Read Biblia Regele Carol II, 1939 1 Samuil 30 Bible Online

1 Samuil 30 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

1 Samuil 30

¹Când sosi David şi cu ceata sa în Ţiclag, a treia zi, iată că Amaleciţii năvăliseră în Negheb şi în Ţiclag şi prădaseră Ţiclagul şi-i dăduseră foc.

²Şi luaseră în robie femeile şi ce era în cetate, de la mic până la mare, dar nu omorîseră pe nimeni, şi mânându-i din urmă porniseră la drum.

³Deci, ajungând David şi oamenii săi la cetate, iată că fusese mistuită de foc şi femeile lor şi feciorii lor şi fecioarele lor erau luaţi în robie.

⁴Atunci David şi poporul care era cu el au început să se jelească şi au plâns până ce n’au mai avut în ei putere să mai plângă.

⁵Şi fuseseră luate roabe şi cele două femei ale lui David, Ahinoam din Izreel şi Abigail, soţia lui Nabal din Carmel.

⁶Iar David era la grea cumpănă, căci poporul voia să-l ucidă cu pietre, deoarece fiecare om din popor avea sufletul amărît, de pe urma fiilor şi a fiicelor. Ci David s’a îmbărbătat, bizuin-du-se pe Domnul Dumnezeul său.

⁷De aceea, David a grăit lui Abiatar arhiereul, fiul lui Ahimelec: «Te rog adu-mi efodul». Şi Abiatar a adus lui David efodul.

⁸Şi David a întrebat pe Domnul astfel: «Să pornesc pe urma acestor jefuitori? Ajunge-i-voi, oare? «Şi i-a răspuns Domnul: «Ia-te după ei, căci îi vei ajunge şi vei mântui pe cei robiţi.»

⁹Şi a pornit David, el şi cei şase sute de oameni care’erau cu el, şi au ajuns în valea pârăului Besor, unde cei ce rămâneau în urmă se opriră,

¹⁰Iar David cu patru sute de inşi goniră înainte, iar două sute rămaseră pe loc, căci erau prea sleiţi de puteri, ca să mai treacă lunca Besorului.

¹¹Şi au găsit un egiptean în câmpia largă şi l-au dus la David şi i-au dat demâncare să mănânce şi i-au dat apă să bea.

¹²Apoi îi mai dădură o bucată dintr’o turtă de smochine şi doi ciorchini de struguri uscaţi. Şi el a mâncat şi i-a venit iarăşi sufletul, căci nu mai mâncase pâine şi nu mai băuse apă de trei zile şi trei nopţi.

¹³Şi l-a întrebat David: «Al cui eşti tu şi de unde vii?» Şi el a răspuns: «Sunt un rob egiptean, sluga unui amalecit. Şi stăpânul meu m’a năpustit, fiindcă acum trei zile am căzut bolnav.

¹⁴Noi am năvălit în Neghebul Cretanilor şi în ţinutul lui Iuda şi în Neghebul lui Caleb şi am dat foc Ţiclagului.»

¹⁵Atunci David i-a zis: «Vrei să mă duci până la ceata lor?» Ci el a răspuns: «Jură-mi, înaintea lui Dumnezeu, că nu mă vei ucide şi că nu mă vei da pe mâna stăpânului meu şi atunci te voi duce devale la ceata lor.»

¹⁶Şi l-a dus devale. Şi iată Amaleciţii erau risipiţi pe toată faţa câmpiei, mâncând, bând şi petrecând de bucuria atâtor prăzi bogate pe care le luaseră din ţara Filistenilor şi din ţinutul Iudei.

¹⁷Şi David i-a măcelărit din zori de ziuă şi până a doua zi seara şi n’a scăpat nici unul dintre ei, fără numai patru sute de robi, care au încălecat pe cămile şi au fugit.

¹⁸Astfel David mântui tot ceea ce hrăpiseră Amaleciţii şi liberă şi pe cele două femei ale sale.

¹⁹Şi nimic nu le-a ieşit lipsă, de la ce-a fost mai mic până la ce-a fost mai mare, nici din feciori, nici din fete, nici din pradă şi din tot ce luaseră Amaleciţii de la ei; toate le-a adus David înapoi.

²⁰Şi au luat toate turmele şi cirezile şi le mânau înaintea lui şi strigau: «Aceasta este prada lui David!»

²¹Apoi venind David spre cei două sute de inşi, care, de multă oboseală, nu se putuseră ţinea după David şi pe care îi lăsase la viroaga Besorului, aceştia au ieşit întru întâmpinarea lui David şi a mulţimii care era cu el şi s’au apropiat de el şi de ostaşii lui şi le-au urat multă sănătate.

²²Dar atunci au ridicat glasul tot felul de netrebnici şi de zavistnici dintre oamenii care merseseră cu David şi au început să zică: «De vreme ce n’au mers cu noi, să nu le dăm nimic din prada pe care am câştigat-o, ci fiecăruia: soţia şi copiii. Pe aceştia să şi-i ia şi să se ducă!»

²³Însă David a grăit: «Să nu faceţi una ca aceasta, după cele ce Domnul ne-a dăruit şi după ce a păzit pe ai noştri şi a dat în mâinile noastre ceata care a năvălit peste noi.

²⁴Şi cine vă va da vouă ascultare în pricina aceasta? Fiindcă, precum este partea celui ce intră în luptă, aşa să fie şi partea celui ce a rămas lângă poveri: amândoi să împartă deopotrivă!»

²⁵Şi aşa a rămas din ziua aceea înainte; că el a făcut aceasta aşezământ şi pravilă lui Israil, până în ziua de astăzi.

²⁶Apoi David, întorcându-se în Ţiclag, a trimis din pradă, bătrânilor din Iuda, după cetăţile lor, spunându-le: «Iată, acesta este un dar pentru voi, din prada luată de la vrăjmaşii Domnului!»

²⁷Celor din Betuel şi celor din Ramat în Negheb, şi celor din Iatir;

²⁸Şi celor din Arara şi celor din Sifinot şi celor din Eştemoa;

²⁹Şi celor din Carmel şi celor din cetăţile Ierahmeeliţilor şi celor din cetăţile Cheniţilor;

³⁰Şi celor din Horma şi celor din Bor-Asan şi celor din Atac;

³¹Şi celor din Hebron şi de prin toate locurile pe care David le cutreerase cu oamenii săi.