Read Biblia Traducerea Fidela, 2015 Matei 22 Bible Online

Matei 22 - Biblia Traducerea Fidela, 2015 bible

Matei 22

¹Şi Isus a răspuns şi le-a vorbit din nou prin parabole şi spunea:

²Împărăţia cerului se aseamănă cu un anumit împărat, care a făcut nuntă fiului său;

³Şi a trimis pe robii săi să cheme pe cei invitaţi la nuntă; dar aceştia au refuzat să vină.

⁴Din nou a trimis alţi robi, zicând: Spuneţi celor ce au fost invitaţi: Iată, am pregătit prânzul meu; boii mei şi dobitoacele îngrăşate sunt tăiate şi toate lucrurile sunt gata; veniţi la nuntă.

⁵Dar, fără să le pese, au plecat, unul la câmpul lui, altul la comerţul lui.

⁶Şi ceilalţi au pus mâna pe robii lui; şi i-au ocărât şi i-au ucis.

⁷Dar când a auzit împăratul, s-a înfuriat; şi şi-a trimis oştirile şi a nimicit pe acei ucigaşi şi le-a ars cetatea.

⁸Apoi a spus robilor săi: Nunta este gata; dar cei ce au fost invitaţi nu au fost demni.

⁹De aceea duceţi-vă la drumurile mari şi chemaţi la nuntă cât de mulţi veţi găsi.

¹⁰Şi acei robi au ieşit la drumurile mari şi au adunat pe toţi câţi au găsit, deopotrivă răi şi buni; şi nunta a fost umplută de oaspeţi.

¹¹Şi când împăratul a intrat să vadă oaspeţii, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat cu haină de nuntă.

¹²Şi i-a spus: Prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă? Dar el era fără cuvinte.

¹³Atunci împăratul a spus servitorilor: Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

¹⁴Fiindcă mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.

¹⁵Atunci fariseii s-au dus şi au ţinut sfat cum să îl prindă în cuvinte.

¹⁶Şi au trimis la el pe discipolii lor cu irodienii, spunând: Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi îi înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr şi nu îţi pasă de nimeni; fiindcă nu te uiţi la faţa oamenilor.

¹⁷Spune-ne atunci: Ce părere ai? Este legiuit a da taxă Cezarului, sau nu?

¹⁸Dar Isus pricepând stricăciunea lor, a spus: De ce mă ispitiţi, făţarnicilor?

¹⁹Arătaţi-mi moneda pentru taxă. Şi i-au adus un dinar.

²⁰Iar el le-a spus: Al cui este acest chip şi inscripţie?

²¹Iar ei i-au spus: Al Cezarului. Atunci el le-a spus: De aceea daţi Cezarului cele ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu.

²²Când au auzit, s-au minunat şi l-au lăsat şi s-au dus.

²³În aceeaşi zi au venit la el saducheii, care spun că nu este înviere şi l-au întrebat,

²⁴Spunând: Învăţătorule, Moise a spus: Dacă moare un bărbat neavând copii, fratele lui să se căsătorească cu soţia lui şi să ridice sămânţă fratelui său.

²⁵Şi erau cu noi şapte fraţi: şi primul, după ce s-a căsătorit, a murit; şi neavând sămânţă a lăsat pe soţia lui fratelui său.

²⁶Tot aşa şi al doilea şi al treilea, până la al şaptelea.

²⁷Şi la urma tuturor a murit şi femeia.

²⁸La înviere aşadar, căruia din cei şapte îi va fi ea soţie? Fiindcă toţi au avut-o.

²⁹Isus a răspuns şi le-a zis: Vă rătăciţi, necunoscând nici scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

³⁰Fiindcă la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.

³¹Dar în legătură cu învierea morţilor, nu aţi citit ce v-a fost rostit de Dumnezeu, zicând:

³²Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii.

³³Şi când mulţimile au auzit, au fost înmărmurite de doctrina lui.

³⁴Dar când au auzit fariseii că a astupat gura saducheilor, s-au adunat împreună.

³⁵Atunci unul dintre ei, un învăţător al legii, l-a întrebat, ispitindu-l şi spunând:

³⁶Învăţătorule, care este marea poruncă în lege?

³⁷Iar Isus i-a spus: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta.

³⁸Aceasta este prima şi marea poruncă.

³⁹Şi a doua, asemenea ei: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

⁴⁰De aceste două porunci atârnă toată legea şi profeţii.

⁴¹Pe când fariseii erau adunaţi, Isus i-a întrebat,

⁴²Spunând: Ce gândiţi voi despre Cristos? Al cui fiu este? Iar ei i-au spus: Al lui David.

⁴³Iar el le-a spus: Cum atunci David, în duh, îl numeşte, Domn, spunând:

⁴⁴DOMNUL a spus Domnului meu: Şezi la dreapta mea, până fac pe duşmanii tăi sprijinul piciorului tău?

⁴⁵Dacă atunci David îl numeşte Domn, cum este fiul lui?

⁴⁶Şi nimeni nu a fost în stare să îi răspundă un cuvânt, nici nu a cutezat nimeni din acea zi să îl mai întrebe ceva.