Read Biblia Traducerea Fidela, 2015 2 Samuel 18 Bible Online

2 Samuel 18 - Biblia Traducerea Fidela, 2015 bible

2 Samuel 18

¹Şi David a numărat poporul care era cu el şi a pus peste ei căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute.

²Şi David a trimis o a treia parte din popor sub mâna lui Ioab şi o a treia parte sub mâna lui Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, şi o a treia parte sub mâna lui Itai ghititul. Şi împăratul a spus poporului: Voi ieşi negreşit şi eu însumi cu voi.

³Dar poporul a răspuns: Să nu ieşi, pentru că dacă noi fugim, lor nu le va păsa de noi; nici dacă jumătate din noi mor, nu le vor păsa de noi; ci acum tu eşti preţuit cât zece mii dintre noi; de aceea acum, este mai bine ca tu să ne ajuţi din cetate.

⁴Şi împăratul le-a spus: Ce vi se pare cel mai bine voi face. Şi împăratul a stat în picioare lângă poartă şi tot poporul a ieşit cu sutele şi cu miile.

⁵Şi împăratul a poruncit lui Ioab şi lui Abişai şi lui Itai, spunând: Purtaţi-vă blând de dragul meu cu acel tânăr, cu Absalom. Şi tot poporul a auzit când împăratul a dat poruncă tuturor căpeteniilor referitor la Absalom.

⁶Astfel poporul a ieşit în câmp împotriva lui Israel; şi bătălia a fost în pădurea lui Efraim;

⁷Şi poporul lui Israel a fost ucis înaintea servitorilor lui David şi a fost acolo un mare măcel în acea zi, de douăzeci de mii de oameni.

⁸Fiindcă bătălia a fost împrăştiată, acolo peste toată faţa ţării; şi pădurea a mâncat mai mult popor în acea zi decât a mâncat sabia.

⁹Şi Absalom a întâlnit pe servitorii lui David. Şi Absalom călărea pe un catâr şi catârul a intrat sub ramurile dese al unui stejar mare şi capul lui s-a prins de stejar şi a fost ridicat între cer şi pământ; şi catârul care era sub el a mers înainte.

¹⁰Şi un anumit om a văzut şi i-a spus lui Ioab şi a zis: Iată, am văzut pe Absalom spânzurat într-un stejar.

¹¹Şi Ioab a spus omului care îi spusese: Şi, iată, l-ai văzut şi de ce nu l-ai lovit acolo la pământ? Şi ţi-aş fi dat zece şekeli de argint şi un brâu.

¹²Şi omul i-a spus lui Ioab: Chiar dacă aş primi o mie de şekeli de argint în mâna mea, totuşi nu mi-aş fi întins mâna împotriva fiului împăratului, pentru că în auzul nostru împăratul ţi-a poruncit ţie şi lui Abişai şi lui Itai, spunând: Luaţi seama ca nimeni să nu atingă pe tânărul Absalom.

¹³Altfel aş fi lucrat falsitate împotriva propriei mele vieţi, pentru că nu este niciun lucru ascuns înaintea împăratului şi tu însuţi te-ai fi pus împotriva mea.

¹⁴Atunci a spus Ioab: Nu o să stau astfel cu tine. Şi a luat trei săgeţi în mână şi le-a înfipt în inima lui Absalom, în timp ce el era încă viu în mijlocul stejarului.

¹⁵Şi zece tineri care purtau armura lui Ioab l-au încercuit şi l-au lovit pe Absalom şi l-au ucis.

¹⁶Şi Ioab a sunat din trâmbiţă şi poporul s-a întors de la urmărirea lui Israel, pentru că Ioab a cruţat poporul.

¹⁷Şi l-au luat pe Absalom şi l-au aruncat într-o groapă mare în pădure şi au pus o foarte mare movilă de pietre peste el; şi tot Israelul a fugit fiecare la cortul său.

¹⁸Acum Absalom, în timpul vieţii sale, îşi luase şi îşi aşezase un stâlp, care este în valea împăratului, fiindcă spunea: Eu nu am un fiu care să păstreze numele meu în amintire; şi a numit stâlpul după numele său; şi este numit până în această zi, locul lui Absalom.

¹⁹Atunci a spus Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc: Lasă-mă acum să alerg şi să duc împăratului veşti, cum că DOMNUL l-a răzbunat de duşmanii săi.

²⁰Şi Ioab i-a spus: Tu nu vei duce veşti în această zi, ci vei duce veşti într-o altă zi; dar nu astăzi vei duce veşti, deoarece fiul împăratului este mort.

²¹Atunci Ioab i-a spus lui Cuşi: Du-te şi spune împăratului ce ai văzut. Şi Cuşi s-a plecat înaintea lui Ioab şi a alergat.

²²Atunci Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, i-a spus din nou lui Ioab: Dar oricum, lasă-mă, te rog, să alerg de asemenea după Cuşi. Şi Ioab a spus: Pentru ce să alergi, fiul meu, văzând că nu ai veşti pregătite?

²³Dar orice ar fi, a spus el, lasă-mă să alerg. Şi Ioab i-a spus: Aleargă. Atunci Ahimaaţ a alergat pe calea câmpiei şi l-a întrecut pe Cuşi.

²⁴Şi David stătea între cele două porţi; şi paznicul s-a urcat pe acoperişul de pe poartă, pe zid şi şi-a ridicat ochii şi a privit şi, iată, un om alergând singur.

²⁵Şi paznicul a strigat şi a spus împăratului. Şi împăratul a spus: Dacă este singur, sunt veşti în gura lui. Şi el venea iute şi se apropia.

²⁶Şi paznicul a văzut un alt om alergând; şi paznicul a strigat la portar şi a spus: Iată, un alt om alergând singur. Şi împăratul a spus: Şi el aduce veşti.

²⁷Şi paznicul a spus: Eu cred că alergarea celui dintâi este ca alergarea lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc. Şi împăratul a spus: El este un om bun şi vine cu veşti bune.

²⁸Şi Ahimaaţ a strigat şi a spus împăratului: Totul este bine. Şi a căzut cu faţa la pământ înaintea împăratului şi a spus: Binecuvântat fie DOMNUL Dumnezeul tău, care ne-a dat pe oamenii care şi-au ridicat mâna împotriva domnului meu, împăratul.

²⁹Şi împăratul a spus: Este tânărul Absalom în siguranţă? Şi Ahimaaţ a răspuns: Când Ioab a trimis pe servitorul împăratului şi pe mine servitorul tău, am văzut un mare tumult, dar nu am ştiut ce era.

³⁰Şi împăratul i-a spus: Dă-te la o parte şi stai în picioare aici. Şi s-a dat la o parte şi a stat în picioare pe loc.

³¹Şi, iată, a venit Cuşi; şi Cuşi a spus: Am veşti pentru domnul meu, împăratul; fiindcă DOMNUL te-a răzbunat în această zi de toţi cei care se ridicaseră împotriva ta.

³²Şi împăratul i-a spus lui Cuşi: Este tânărul Absalom în siguranţă? Şi Cuşi a răspuns: Duşmanii domnului meu împăratul şi toţi cei care se ridică împotriva ta pentru a te vătăma, fie precum este acel tânăr.

³³Şi împăratul a fost foarte mişcat şi a urcat sus în camera de deasupra porţii şi a plâns; şi pe când mergea, spunea astfel: O, fiul meu Absalom, fiul meu, fiul meu Absalom! De ar fi voit Dumnezeu, aş fi murit pentru tine. O, Absalom, fiul meu, fiul meu!