Read Biblia Regele Carol II, 1939 1 Samuil 1 Bible Online

1 Samuil 1 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

1 Samuil 1

¹Era un om de fel din Ramataim, din neamul lui Ţuf, din munţii Efraimului, care se numea Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf Efrateanul.

²Şi el avea două femei; numele uneia era Ana şi numele celei de a doua era Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea copii.

³Şi acest om se suia, din cetatea sa, din an în an, ca să se închine şi să aducă jertfă Domnului Savaot, în Şilo; şi acolo erau cei doi fii ai lui Eli, Ofni şi Fineas, preoţi ai Domnului.

⁴Şi în ziua în care Elcana aducea jertfă, avea obiceiul de dădea părţi din jertfă femeii sale Penina şi tuturor fiilor şi fiicelor ei.

⁵Însă Anei îi dădea numai o parte, şi totuşi el o iubea pe Ana mai mult, cu toate că Domnul închisese pântecele ei.

⁶Iar protivnica ei îi căşuna mereu necaz ca s’o scoată din răbdări, fiindcă Domnul închisese pântecele ei.

⁷Şi aşa se întâmpla în fiecare an. Ori de câte ori se ducea la casa Domnului, cealaltă până într’atâta o aţâţa, încât ea plângea şi nu mai mânca.

⁸Însă Elcana, bărbatul ei, îi zicea: «Ano, de ce plângi şi de ce nu mănânci? Şi de ce ţi-e inima rea? Oare nu sunt eu mai de preţ pentru tine decât zece feciori?»

⁹Şi odată Ana, după ce mâncase şi după ce băuse în Şilo, s’a sculat şi a venit în faţa Domnului. Iar Eli, arhiereul, şedea pe scaun, lângă unul din uşorii casei Domnului.

¹⁰Şi cum era cu sufletul amărît, se ruga înaintea Domnului vărsând lacrimi.

¹¹Şi ea a făcut o juruinţă şi a zis: «Doamne Savaot! Dacă vei căuta spre jalea roabei tale şi-ţi vei aduce aminte de mine şi nu vei uita pe roaba ta şi vei da roabei tale o mlădiţă de parte bărbătească, eu îl voi sfinţi Domnului pentru toate zilele vieţii lui şi briciul nu se va atinge de capul lui.»

¹²Dar pe când ea stăruia în rugăciunea ei înaintea Domnului, Eli a luat seama la gura ei.

¹³Însă fiindcă Ana se ruga în gândul ei şi numai buzele ei se mişcau, iar glasul ei nu se auzea, Eli a crezut că este beată.

¹⁴De aceea Eli a grăit către ea: «Câtă vreme va mai ţine beţia ta? Du-te şi trezeşte-te!»

¹⁵Însă Ana a răspuns şi a zis: «O! nu, doamne! Sunt femeie amărîtă; n’am băut nici vin, nici băutură îmbătătoare, ci-mi dezvăluesc inima mea înaintea Domnului.

¹⁶Nu crede că roaba ta este femeie netrebnică, fiindcă din pricina obidei mele şi a necazului meu care mă copleşeşte, am stăruit în rugăciunea mea!»

¹⁷Atunci Eli i-a răspuns: «Mergi în pace şi Dumnezeul lui Israil să adeverească cererea ta pe care ai cerut-o de la el!»

¹⁸Iar ea a zis: «Să afle roaba ta har în ochii tăi!» Apoi femeia a plecat întru ale sale şi a mâncat, şi faţa ei n’a mai fost abătută.

¹⁹Şi ei s’au sculat dis-de-dimineaţă şi, după ce s’au închinat în faţa Domnului, s’au întors iarăşi la casa lor, la Rama. Şi Elcana a cunoscut pe Ana, femeia sa, şi Domnul şi-a adus aminte de ea.

²⁰Iar după trecere de vreme, Ana, fiind grea, a născut un fecior şi i-a pus numele Samuil, fiindcă zicea ea: «De la Domnul l-am cerut!»

²¹Şi a plecat iarăşi Elcana, bărbatul ei, şi toată casa lui, ca să jertfească Domnului jertfa de fiecare an şi să îndeplinească juruinţă făcută.

²²Însă Ana n’a voit să meargă şi ea, ci a zis către soţul ei: «Nu voi merge până ce pruncul nu va fi înţărcat. Şi atunci îl voi duce ca să se arate în faţa Domnului şi să rămână acolo pururea»

²³Atunci Elcana, bărbatul ei, i-a răspuns: «Fă aşa cum crezi că este bine. Stai acasă până când îl vei înţărca. Şi Domnul să adeverească cuvântul său!» Astfel femeia a stat acasă şi a alăptat pe prunc până ce l-a înţărcat.

²⁴Iar după ce l-a înţărcat, l-a luat cu sine şi a mai luat un juncan de trei ani, o efă de lamură de făină şi un burduf de vin şi s’au dus ei în casa Domnului din Şilo, împreună cu pruncul.

²⁵Iar după ce au junghiat juncul, mama pruncului s’a dus la Eli.

²⁶Şi i-a grăit: «Rogu-te, doamne! Viu să fie sufletul tău, stăpâne. Eu sunt femeia care stătea aici lângă tine rugându-se Domnului.

²⁷Pentru acest prurnc stăruiam în rugăciunea mea şi Domnul mi-a împlinit cererea cu care mă rugam la el

²⁸Pentru aceea şi eu l-am hărăzit Domnului. Toate zilele vieţii lui, Domnului să fie hărăzit.» Şi s’au închinat ei acolo înaintea Domnului.