Read Biblia Regele Carol II, 1939 1 Samuil 28 Bible Online

1 Samuil 28 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

1 Samuil 28

¹În zilele acelea, Filistenii adunat-au oştirile lor, ca să pornească război împotriva lui Israil. Şi Achiş a zis către David: «Bine să ştii că vei ieşi cu mine în câmp de luptă, tu şi oamenii tăi.»

²Ci David i-a răspuns lui Achiş: «Prea bine! Acum vei vedea ce poate să facă robul tău. «Atunci grăit-a Achiş către David: «Tocmai de aceea te fac paznicul meu, pe viaţă!»

³Murind în vremea aceasta Samuil, l-au jelit toţi fiii lui Israil şi l-au îngropat la Rama, în cetatea sa. Şi Saul gonise din ţară pe chemătorii de duhuri şi pe vraci.

⁴Deci Filistenii s’au adunat şi au venit şi au tăbărît la Şunem, în vreme ce Saul, adunând întregul Israil, a tăbărît pe muntele Ghilboa.

⁵Dar Saul, văzând tabăra Filistenilor, a fost cuprins de frică şi inima lui s’a cutremurat foarte.

⁶Şi Saul a întrebat pe Domnul, însă Domnul nu i-a dat răspuns, nici prin vise, nici prin Urim, nici prin prooroci.

⁷Atunci Saul a poruncit oamenilor săi: «Căutaţi-mi o femeie care chiamă duhurile, ca să mă duc la ea şi să o întreb.» Iar oamenii săi i-au răspuns: «Iată, o femeie care chiamă duhurile se află în Endor».

⁸Atunci Saul şi-a schimbat înfăţişarea şi s’a îmbrăcat cu alte haine şi a pornit întovărăşit de doi oameni. Şi au ajuns la femeie în ceas de noapte. Şi Saul a zis: «Te rog ghiceşte-mi chemând duhurile şi scoate-mi pe acela pe care ţi-l voi spune.»

⁹Femeia însă a răspuns: «Tu trebue să ştii ceea ce a făcut Saul, cum adică a stârpit pe chemătorii de duhuri şi pe vracii din ţară. Atunci de ce îmi întinzi cursă şi vrei să mă omori?»

¹⁰Dar Saul i se jură pe Domnul zicând: «Pe Domnul cel viu, nu vei avea nici o vină din pricina aceasta!»

¹¹Şi femeia a zis: «Şi pe cine vrei să ţi-l aduc?» Răspuns-a Saul: «Pe Samuil să mi-l aduci!»

¹²Dar când femeia zări pe Samuil, a scos un ţipăt groaznic şi a zis către Saul: «De ce m’ai amăgit? Fiindcă tu eşti Saul.»

¹³Ci regele a zis către ea: «Nu te teme! Ce vezi?» Răspuns-a femeia către Saul: «Văd o arătare dumnezeiască ieşind din pământ!»

¹⁴Şi a întrebat-o Saul: «Cum arată la faţă?» Răspuns-a femeia: «E un om bătrân care se ridică şi este înfăşurat într’o mantie.» Atunci a înţeles Saul că este Samuil şi a căzut cu faţa la pământ şi s’a închinat.

¹⁵Atunci Samuil a rostit către Saul: «De ce îmi turburi liniştea, ca să mă aduci încoace?» Iar Saul a răspuns: «Sunt în mare cumpănă, pentru că Filistenii au pornit război împotriva mea şi Dumnezeu s’a depărtat de la mine şi nu-mi mai răspunde nimic, nici prin prooroci, nici prin vise. Pentru aceea te-ani chemat, ca să mă înveţi ce trebue să fac!»

¹⁶Grăit-a Samuil: «Dar de ce mă mai întrebi, o dată ce Domnul s’a depărtat de la tine şi a ajuns vrăjmaşul tău?

¹⁷Căci Domnul a făcut aşa precum a spus prin graiul meu, adică Domnul a smuls domnia din mâna ta şi a dat-o aproapelui tău, lui David.

¹⁸De vreme ce tu n’ai ascultat porunca Domnului şi n’ai adus la îndeplinire hotărîrea crâncenei lui mânii împotriva lui Amalec, pentru acest cuvânt Domnul ţi-a făcut acestea, astăzi.

¹⁹Ba încă Domnul va da şi pe Israil, o dată cu tine, în mâna Filistenilor. Iar mâine tu şi feciorii tăi veţi fi la mine; şi oştirea lui Israil va da-o Domnul în mâna Filistenilor.»

²⁰Atunci Saul îngrozindu-se foarte s’a prăbuşit deodată la pământ, cât era el de lung, şi din pricina cuvintelor lui Samuil şi din pricină că era vlăguit de putere, întrucât nu mâncase nimic o zi întreagă şi o noapte întreagă.

²¹Atunci femeia aceea s’a apropiat de Saul, şi văzându-l atât de cuprins de spaimă, i-a grăit: «Iată, roaba ta a ascultat de glasul tău şi mi-am pus viaţa în primejdie şi am îndeplinit porunca pe care mi-ai dat-o.

²²Deci acum, te rog, ascultă şi tu glasul roabei tale şi îngădue să-ţi pun dinainte puţină demâncare să mănânci, ca să ai putere în tine când vei porni la drum.»

²³Ci el nu se în voia şi zicea: «Nu vreau să mănânc!» Însă slujitorii săi precum şi femeia au stăruit de el şi el le-a ascultat sfatul şi s’a sculat de la pământ şi a şezut pe pat.

²⁴Iar femeia avea la casa ei un viţel îngrăşat, şi ea l-a junghiat degrabă, apoi a luat făină şi frământând-o a făcut din ea azime,

²⁵Şi le-a pus înaintea lui Saul şi înaintea slujitorilor lui; iar ei, după ce au mâncat, s’au sculat şi au plecat chiar în noaptea aceea.