Read Biblia Traducerea Fidela, 2015 Matei 13 Bible Online

Matei 13 - Biblia Traducerea Fidela, 2015 bible

Matei 13

¹Şi în aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi şedea lângă mare.

²Şi mulţimi mari s-au adunat la el, aşa că a intrat într-o corabie şi a şezut; şi toată mulţimea stătea în picioare pe ţărm.

³Şi le-a vorbit multe lucruri în parabole, spunând: Iată, un semănător a ieşit să semene;

⁴Şi pe când semăna el, câteva seminţe au căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat.

⁵Şi câteva au căzut pe locuri pietroase, unde nu aveau pământ mult; şi imediat au răsărit, pentru că nu au avut adâncime a pământului.

⁶Şi când soarele a fost sus, au fost pârlite; şi pentru că nu aveau rădăcină, s-au uscat.

⁷Şi câteva au căzut între spini; şi spinii au crescut şi le-au înăbuşit.

⁸Dar câteva au căzut în pământ bun şi au dat rod, una o sută, alta şaizeci şi alta treizeci.

⁹Cine are urechi de auzit, să audă.

¹⁰Şi discipolii au venit şi i-au spus: De ce le vorbeşti în parabole?

¹¹Iar el a răspuns şi le-a zis: Pentru că vouă vă este dat să cunoaşteţi misterele împărăţiei cerului, dar lor nu le este dat.

¹²Fiindcă celui ce are i se va da şi va avea din abundenţă; dar celui ce nu are, de la el se va lua şi ce are.

¹³Din această cauză le vorbesc în parabole, pentru că ei văzând nu văd şi auzind nu aud, nici nu înţeleg.

¹⁴Şi în ei este împlinită profeţia lui Isaia, care spune: Cu auzul veţi auzi şi nicidecum nu veţi înţelege; şi văzând veţi vedea şi nicidecum nu veţi pricepe.

¹⁵Fiindcă inima acestui popor s-a îngroşat şi urechile lor sunt greoaie la auzire şi au închis ochii lor, ca nu cumva să vadă cu ochii lor şi să audă cu urechile lor şi să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă şi să îi vindec.

¹⁶Dar binecuvântaţi sunt ochii voştri, pentru că văd; şi urechile voastre, pentru că aud.

¹⁷Fiindcă adevărat vă spun că mulţi profeţi şi oameni drepţi au dorit să vadă ce vedeţi voi şi nu au văzut; şi să audă ce auziţi voi şi nu au auzit.

¹⁸Voi aşadar ascultaţi parabola semănătorului.

¹⁹Orice om când aude cuvântul împărăţiei şi nu înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel ce a primit sămânţa lângă drum.

²⁰Iar cel ce a primit sămânţa în locuri pietroase, acesta este cel ce aude cuvântul şi îl primeşte imediat cu bucurie;

²¹Dar nu are rădăcină în el, ci ţine până la un timp; şi când se întâmplă necaz sau persecuţie din cauza cuvântului, îndată se poticneşte.

²²Şi cel ce a primit sămânţa între spini, acesta este cel ce aude cuvântul; şi îngrijorarea acestei lumi şi înşelătoria bogăţiilor înăbuşă cuvântul şi el devine neroditor.

²³Dar cel ce a primit sămânţa în pământul bun, acesta este cel ce aude cuvântul şi înţelege; care de asemenea aduce rod şi face unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci.

²⁴Le-a pus înainte altă parabolă, spunând: Împărăţia cerului se aseamănă cu un om care a semănat sămânţă bună în câmpul lui.

²⁵Dar, pe când dormeau oamenii, a venit duşmanul lui şi a semănat neghine în grâu şi a plecat.

²⁶Iar când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, atunci au apărut şi neghinele.

²⁷Aşa că robii stăpânului au venit şi i-au spus: Domnule, nu ai semănat sămânţă bună în câmpul tău? De unde are aşadar neghine?

²⁸El le-a spus: Un duşman a făcut aceasta. Iar robii i-au spus: Voieşti dar să mergem să le strângem?

²⁹Dar el a spus: Nu; ca nu cumva, strângând neghinele să dezrădăcinaţi şi grâul împreună cu ele.

³⁰Lăsaţi-le să crească împreună amândouă până la seceriş; şi la timpul secerişului, voi spune secerătorilor: Strângeţi întâi neghinele şi legaţi-le în snopi să le ardeţi; dar grâul adunaţi-l în grânarul meu.

³¹A pus înaintea lor altă parabolă, spunând: Împărăţia cerului se aseamănă unui grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a semănat în câmpul său;

³²Grăunte, care într-adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele; dar după ce a crescut, este cea mai mare între ierburi şi se face un copac, încât păsările cerului vin şi cuibăresc în ramurile lui.

³³Le-a spus altă parabolă: Împărăţia cerului se aseamănă cu dospeala, pe care o femeie a luat-o şi a ascuns-o în trei măsuri de făină, până a dospit totul.

³⁴Toate acestea le-a spus Isus mulţimilor în parabole; şi fără parabolă nu le vorbea.

³⁵Ca să se împlinească ce fusese spus prin profetul care zice: Îmi voi deschide gura în parabole; voi rosti lucruri ţinute în taină de la întemeierea lumii.

³⁶Atunci Isus a dat drumul mulţimii şi a intrat în casă; şi discipolii lui au venit la el, spunând: Explică-ne parabola neghinelor din câmp.

³⁷Iar el a răspuns şi le-a zis: Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului;

³⁸Câmpul este lumea; sămânţa bună sunt copiii împărăţiei; dar neghinele sunt copiii celui rău.

³⁹Iar duşmanul care i-a semănat este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii; şi secerătorii sunt îngerii.

⁴⁰Aşadar după cum neghinele sunt strânse şi arse în foc, aşa va fi la sfârşitul acestei lumi.

⁴¹Fiul omului va trimite înainte pe îngerii săi şi vor strânge din împărăţia lui toate cele ce poticnesc şi pe cei ce fac nelegiuire;

⁴²Şi îi vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

⁴³Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă.

⁴⁴Din nou, împărăţia cerului este asemănătoare unui tezaur ascuns într-un câmp; pe care, când un om îl găseşte îl ascunde şi de bucuria lui se duce şi vinde tot ce are şi cumpără câmpul acela.

⁴⁵Din nou, împărăţia cerului se aseamănă cu un om, un comerciant, care caută perle frumoase;

⁴⁶Care după ce a găsit o perlă foarte preţioasă, s-a dus şi a vândut tot ce a avut şi a cumpărat-o.

⁴⁷Din nou, împărăţia cerului se aseamănă cu o plasă aruncată în mare şi care a adunat din fiecare fel,

⁴⁸Pe care, după ce a fost plină, au scos-o la ţărm şi au şezut şi au strâns în vase ce era bun, dar au aruncat ce era stricat.

⁴⁹Astfel va fi la sfârşitul lumii; îngerii vor ieşi şi vor reteza pe cei stricaţi din mijlocul drepţilor,

⁵⁰Şi îi vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

⁵¹Isus le-a spus: Aţi înţeles toate acestea? Ei i-au spun: Da, Doamne.

⁵²Atunci el le-a spus: Din această cauză fiecare scrib învăţat despre împărăţia cerului este asemănător unui om gospodar, care scoate din tezaurul lui lucruri noi şi vechi.

⁵³Şi s-a întâmplat că după ce a terminat Isus parabolele acestea, a plecat de acolo.

⁵⁴Şi după ce a venit în patria sa, îi învăţa în sinagoga lor, într-atât că ei erau înmărmuriţi şi spuneau: De unde are acest om această înţelepciune şi faptele puternice?

⁵⁵Nu este acesta fiul tâmplarului? Nu este mama lui numită Maria; şi fraţii lui, Iacov şi Iose şi Simon şi Iuda?

⁵⁶Şi nu sunt toate surorile lui cu noi? Atunci de unde are acest om toate acestea?

⁵⁷Şi s-au poticnit de el. Dar Isus le-a spus: Un profet nu este dispreţuit decât în patria sa şi în casa lui.

⁵⁸Şi nu a făcut multe fapte puternice acolo din cauza necredinţei lor.