Read Biblia Traducerea Fidela, 2015 Marcu 6 Bible Online

Marcu 6 - Biblia Traducerea Fidela, 2015 bible

Marcu 6

¹Şi a plecat de acolo şi a venit în patria sa; şi discipolii săi îl urmează.

²Şi când a venit sabatul, a început să îi înveţe în sinagogă; şi mulţi, auzindu-l, erau înmărmuriţi, spunând: De unde are el acestea? Şi ce înţelepciune îi este dată, încât şi fapte puternice ca acestea sunt făcute prin mâinile lui?

³Nu este acesta tâmplarul, fiul Mariei, fratele lui Iacov şi al lui Iose şi al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt surorile lui aici cu noi? Şi se poticneau de el.

⁴Dar Isus le-a spus: Un profet nu este fără onoare decât în patria sa şi printre rudele sale şi în casa lui.

⁵Şi nu a putut face acolo nicio lucrare puternică, decât că şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat.

⁶Şi s-a minunat de necredinţa lor. Şi străbătea satele din jur, învăţându-i.

⁷Şi a chemat pe cei doisprezece şi a început să îi trimită înainte, doi câte doi; şi le-a dat putere peste duhurile necurate;

⁸Şi le-a poruncit să nu ia nimic pentru drum, decât doar un toiag; nici traistă, nici pâine, nici bani în brâu;

⁹Ci încălţaţi cu sandale; şi să nu îmbrace două haine.

¹⁰Şi le-a spus: În orice loc ar fi să intraţi într-o casă, acolo să rămâneţi până plecaţi din acel loc.

¹¹Şi oricine nu vă va primi, nici nu vă va asculta, când plecaţi de acolo, scuturaţi praful de sub picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor. Adevărat vă spun: Va fi mai uşor de suportat pentru Sodoma şi Gomora în ziua judecăţii decât pentru acea cetate.

¹²Şi au plecat şi au predicat ca oamenii să se pocăiască.

¹³Şi au scos mulţi draci şi au uns cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi i-au vindecat.

¹⁴Şi împăratul Irod a auzit despre el, (pentru că numele lui se răspândise) şi a spus: Ioan Baptist a înviat dintre morţi şi din această cauză se arată fapte puternice în el.

¹⁵Alţii au spus: Este Ilie. Şi alţii au spus: Este un profet, sau ca unul dintre profeţi.

¹⁶Dar când Irod a auzit, a spus: El este Ioan, pe care eu l-am decapitat. El a înviat dintre morţi.

¹⁷Fiindcă Irod însuşi a trimis şi a prins pe Ioan şi l-a legat în închisoare din cauza Irodiadei, soţia fratelui său Filip, pentru că se căsătorise cu ea.

¹⁸Fiindcă Ioan îi spusese lui Irod: Nu îţi este legiuit să o ai pe soţia fratelui tău.

¹⁹De aceea Irodiada îi purta pică şi voia să îl ucidă, dar nu a putut;

²⁰Fiindcă Irod se temea de Ioan, ştiind că el era un bărbat drept şi un sfânt şi îl ocrotea; şi când îl auzea, făcea multe şi îl asculta cu plăcere.

²¹Şi când a venit o zi potrivită, Irod, de ziua lui de naştere, a făcut o masă mai marilor săi şi marilor căpetenii şi celor dintâi ai Galileii;

²²Şi când fiica acelei Irodiade a intrat şi a dansat şi a plăcut lui Irod şi celor ce şedeau la masă cu el, împăratul i-a spus fetei: Cere-mi orice voieşti şi îţi voi da.

²³Şi i-a jurat: Orice îmi vei cere, îţi voi da, până la jumătate din împărăţia mea.

²⁴Iar ea a ieşit şi i-a spus mamei ei: Ce să cer? Iar ea a spus: Capul lui Ioan Baptist.

²⁵Şi îndată a intrat cu grabă la împărat şi i-a cerut, spunând: Voiesc să îmi dai îndată, pe o tavă, capul lui Ioan Baptist.

²⁶Şi împăratul a fost foarte întristat; totuşi, din cauza jurământului şi a celor care şedeau la masă cu el, nu a voit să o respingă.

²⁷Şi îndată împăratul a trimis un călău şi a poruncit să îi fie adus capul; şi s-a dus şi l-a decapitat în închisoare,

²⁸Şi i-a adus capul pe o tavă şi l-a dat fetei; şi fata l-a dat mamei ei.

²⁹Şi când au auzit discipolii lui, au venit şi i-au luat trupul mort şi l-au pus într-un mormânt.

³⁰Şi apostolii s-au adunat la Isus şi i-au spus toate lucrurile, deopotrivă cele făcute şi cele ce i-au învăţat pe oameni.

³¹Iar el le-a spus: Veniţi voi înşivă la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă un timp. Fiindcă erau mulţi venind şi plecând şi nu aveau timp nici să mănânce.

³²Şi au plecat cu corabia într-un loc pustiu, deoparte.

³³Şi oamenii i-au văzut plecând şi mulţi l-au cunoscut şi au alergat pe jos până acolo, din toate cetăţile şi s-au dus înaintea lor şi s-au adunat la el.

³⁴Şi Isus, când a ieşit, a văzut mulţi oameni şi i s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi fără păstor; şi a început să îi înveţe multe lucruri.

³⁵Şi când ziua era deja trecută, discipolii săi au venit la el şi au spus: Acesta este un loc pustiu şi ora este deja târzie.

³⁶Trimite-i ca să meargă în împrejurimile ţinutului şi în sate şi să îşi cumpere pâine, fiindcă nu au nimic să mănânce.

³⁷Iar el a răspuns şi le-a zis: Daţi-le voi să mănânce. Iar ei i-au spus: Să mergem şi să cumpăram pâine de două sute de dinari şi să le dăm să mănânce?

³⁸Iar el le-a spus: Câte pâini aveţi? Mergeţi şi vedeţi. Şi după ce s-au lămurit, ei au spus: Cinci şi doi peşti.

³⁹Şi le-a poruncit să îi aşeze pe toţi în grupuri, pe iarba verde.

⁴⁰Şi au şezut în rânduri câte o sută şi câte cincizeci.

⁴¹Şi după ce a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit în sus spre cer şi a binecuvântat şi a frânt pâinile şi le-a dat discipolilor săi să le pună înaintea lor; şi cei doi peşti i-a împărţit printre toţi.

⁴²Şi au mâncat toţi şi s-au săturat.

⁴³Şi au ridicat douăsprezece coşuri pline de frânturi şi rămăşiţele de la peşti.

⁴⁴Şi cei ce au mâncat din pâini erau cam cinci mii de bărbaţi.

⁴⁵Şi îndată a constrâns pe discipolii săi să intre în corabie şi să meargă de cealaltă parte, înainte, spre Betsaida, în timp ce el dădea drumul mulţimii.

⁴⁶Şi după ce i-a trimis, a plecat pe munte, să se roage.

⁴⁷Şi când s-a făcut seară, corabia era în mijlocul mării iar el singur pe uscat.

⁴⁸Şi i-a văzut chinuindu-se cu vâslirea fiindcă vântul era împotriva lor; şi cam pe la garda a patra a nopţii a venit spre ei umblând pe mare şi ar fi voit să treacă pe lângă ei.

⁴⁹Dar când l-au văzut umblând pe mare, au presupus că era un duh şi au strigat;

⁵⁰Fiindcă toţi l-au văzut şi au fost tulburaţi. Şi îndată a vorbit cu ei şi le-a spus: Îndrăzniţi; eu sunt, nu vă temeţi!

⁵¹Şi s-a urcat la ei în corabie şi vântul a încetat; şi au fost uimiţi peste măsură în ei înşişi şi se minunau.

⁵²Fiindcă nu pricepeau miracolul pâinilor, fiindcă inima lor era împietrită.

⁵³Şi după ce au trecut dincolo, au venit în ţinutul Ghenezaretului şi au tras la ţărm.

⁵⁴Şi după ce au ieşit din corabie, îndată l-au cunoscut,

⁵⁵Şi alergau prin toată acea regiune de jur împrejur şi începeau să îi aducă pe paturi pe cei bolnavi, acolo unde auzeau că este el.

⁵⁶Şi oriunde intra în sate, sau cetăţi, sau ţinuturi, puneau pe bolnavi în străzi şi îl implorau ca ei măcar să îi atingă marginea hainei; şi câţi l-au atins au fost făcuţi sănătoşi.