Read Biblia Traducerea Fidela, 2015 Marcu 10 Bible Online

Marcu 10 - Biblia Traducerea Fidela, 2015 bible

Marcu 10

¹Şi s-a sculat de acolo şi a venit în ţinuturile Iudeii prin partea de dincolo a Iordanului: şi din nou au mers mulţimi la el; şi aşa cum era obişnuit, i-a învăţat din nou.

²Şi fariseii au venit la el şi l-au întrebat, ispitindu-l: Este legiuit unui bărbat să divorţeze de soţia lui?

³Iar el a răspuns şi le-a zis: Ce v-a poruncit Moise?

⁴Şi au spus: Moise a permis să scrie o carte de despărţire şi să divorţeze de ea.

⁵Iar Isus a răspuns şi le-a zis: Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris el acest precept.

⁶Dar de la începutul creaţiei Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască.

⁷Din această cauză va lăsa un bărbat pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de soţia sa.

⁸Şi cei doi vor fi un singur trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup.

⁹De aceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă.

¹⁰Şi în casă, discipolii lui l-au întrebat din nou despre acelaşi lucru.

¹¹Iar el le-a spus: Oricine va divorţa de soţia lui şi se va căsători cu alta, comite adulter împotriva ei.

¹²Şi dacă o femeie va divorţa de soţul ei şi va fi căsătorită cu altul, ea comite adulter.

¹³Şi i-au adus copilaşi ca să îi atingă, dar discipolii i-au mustrat pe aceia care îi aduceau.

¹⁴Iar Isus, văzând, s-a supărat foarte mult şi le-a spus: Lăsaţi copilaşii să vină la mine şi nu îi opriţi; fiindcă a unora ca ei este împărăţia lui Dumnezeu.

¹⁵Adevărat vă spun: Oricine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, nicidecum nu va intra în ea.

¹⁶Şi luându-i în braţe, şi-a pus mâinile peste ei şi i-a binecuvântat.

¹⁷Şi după ce a ieşit la drum, a venit unul alergând şi a îngenuncheat înaintea lui şi l-a întrebat: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţă eternă?

¹⁸Iar Isus i-a spus: De ce mă numeşti bun? Nimeni nu este bun decât unul, adică, Dumnezeu.

¹⁹Poruncile le cunoşti: Să nu comiţi adulter, Să nu ucizi, Să nu furi, Să nu aduci mărturie falsă, Să nu înşeli, Să onorezi pe tatăl tău şi pe mama ta.

²⁰Iar el a răspuns şi i-a zis: Învăţătorule, toate acestea le-am păzit din tinereţea mea.

²¹Atunci Isus, privindu-l, l-a iubit şi i-a spus: Un lucru îţi lipseşte; du-te, vinde orice ai şi dă săracilor şi vei avea tezaur în cer; şi ridicând crucea, vino şi urmează-mă.

²²Iar el s-a întristat la acel cuvânt şi a plecat mâhnit, pentru că avea multe averi.

²³Şi Isus uitându-se împrejur, le-a spus discipolilor săi: Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei ce au bogăţii.

²⁴Şi discipolii au fost înmărmuriţi la cuvintele lui. Iar Isus răspunde din nou şi le zice: Copii, cât de greu este pentru cei ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu.

²⁵Este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să intre un om bogat în împărăţia lui Dumnezeu.

²⁶Şi au fost înmărmuriţi peste măsură, spunând între ei: Atunci cine poate fi salvat?

²⁷Şi Isus uitându-se la ei, spune: La oameni este imposibil, dar nu la Dumnezeu; căci la Dumnezeu toate sunt posibile.

²⁸Atunci Petru a început să îi spună: Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat.

²⁹Iar Isus a răspuns şi a zis: Adevărat vă spun: Nu este niciun om care a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soţie, sau copii, sau pământuri, din cauza mea şi a evangheliei,

³⁰Şi care să nu primească cumva însutit acum în acest timp, case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi pământuri, cu persecuţii; şi în lumea ce vine, viaţă eternă.

³¹Dar mulţi care sunt cei dintâi vor fi cei de pe urmă şi cei de pe urmă vor fi cei dintâi.

³²Şi erau pe cale, urcându-se la Ierusalim; şi Isus mergea înaintea lor; şi erau uimiţi; şi pe când îl urmau, le era teamă. Şi i-a strâns din nou pe cei doisprezece şi a început să le spună ce lucruri i se vor întâmpla,

³³Spunând: Iată, ne urcăm la Ierusalim; şi Fiul omului va fi predat marilor preoţi şi scribilor; şi îl vor condamna la moarte şi îl vor preda neamurilor.

³⁴Şi îl vor batjocori şi îl vor biciui şi îl vor scuipa şi îl vor ucide; şi a treia zi va învia.

³⁵Şi Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, vin la el, spunând: Învăţătorule, voim ca să ne faci ce vom cere.

³⁶Iar el le-a spus: Ce voiţi să vă fac?

³⁷Iar ei i-au spus: Dă-ne ca să şedem unul la dreapta ta şi celălalt la stânga ta, în gloria ta.

³⁸Dar Isus le-a spus: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi bea paharul pe care îl beau eu? Şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat eu?

³⁹Iar ei i-au spus: Putem. Iar Isus le-a spus: Într-a-devăr veţi bea paharul pe care îl beau eu; şi cu botezul cu care sunt botezat eu, veţi fi botezaţi;

⁴⁰Dar a şedea la dreapta şi la stânga mea nu este al meu a da; ci va fi dat celor pentru care a fost pregătit.

⁴¹Şi după ce au auzit cei zece, au început să se supere foarte mult pe Iacov şi Ioan.

⁴²Dar Isus, chemându-i, le spune: Ştiţi că toţi cei socotiţi că domnesc peste neamuri exercită domnie asupra lor; şi mai marii lor exercită autoritate asupra lor.

⁴³Dar între voi nu va fi aşa; ci oricine voieşte să devină mare printre voi, va fi servitorul vostru.

⁴⁴Şi oricine dintre voi voieşte să devină primul, va fi rob tuturor.

⁴⁵Căci chiar Fiul omului a venit nu ca să fie servit, ci ca să servească şi ca să-şi dea viaţa, o răscumpărare pentru mulţi.

⁴⁶Şi au venit la Ierihon; şi pe când ieşea el din Ierihon cu discipolii săi şi cu o mare mulţime, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea lângă drumul mare cerşind.

⁴⁷Şi auzind că era Isus din Nazaret, a început să strige şi spunea: Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine.

⁴⁸Şi mulţi îi porunceau să tacă; dar el striga şi mai mult: Fiul lui David, ai milă de mine.

⁴⁹Şi Isus oprindu-se a poruncit să fie chemat. Şi au chemat pe orb, spunându-i: Îndrăzneşte, ridică-te, el te cheamă.

⁵⁰Şi el, aruncându-şi haina, s-a sculat şi a venit la Isus.

⁵¹Şi Isus, răspunzând, îi zice: Ce voieşti să îţi fac? Iar orbul i-a spus: Doamne, să primesc vedere.

⁵²Şi Isus i-a spus: Du-te; credinţa ta te-a făcut sănătos. Şi îndată şi-a primit vederea şi l-a urmat pe Isus pe cale.