Read Biblia Traducerea Fidela, 2015 Iov 30 Bible Online

Iov 30 - Biblia Traducerea Fidela, 2015 bible

Iov 30

¹Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinţi i-aş fi dispreţuit încât să îi aşez cu câinii turmei mele.

²Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrâneţea a pierit?

³Singuri, din lipsă şi foamete, fugind în pustie de mult pustiită şi secătuită.

⁴Care taie nalbă de pe lângă tufişuri şi rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.

⁵Ei au fost alungaţi dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoţ);

⁶Ca să locuiască în coastele văilor, în peşteri ale pământului şi în stânci.

⁷Printre tufişuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.

⁸Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloşi decât pământul.

⁹Şi acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.

¹⁰Ei mă detestă, fug departe de mine şi nu se abţin să mă scuipe în faţă.

¹¹Pentru că mi-a dezlegat frânghia şi m-a chinuit, ei de asemenea şi-au dat frâu liber înaintea mea.

¹²Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele şi îşi ridică împotriva mea căile nimicirii lor.

¹³Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.

¹⁴Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.

¹⁵Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; şi bunăstarea mea trece ca un nor.

¹⁶Şi acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.

¹⁷Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopţii şi tendoanele mele nu au odihnă.

¹⁸Prin marea forţă a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămăşii mele.

¹⁹El m-a aruncat în mocirlă şi am devenit ca ţărâna şi cenuşa.

²⁰Strig către tine şi nu mă asculţi; mă ridic în picioare şi nu iei aminte la mine.

²¹Ai devenit crud faţă de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.

²²Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el şi îmi topeşti fiinţa.

²³Fiindcă ştiu că mă vei aduce la moarte şi la casa rânduită pentru toţi cei vii.

²⁴Totuşi el nu îşi va întinde mâna spre mormânt, deşi ei strigă la nimicirea lui.

²⁵Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?

²⁶Când căutam binele, atunci răul a venit; şi când am aşteptat lumina, a venit întunericul.

²⁷Adâncurile mele fierbeau şi nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.

²⁸Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare şi am strigat în adunare.

²⁹Sunt frate dragonilor şi însoţitor bufniţelor.

³⁰Pielea mi se înnegreşte pe mine şi oasele mi se ard de arşiţă.

³¹Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire şi instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.