Read Biblia Regele Carol II, 1939 1 Samuil 5 Bible Online

1 Samuil 5 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

1 Samuil 5

¹După aceea, Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu şi l-au adus din Eben-Haezer, la Aşdod.

²Şi luând Filistenii chivotul lui Dumnezeu, l-au vârit în templul lui Dagon şi l-au aşezat lângă Dagon.

³Dar sculându-se Aşdodenii a doua zi de cu noapte şi intrând în templu, iată că Dagon stătea trântit cu faţa la pământ, înaintea chivotului Domnului. Atunci ei l-au luat pe Dagon şi l-au aşezat la locul lui.

⁴Şi iarăşi sculându-se ei a doua zi de dimineaţă, iată că Dagon zăcea trântit cu faţa la pământ, înaintea chivotului Domnului, iar capul lui Dagon şi amândouă mâinile lui zăceau pe prag, tăiate, aşa încât rămăsese din Dagon numai trunchiul.

⁵Pentru aceea, până în ziua de astăzi preoţii lui Dagon şi toţi cei ce intră în templul lui Dagon nu calcă pe pragul lui Dagon din Aşdod.

⁶Iar mâna Domnului s’a lăsat grea peste Aşdodeni şi i-a înspăimântat, fiindcă a bătut cu bube rele, şi Aşdodul şi ţinutul din jurul lui.

⁷Deci văzând oamenii din Aşdod unele ca acestea, au grăit: «Să nu mai rămâie la noi chivotul Dumnezeului lui Israil, fiindcă mâna lui apasă greu peste noi şi peste Dagon, dumnezeul nostru!»

⁸Deci au trimis şi au strâns la ei pe toţi voevozii Filistenilor şi au zis: «Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israil?» Şi ei au răspuns: «Chivotul Dumnezeului lui Israil să fie dus la Gat!» Şi au dus acolo chivotul Dumnezeului lui Israil.

⁹Dar s’a întâmplat că, după ce l-au dus acolo, mâna Domnului căzu asupra cetăţii, cu spaimă cumplită. Şi el lovi pe oamenii cetăţii, de la mic până la mare, aşa încât izbucniră pe ei bube rele.

¹⁰Atunci ei trimiseră chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Dar sosind chivotul lui Dumnezeu la Ecron, locuitorii din Ecron strigară şi se jeluiră: «Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israil, ca să ne omoare cu tot poporul nostru!»

¹¹Atunci ei au trimis şi au adunat din nou pe toţi voevozii Filistenilor şi le-au grăit: «Lăsaţi chivotul Dumnezeului lui Israil, să se întoarne la locul său şi să nu ne ucidă pe noi cu tot poporul nostru!» Căci o spaimă de moarte intrase în toată cetatea, întrucât mâna lui Dumnezeu apăsa din greu asupra lor.

¹²Iar oamenii care nu mureau erau chinuiţi de buboaie şi tânguirea cetăţii se ridica până la cer.