Read Biblia Regele Carol II, 1939 1 Samuil 22 Bible Online

1 Samuil 22 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

1 Samuil 22

¹Şi a plecat David şi de acolo şi şi-a găsit adăpost în cetăţuia Adulam şi, auzind fraţii săi şi toată casa tatălui său, s’au pogorît acolo la el.

²Apoi s’au strâns lângă el tot felul de obijduiţi şi toţi câţi aveau cămătari pe capul lor şi toţi câţi erau cu inima amărîtă, iar David era căpetenia lor; aşa încât se adunară în jurul lui ca la patru sute de inşi.

³Apoi, de acolo, David s’a dus la Miţpe din ţara Moabului şi a grăit către regele Moabului: «Îngădue, te rog, să locuiască tatăl meu şi muma mea cu voi, până ce voi şti ce va face cu mine Dumnezeu.»

⁴Şi i-a lăsat la regele Moabului şi au sălăşluit la el tot timpul cât David a stat în cetăţue.

⁵Însă proorocul Gad i-a zis lui David: «Nu mai sta în această cetăţue, ci pleacă şi te du în pământul Iuda.» Şi David a purces şi s’a dus la Iaar-Heret.

⁶Şi a auzit Saul că s’a aflat unde este David şi oamenii care îl însoţeau. Iar Saul tocmai şedea în Ghibeea sub stejarul de pe deal, ţinând lancea în mână; iar toţi curtenii lui stăteau în preajmă-i.

⁷Şi Saul a început să spună dregătorilor lui: «Ascultaţi, fii ai lui Veniamin: oare fiul lui Iesei vă va da, la toţi câţi sunteţi, moşii şi podgorii şi pe toţi vă va face căpitani peste mii şi peste sute?

⁸Căci voi toţi aţi uneltit împotriva mea şi nimeni nu mi-a descoperit când fiul meu s’a legat cu fiul lui Iesei, şi nimănui dintre voi nu i-a păsat de mine şi nimeni nu mi-a dat pe faţă cum că fiul meu a răsculat împotrivă-mi pe sluga mea, duşman, precum este astăzi!»

⁹Atunci Doeg Edomitul, care stătea cu slujitorii lui Saul, a deschis gura şi a zis: «Am văzut pe fiul lui Iesei când a venit la Nobe, la Ahimelec, feciorul lui Ahitub,

¹⁰Şi acesta a întrebat pe Domnul pentru David şi i-a dat merinde, ba i-a dat şi sabia lui Goliat Filisteanul.»

¹¹Şi regele a trimis să-i cheme pe Ahimelec arhiereul, fiul lui Ahitub, cu toată casa tatălui său, adică pe preoţii din Nobe, şi ei veniră cu toţii la rege.

¹²Şi Saul a rostit: «Ascultă încoace, fecior al lui Ahitub!» Ci el a răspuns: «Iată-mă, stăpâne!»

¹³Zis-a Saul către el: «De ce aţi uneltit împotriva mea, tu şi feciorul lui Iesei, dându-i demâncare şi sabie şi întrebând pe Dumnezeu pentru el, ca să se răscoale împotrivă-mi duşmăneşte, precum se vede astăzi?»

¹⁴Însă Ahimelec răspunse regelui astfel ¦. «Dar cine între toţi slujitorii tăi este credincios ca David? Ginerele regelui, căpitanul paznicilor tăi şi cu mare cinste în casa ta!

¹⁵Oare în ziua aceea început-am eu să întreb pentru el pe Dumnezeu? Departe de mine una ca aceasta! Să nu scoată regele nici o vină robului său, nici întregii case a tatălui meu, fiindcă robul tău nu ştie nimic din toată, această pricină, nici puţin, nici mult!»

¹⁶Dar regele a rostit: «Ahimelec, vei muri fără nici o vorbă, tu şi toată casa tatălui tău.»

¹⁷Şi regele a poruncit paznicilor care stăteau în preajma lui: «Apropiaţi-vă şi omorîţi pe preoţii Domnului, căci ei sunt în cârd cu David, ca unii care au ştiut că el este fugar şi nu mi l-au descoperit.» Dar paznicii regelui nu voiră să-şi întindă mâna şi să se atingă de preoţii Domnului.

¹⁸Atunci regele a poruncit lui Doeg: «Apropie-te tu şi loveşte pe preoţi.» Şi Doeg Edomitul s’a apropiat şi a tăbărît asupra preoţilor şi a omorît în ziua aceea optzeci şi cinci de inşi care purtau efodul de in.

¹⁹Asemenea şi Nobe, cetatea preoţilor, o trecu prin ascuţişul săbiei, şi bărbat şi femeie şi copil şi prunc de ţâţă şi boi şi asini şi oi, toate prin ascuţişul săbiei.

²⁰Numai un fecior al lui Ahimelec, fiul lui Ahitub, a putut să scape, şi numele lui era Abiatar şi el a fugit la David.

²¹Şi Abiatar i-a adus lui David vestea, cum că Saul a ucis pe preoţii Domnului.

²²Şi David a răspuns lui Abiatar: Am ştiut din ziua aceea, fiindcă Doeg Edomitul se afla acolo, că el va da de ştire lui Saul. Eu port vina că au murit toate aceste suflete din casa tatălui tău.

²³Rămâi la mine şi nu te teme, fiindcă cine umblă să-ţi ia viaţa ta, umblă să-mi ia şi viaţa mea. Lângă mine eşti în bună pază!»