Read Biblia Traducerea Fidela, 2015 Luca 18 Bible Online

Luca 18 - Biblia Traducerea Fidela, 2015 bible

Luca 18

¹Şi le-a spus o parabolă, că ar trebui să se roage totdeauna şi să nu se descurajeze,

²Spunând: Era într-o cetate un judecător, care nu se temea de Dumnezeu şi pe om nu îl respecta;

³Şi era o văduvă în acea cetate; şi a venit la el, spunând: Fă-mi dreptate faţă de potrivnicul meu.

⁴Şi a refuzat pentru un timp; dar după acestea a spus în el însuşi: Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu, nici pe om nu îl respect,

⁵Totuşi, pentru că această văduvă mă tulbură, am să îi fac dreptate, ca nu cumva să mă sâcâie cu neîncetata ei venire.

⁶Şi Domnul a spus: Auziţi ce spune judecătorul nedrept.

⁷Şi nu va face Dumnezeu dreptate aleşilor lui, care strigă zi şi noapte către el, deşi rabdă îndelung în ce îi priveşte?

⁸Vă spun că le va face repede dreptate. Cu toate acestea, când va veni Fiul omului, va găsi el credinţă pe pământ?

⁹Şi a spus şi această parabolă unora care se încredeau în ei înşişi că erau drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi;

¹⁰Doi oameni s-au urcat la templu să se roage; unul fariseu şi celălalt vameş.

¹¹Fariseul a stat în picioare şi s-a rugat astfel în el însuşi: Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt precum ceilalţi oameni, jecmănitori, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca acest vameş.

¹²Eu postesc de două ori într-o săptămână, dau zeciuială din tot ce obţin.

¹³Şi vameşul, stând deoparte în picioare, nu a voit să ridice nici ochii spre cer, ci se bătea în piept, spunând: Dumnezeule, fii milostiv cu mine, un păcătos.

¹⁴Vă spun, mai degrabă acesta s-a coborât acasă declarat drept decât celălalt, pentru că fiecare înălţându-se pe sine însuşi, va fi umilit; şi cel ce se umileşte pe sine însuşi, va fi înălţat.

¹⁵Şi i-au adus şi nişte prunci, ca să îi atingă; dar când discipolii au văzut, i-au mustrat.

¹⁶Dar Isus i-a chemat şi a spus: Lăsaţi copilaşii să vină la mine şi nu îi opriţi; fiindcă a unora ca ei este împărăţia lui Dumnezeu.

¹⁷Adevărat vă spun: Oricine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, nicidecum nu va intra în ea.

¹⁸Şi un anumit conducător l-a întrebat, spunând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţă eternă?

¹⁹Iar Isus i-a spus: De ce mă numeşti bun? Nimeni nu este bun decât unul, Dumnezeu.

²⁰Ştii poruncile: Nu comite adulter, Nu ucide, Nu fura, Nu aduce mărturie falsă, Onorează pe tatăl tău şi pe mama ta.

²¹Iar el a spus: Toate acestea le-am păzit din tinereţea mea.

²²Şi, când a auzit Isus acestea, i-a spus: Totuşi îţi lipseşte un lucru; vinde tot ce ai şi împarte la săraci şi vei avea tezaur în cer; şi vino, urmează-mă.

²³Dar el, când a auzit acestea, s-a întristat foarte mult; fiindcă era foarte bogat.

²⁴Iar Isus, când a văzut că el s-a întristat foarte mult, a spus: Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei ce au bogăţii!

²⁵Fiindcă este mai uşor pentru o cămilă să treacă prin urechea acului, decât pentru un om bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu.

²⁶Iar cei ce au auzit, au spus: Atunci cine poate fi salvat?

²⁷Dar el a spus: Cele imposibile la oameni sunt posibile la Dumnezeu.

²⁸Atunci Petru a spus: Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat.

²⁹Iar el le-a spus: Adevărat vă spun: Nu este nimeni care a lăsat casă, sau părinţi, sau fraţi, sau soţie, sau copii, pentru împărăţia lui Dumnezeu,

³⁰Care să nu primească cu mult mai mult în acest timp şi în lumea care vine, viaţă veşnică.

³¹Atunci a luat pe cei doisprezece şi le-a spus: Iată, ne urcăm la Ierusalim şi toate cele scrise prin profeţi despre Fiul omului, vor fi împlinite.

³²Fiindcă va fi dat neamurilor şi va fi batjocorit şi va fi ocărât şi scuipat;

³³Şi îl vor biciui şi îl vor ucide; şi a treia zi va învia.

³⁴Dar ei nu au înţeles nimic din acestea; şi acest cuvânt le-a fost ascuns şi nu au cunoscut acele cuvinte.

³⁵Şi s-a întâmplat, pe când s-a apropiat el de Ierihon, că un anumit orb şedea lângă drum, cerşind;

³⁶Şi, auzind mulţimea trecând, a întrebat ce înseamnă aceasta.

³⁷Iar ei i-au spus că trece Isus din Nazaret.

³⁸Iar el a strigat, spunând: Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!

³⁹Şi cei ce mergeau înainte, l-au mustrat, ca să tacă; dar el striga şi mai tare: Fiul lui David, ai milă de mine.

⁴⁰Iar Isus, stând în picioare, a poruncit să îl aducă la el; şi după ce el s-a apropiat, l-a întrebat,

⁴¹Spunând: Ce voieşti să îţi fac? Iar el a spus: Doamne, să primesc vedere.

⁴²Şi Isus i-a spus: Primeşte-ţi vederea; credinţa ta te-a salvat.

⁴³Şi îndată şi-a primit vederea şi l-a urmat, glorificând pe Dumnezeu; şi toţi oamenii, când au văzut, au dat laudă lui Dumnezeu.