Read Biblia Traducerea Fidela, 2015 Luca 12 Bible Online

Luca 12 - Biblia Traducerea Fidela, 2015 bible

Luca 12

¹Între timp, pe când era strânsă o mulţime nenumărată de oameni, încât se călcau unii pe alţii în picioare, a început să spună întâi discipolilor săi: Păziţi-vă de dospeala fariseilor, care este făţărnicia.

²Fiindcă nu este nimic acoperit care nu va fi revelat; nici ascuns care nu va fi cunoscut.

³De aceea orice aţi spus în întuneric va fi auzit în lumină; şi ce aţi vorbit la ureche în cămăruţe, va fi proclamat pe acoperişuri.

⁴Şi vă spun, prietenii mei: Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceasta, altceva nimic nu mai pot face.

⁵Ci vă voi avertiza dinainte de cine să vă temeţi: Temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în iad; da, vă spun: Temeţi-vă de el.

⁶Nu se vând cinci vrăbii cu doi bani şi niciuna dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu?

⁷Dar până şi perii din capul vostru, toţi sunt număraţi. De aceea nu vă temeţi, sunteţi mai de valoare decât multe vrăbii.

⁸Şi vă spun: Oricine mă va mărturisi înaintea oamenilor, şi Fiul omului îl va mărturisi înaintea îngerilor lui Dumnezeu;

⁹Dar cel ce mă neagă înaintea oamenilor, va fi negat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

¹⁰Şi oricui va spune un cuvânt împotriva Fiului omului, îi va fi iertat; dar aceluia ce blasfemiază împotriva Duhului Sfânt, nu îi va fi iertat.

¹¹Iar când vă vor duce la sinagogi şi la magistraţi şi la autorităţi, să nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi răspunde, sau ce veţi spune,

¹²Fiindcă Duhul Sfânt vă va învăţa în acea oră ce ar trebui să spuneţi.

¹³Iar unul din mulţime i-a spus: Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea.

¹⁴Iar el i-a spus: Omule, cine m-a pus judecător sau împărţitor peste voi?

¹⁵Şi le-a spus: Fiţi atenţi şi păziţi-vă de lăcomie, pentru că viaţa omului nu stă în abundenţa bunurilor lui.

¹⁶Şi le-a spus o parabolă, zicând: Pământul unui anumit om bogat a rodit mult;

¹⁷Şi se gândea în el însuşi, spunând: Ce voi face, pentru că nu mai am loc unde să îmi adun roadele?

¹⁸Şi a spus: Aceasta voi face: voi dărâma grânarele mele şi le voi zidi mai mari; şi acolo voi aduna toate roadele mele şi bunurile mele.

¹⁹Şi voi spune sufletului meu: Suflete, ai multe bunuri strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te.

²⁰Dar Dumnezeu i-a spus: Nebunule, în această noapte ţi se va cere sufletul de la tine; şi cele pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?

²¹Aşa este cel ce strânge tezaure pentru el şi nu este bogat faţă de Dumnezeu.

²²Şi le-a spus discipolilor săi: De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră, ce veţi mânca; nici pentru trup, ce veţi îmbrăca.

²³Viaţa este mai mult decât mâncarea, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea.

²⁴Uitaţi-vă cu atenţie la corbi, pentru că nici nu seamănă, nici nu seceră; aceştia nu au nici depozit, nici grânar; şi Dumnezeu le dă mâncare; cu cât mai valoroşi sunteţi voi decât păsările?

²⁵Şi care dintre voi, îngrijorându-se, poate adăuga la statura lui un cot?

²⁶Aşadar dacă nu sunteţi în stare să faceţi nici cel mai mic lucru, de ce vă îngrijoraţi despre celelalte?

²⁷Uitaţi-vă cu atenţie la crini cum cresc; nu ostenesc, nu torc; totuşi vă spun: Nici Solomon, în toată gloria lui, nu a fost înveşmântat ca unul dintre aceştia.

²⁸Şi dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba din câmp, care astăzi este şi mâine este aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca pe voi, puţin credincioşilor.

²⁹Şi nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nici nu vă îndoiţi în mintea voastră.

³⁰Fiindcă toate acestea le caută naţiunile lumii; dar Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de acestea.

³¹Mai degrabă, căutaţi împărăţia lui Dumnezeu; şi toate acestea vi se vor adăuga.

³²Nu te teme, turmă mică, pentru că este buna plăcere a Tatălui vostru să vă dea împărăţia.

³³Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenii; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, un tezaur în ceruri care nu seacă, unde hoţul nu se apropie, nici molia nu distruge.

³⁴Fiindcă unde este tezaurul vostru, acolo va fi şi inima voastră.

³⁵Mijlocul să vă fie încins şi luminile aprinse;

³⁶Şi voi înşivă să fiţi asemenea oamenilor care aşteaptă pe domnul lor, când se va întoarce de la nuntă; ca atunci când vine şi bate, să îi deschidă imediat.

³⁷Binecuvântaţi sunt acei robi, pe care domnul, când vine, îi va găsi veghind; adevărat vă spun, că se va încinge şi îi va pune să şadă la masă şi se va apropia şi îi va servi.

³⁸Şi dacă vine în a doua gardă, sau vine în a treia gardă şi îi găseşte aşa, binecuvântaţi sunt acei robi.

³⁹Dar să ştiţi aceasta, că dacă ar fi ştiut stăpânul casei la ce oră ar veni hoţul, ar fi vegheat şi nu ar fi lăsat să îi fie spartă casa.

⁴⁰De aceea şi voi fiţi pregătiţi, pentru că Fiul omului vine într-o oră la care nu vă gândiţi.

⁴¹Atunci Petru i-a spus: Doamne, nouă ne spui această parabolă, sau de asemenea tuturor?

⁴²Iar Domnul a spus: Cine aşadar, este administratorul credincios şi priceput, pe care domnul său îl va face stăpân peste gospodăria sa, să dea porţia de mâncare la timpul cuvenit?

⁴³Binecuvântat este acel rob, pe care domnul lui, când vine, îl va găsi făcând astfel.

⁴⁴Adevărat vă spun, că îl va face stăpân peste tot ce are el.

⁴⁵Dar dacă acel rob spune în inima lui: Domnul meu întârzie să vină; şi va începe să îi bată pe servitori şi pe servitoare şi să mănânce şi să bea şi să se îmbete,

⁴⁶Domnul acelui rob va veni într-o zi în care nu este aşteptat şi într-o oră pe care robul nu o cunoaşte şi îl va tăia în două, şi îi va da partea lui împreună cu necredincioşii.

⁴⁷Iar acel rob, care a ştiut voia domnului său şi nu s-a pregătit, nici nu a făcut conform cu voia lui, va fi biciuit cu multe lovituri.

⁴⁸Dar cel ce nu a ştiut şi a făcut lucruri demne de lovituri, va fi biciuit cu puţine lovituri. Şi oricăruia îi este dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.

⁴⁹Am venit să trimit foc pe pământ; şi ce voiesc, dacă este aprins deja?

⁵⁰Dar am un botez cu care să fiu botezat; şi cât sunt de constrâns până să fie împlinit!

⁵¹Presupuneţi că am venit să dau pace pe pământ? Eu vă spun: Nu; ci mai degrabă dezbinare;

⁵²Fiindcă, de acum înainte vor fi cinci într-o casă dezbinată, trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei.

⁵³Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva nurorii ei şi nora împotriva soacrei ei.

⁵⁴Şi a mai spus oamenilor: Când vedeţi un nor ridicându-se de la apus, imediat spuneţi: Vine ploaia; şi aşa este.

⁵⁵Şi când suflă vântul de la sud, spuneţi: Va fi arşiţă; şi se întâmplă.

⁵⁶Făţarnicilor, puteţi deosebi faţa cerului şi a pământului; dar cum de nu deosebiţi acest timp?

⁵⁷Şi de ce nu judecaţi chiar de la voi înşivă ce este drept?

⁵⁸Dar când te duci cu potrivnicul tău la magistrat, pe drum, dă-ţi silinţa să fii eliberat de el; ca nu cumva să te târască la judecător şi judecătorul să te predea executorului şi executorul să te arunce în închisoare.

⁵⁹Îţi spun că nu vei ieşi nicidecum de acolo, până nu vei plăti până şi ultimul bănuţ.