Read Biblia Traducerea Fidela, 2015 Matei 18 Bible Online

Matei 18 - Biblia Traducerea Fidela, 2015 bible

Matei 18

¹În acelaşi timp, discipolii au venit la Isus, spunând: Cine este cel mai mare în împărăţia cerului?

²Şi Isus a chemat la el un copilaş şi l-a pus în mijlocul lor,

³Şi a zis: Adevărat vă spun: Dacă nu vă întoarceţi şi nu deveniţi precum copilaşii, nicidecum nu veţi intra în împărăţia cerului.

⁴De aceea oricine se va umili ca acest copilaş, acela este cel mai mare în împărăţia cerului.

⁵Şi oricine va primi un astfel de copilaş în numele meu, pe mine mă primeşte.

⁶Dar oricine va poticni pe unul dintre aceşti micuţi care cred în mine, ar fi mai bine pentru el să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie înecat în adâncul mării.

⁷Vai lumii din cauza poticnirilor! Fiindcă poticniri trebuie să vină; dar vai acelui om prin care vine poticnirea.

⁸De aceea dacă mâna ta sau piciorul tău te poticneşte, taie-le şi aruncă-le de la tine; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât având două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic.

⁹Şi dacă ochiul tău te poticneşte, scoate-l şi aruncă-l de la tine; este mai bine pentru tine să intri în viaţă cu un ochi, decât având doi ochi, să fii aruncat în focul iadului.

¹⁰Fiţi atenţi să nu dispreţuiţi pe niciunul dintre aceşti micuţi; fiindcă vă spun că: În cer, îngerii lor văd totdeauna faţa Tatălui meu care este în cer.

¹¹Fiindcă Fiul omului a venit să salveze ce era pierdut.

¹²Ce gândiţi voi? Dacă un om are o sută de oi şi una dintre ele se rătăceşte, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă şi se duce pe munte şi o caută pe cea rătăcită?

¹³Şi dacă se întâmplă să o găsească, adevărat vă spun, se bucură mai mult de aceea, decât de cele nouăzeci şi nouă care nu au rătăcit.

¹⁴Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru care este în cer ca unul dintre aceşti micuţi să piară.

¹⁵Mai mult, dacă fratele tău va încălca legea împotriva ta, du-te şi spune-i greşeala lui între tine şi el singur; dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău.

¹⁶Dar dacă refuză să asculte, mai ia cu tine unul sau doi, pentru ca fiecare cuvânt să fie întemeiat pe gura a doi sau trei martori.

¹⁷Iar dacă neglijează să îi asculte, spune bisericii; iar dacă va neglija să asculte şi biserica, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş.

¹⁸Adevărat vă spun: Orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.

¹⁹Din nou vă spun că: Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ în legătură cu orice lucru să îl ceară, acesta le va fi făcut de Tatăl meu care este în cer.

²⁰Fiindcă unde sunt doi sau trei adunaţi în numele meu, sunt şi eu acolo în mijlocul lor.

²¹Atunci Petru a venit la el şi a spus: Doamne, cât de des să păcătuiască fratele meu împotriva mea şi eu să îl iert? Până la şapte ori?

²²Isus i-a spus: Nu îţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.

²³De aceea împărăţia cerului se aseamănă cu un împărat care a voit să facă socoteala cu robii săi.

²⁴Şi când a început să facă socoteala i-a fost adus unul care îi datora zece mii de talanţi.

²⁵Dar fiindcă el nu avea cu ce plăti, domnul lui a poruncit să fie vândut el şi soţia lui şi copiii şi tot ce avea şi să fie făcută plata.

²⁶Atunci robul s-a prosternat şi i s-a închinat, spunând: Domnule, ai răbdare cu mine şi îţi voi plăti totul.

²⁷Atunci domnul acelui rob, făcându-i-se milă, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria.

²⁸Dar robul acela a ieşit şi a găsit pe unul dintre părtaşii lui de robie, care îi datora o sută de dinari; şi apucându-l, îl strângea de gât, spunând: Plăteşte-mi ce îmi eşti dator.

²⁹Atunci părtaşul lui de robie a căzut la picioarele lui şi l-a implorat, spunând: Ai răbdare cu mine şi îţi voi plăti tot.

³⁰Dar el a refuzat; şi s-a dus şi l-a aruncat în închisoare, până va plăti datoria.

³¹Dar când părtaşii lui de robie au văzut cele făcute, au fost foarte întristaţi şi au venit şi au spus domnului lor toate cele făcute.

³²Atunci domnul lui, după ce l-a chemat, i-a spus: Rob stricat, ţi-am iertat toată datoria aceea fiindcă m-ai implorat;

³³Nu trebuia să ai şi tu milă de părtaşul tău de robie, întocmai cum am avut eu milă de tine?

³⁴Şi domnul lui s-a înfuriat şi l-a predat chinuitorilor, până când va plăti tot ce i-a datorat.

³⁵Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc, dacă nu iertaţi din inimile voastre, fiecare, fratelui său, fărădelegile lor.