei.

⁴Şi aceştia şi-au luat soţii moabitence, şi numele uneia era Orfa, iar numele celeilalte era Rut. Şi au locuit acolo timp de vreo zece ani.

⁵Dar au murit şi aceştia doi: Mahlon şi Chilion, şi rămase femeia fără cei doi feciori ai ei şi fără bărbatu-său.

⁶Atunci ea s’a sculat împreună cu cele două nurori ale ei, ca să se întoarcă din ţara Moabului, fiindcă auzise, aci în ţara Moabului, cum că Domnul cercetase pe poporul său şi-i dăduse pâine.

⁷Deci a ieşit din locul unde stătuse, şi împreună cu ea cele două nurori ale ei, şi au pornit la drum, ca să se întoarne în ţinutul lui Iuda.

⁸Şi Noemina a grăit către cele două nurori ale ei: «Duceţi-vă şi întoarceţi-vă fiecare în casa maicii sale. Domnul să se arate milostiv cu voi, precum voi v’aţi arătat cu cei morţi şi cu mine.

⁹Dăruiască-vă Domnul să găsiţi odihnă, fiecare în casa soţului său!» Şi ea le-a sărutat. Atunci ele au ridicat glasurile lor şi au plâns.

¹⁰Apoi au vorbit către ea: «Cu tine voim să ne întoarcem înapoi către poporul tău».

¹¹Ci Noemina le-a răspuns: «Duceţi-vă înapoi, copilele mele. De ce să mergeţi cu mine? Mai am eu oare copii în pântecele meu, ca să ajungă bărbaţii voştri?

¹²Întoarceţi-vă, copilele mele! Duceţi-vă, deoarece sunt prea bătrână ca să mai am bărbat. Şi chiar dacă v’aş spune că mai am nădejde şi chiar dacă la noapte aş avea bărbat şi ar fi să nasc feciori,

¹³Aţi putea voi oare să aşteptaţi până ce se vor face mari? Şi să vă înfrânaţi ca să nu fiţi ale altor bărbaţi? Nu, fetele mele, căci îmi este inima grozav de amară din pricina voastră, căci mâna Domnului apasă asupra mea.»

¹⁴Şi iarăşi au ridicat glasurile şi iarăşi au plâns. Apoi Orfa a sărutat pe soacră-sa şi s’a întors înapoi. Însă Rut a rămas nedeslipită de ea.

¹⁵Atunci Noemina i-a zis: «Iată, cumnată-ta s’a întors către poporul ei şi către dumnezeii ei; du-te înapoi şi tu după cumnată-ta».

¹⁶Ci Rut i-a răspuns: «Nu mă sili să te părăsesc şi să mă întorc din preajma ta, căci încotro vei merge tu, voi merge şi eu şi unde vei mânea tu, voi mânea şi eu; poporul tău va fi poporul meu şi dumnezeul tău, dumnezeul meu.

¹⁷Unde vei muri tu, voi muri şi eu şi acolo voi fi îngropată. Aşa să facă Dumnezeu cu mine şi mai mult să facă decât atâta, dar numai moartea mă va deslipi de tine.»

¹⁸Deci când a văzut că este hotărîtă să meargă cu ea, Noemina n’a mai stăruit să se întoarcă.

¹⁹Astfel au făcut drumul amândouă până au ajuns la Betleem, iar după ce au ajuns la Betleem, toată cetatea a început să zvonească din pricina lor. Şi ziceau femeile: «Oare nu este aceasta Noemina?»

²⁰Ci ea le răspundea: «Nu-mi ziceţi Noemina, ci ziceţi-mi Mara, fiindcă Cel Atotputernic mi-a dat multă amărăciune.

²¹Plină m’am dus şi deşartă m’a adus înapoi Domnul. De ce să-mi mai ziceţi Noemina, o dată ce Domnul a mărturisit împotriva mea şi Cel Atotputernic a adus asupră-mi nenorocire?»

²²Astfel Noemina şi cu Rut moabiteanca, nora ei, s’au întors venind din ţara Moabului şi au ajuns în Betleem la începutul secerişului orzului.