Read Biblia Traducerea Fidela, 2015 Marcu 12 Bible Online

Marcu 12 - Biblia Traducerea Fidela, 2015 bible

Marcu 12

¹Şi a început să le vorbească în parabole. Un anumit om a sădit o vie şi a pus o îngrăditură împrejur şi a săpat un teasc şi a zidit un turn şi a arendat-o unor viticultori şi a plecat într-o ţară îndepărtată.

²Şi la timpul cuvenit a trimis un rob la viticultori, ca să primească de la viticultori din rodul viei.

³Şi ei l-au prins şi l-au bătut şi l-au trimis fără nimic.

⁴Şi el, din nou, a trimis alt rob la ei; iar ei au aruncat cu pietre în el şi l-au rănit la cap şi l-au trimis ocărât.

⁵Şi din nou a trimis pe un altul; şi pe acela l-au ucis; şi pe mulţi alţii: pe unii bătându-i şi pe alţii ucigându-i.

⁶De aceea mai având un singur fiu, pe preaiubitul său, l-a trimis şi pe el la ei în cele din urmă, spunând: Îl vor respecta pe fiul meu.

⁷Dar acei viticultori au spus între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să îl ucidem şi moştenirea va fi a noastră.

⁸Iar ei l-au luat şi l-au ucis şi l-au scos afară din vie.

⁹Ce va face aşadar domnul viei? Va veni şi va nimici pe viticultori şi va da via altora.

¹⁰Şi nu aţi citit această scriptură? Piatra pe care au respins-o zidarii, aceasta a devenit capul colţului temeliei;

¹¹DOMNUL a făcut aceasta; şi este minunat în ochii noştri.

¹²Şi căutau să pună mâna pe el, dar se temeau de popor; fiindcă ştiau că spusese parabola împotriva lor; şi l-au lăsat şi s-au dus.

¹³Şi au trimis la el pe unii dintre farisei şi dintre irodieni, să îl prindă în cuvinte.

¹⁴Şi când au venit, i-au spus: Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi nu îţi pasă de nimeni; fiindcă nu te uiţi la faţa oamenilor, ci înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr: Este legiuit a da taxă Cezarului, sau nu?

¹⁵Să dăm, sau să nu dăm? Dar el, cunoscând făţărnicia lor, le-a spus: De ce mă ispitiţi? Aduceţi-mi un dinar, ca să îl văd.

¹⁶Şi l-au adus. Iar el le-a spus: Al cui este acest chip şi inscripţie? Iar ei i-au spus: Al Cezarului.

¹⁷Şi Isus, răspunzând, le-a zis: Daţi Cezarului cele ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Şi s-au minunat de el.

¹⁸Atunci saducheii, care spun că nu este înviere, au venit la el şi l-au întrebat, spunând:

¹⁹Învăţătorule, Moise ne-a scris că: Dacă fratele unui bărbat moare şi îşi lasă soţia şi nu lasă copii, fratele lui să ia pe soţia lui şi să ridice sămânţă fratelui său.

²⁰Aşadar au fost şapte fraţi; şi primul a luat o soţie, şi, murind, nu a lăsat sămânţă.

²¹Şi al doilea a luat-o şi a murit şi nici el nu a lăsat sămânţă; şi la fel al treilea.

²²Şi cei şapte au luat-o şi nu au lăsat sămânţă. La urma tuturor a murit şi femeia.

²³La înviere aşadar, când vor învia, căruia dintre ei îi va fi ea soţie? Fiindcă toţi cei şapte au avut-o de soţie.

²⁴Şi Isus, răspunzând, le-a zis: Nu de aceea vă rătăciţi, pentru că nu cunoaşteţi nici scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?

²⁵Fiindcă atunci când vor învia dintre morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita; ci sunt ca îngerii care sunt în cer.

²⁶Iar despre cei morţi, că învie; nu aţi citit în cartea lui Moise, cum în rug i-a vorbit Dumnezeu? Spunând: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob?

²⁷El nu este Dumnezeul celor morţi, ci Dumnezeul celor vii; voi de aceea vă rătăciţi mult.

²⁸Şi unul dintre scribi a venit, şi auzindu-i discutând, şi pricepând că le răspunsese bine, l-a întrebat: Care este prima poruncă, dintre toate?

²⁹Şi Isus i-a răspuns: Prima dintre toate poruncile este: Ascultă, Israel; Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn;

³⁰Şi să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta şi cu toată tăria ta; aceasta este prima poruncă.

³¹Şi a doua este asemănătoare, adică aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.

³²Şi scribul i-a spus: Bine, Învăţătorule, ai spus adevărul, pentru că este un singur Dumnezeu şi nu este altul decât el;

³³Şi a-l iubi cu toată inima şi cu toată înţelegerea şi cu tot sufletul şi cu toată tăria şi a-l iubi pe aproapele său ca pe sine însuşi, este mai mult decât toate ofrandele arse în întregime şi sacrificiile.

³⁴Şi când Isus a văzut că el a răspuns cu pricepere, i-a spus: Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu. Şi după aceea nimeni nu a mai cutezat să îl întrebe.

³⁵Şi, în timp ce îi învăţa în templu, Isus a răspuns şi a zis: Cum spun scribii că Cristos este Fiul lui David?

³⁶Fiindcă însuşi David a spus prin Duhul Sfânt: DOMNUL a spus Domnului meu: Şezi la dreapta mea, până îi fac pe duşmanii tăi sprijinul piciorului tău.

³⁷De aceea, însuşi David îl numeşte Domn; şi de unde este el fiul lui? Şi oamenii de rând îl ascultau cu plăcere.

³⁸Şi le-a spus în doctrina lui: Păziţi-vă de scribii cărora le place să umble cu robe lungi şi le plac saluturile în pieţe,

³⁹Şi scaunele din faţă în sinagogi şi locurile de onoare la ospeţe;

⁴⁰Care devorează casele văduvelor şi de ochii lumii fac rugăciuni lungi; aceştia vor primi mai mare damnare.

⁴¹Şi Isus şedea în faţa vistieriei şi privea cum oamenii aruncau bani în vistierie; şi mulţi bogaţi aruncau mult.

⁴²Şi a venit o anumită văduvă săracă şi a aruncat doi cadranţi care fac un bănuţ.

⁴³Şi a chemat pe discipolii săi şi le-a spus: Adevărat vă spun că: Această văduvă săracă a aruncat mai mult decât au aruncat toţi în vistierie;

⁴⁴Fiindcă ei toţi au aruncat din abundenţa lor; dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce a avut, tot avutul ei.