Read Biblia Traducerea Fidela, 2015 Luca 19 Bible Online

Luca 19 - Biblia Traducerea Fidela, 2015 bible

Luca 19

¹Şi Isus a intrat şi a traversat Ierihonul.

²Şi iată, era un bărbat numit Zacheu, care era mai marele vameşilor, şi el era bogat.

³Şi căuta să vadă pe Isus, cine era; şi nu putea din cauza mulţimii, pentru că era mic de statură.

⁴Dar a alergat înainte şi s-a căţărat într-un sicomor să îl vadă, pentru că pe acolo urma să treacă.

⁵Şi Isus, când a ajuns la locul acela, a privit în sus şi l-a văzut şi i-a spus: Zachee, grăbeşte-te şi coboară; fiindcă astăzi eu trebuie să rămân în casa ta.

⁶Şi el, grăbindu-se, a coborât şi l-a primit bucuros.

⁷Şi când au văzut, toţi cârteau, spunând: A intrat să fie oaspete la un bărbat păcătos.

⁸Dar Zacheu a stat în picioare şi i-a spus Domnului: Iată, Doamne, jumătate din averile mele le dau săracilor; şi dacă am luat ceva de la cineva printr-o acuzaţie falsă, dau înapoi împătrit.

⁹Iar Isus i-a spus: Astăzi a venit salvare la casa aceasta, întrucât şi el este fiul lui Avraam.

¹⁰Căci Fiul omului a venit să caute şi să salveze ce era pierdut.

¹¹Şi pe când auzeau ei acestea, a adăugat şi a spus o parabolă, pentru că el era aproape de Ierusalim şi ei credeau că împărăţia lui Dumnezeu se va arăta imediat.

¹²De aceea el a spus: Un anumit nobil a mers într-o ţară îndepărtată ca să îşi primească o împărăţie şi să se întoarcă.

¹³Şi a chemat pe cei zece robi ai săi şi le-a dat zece mine şi le-a spus: Ocupaţi-vă de acestea până vin.

¹⁴Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis o solie după el, spunând: Nu voim ca acest om să domnească peste noi.

¹⁵Şi s-a întâmplat la întoarcerea lui, după ce a primit împărăţia, că atunci a poruncit să fie chemaţi la el aceşti robi, cărora le dăduse banii, ca să ştie cât câştigase fiecare prin comerţ.

¹⁶Atunci a venit primul, spunând: Doamne, mina ta a câştigat zece mine.

¹⁷Iar el i-a spus: Bine, rob bun, pentru că ai fost credincios în foarte puţin, ai autoritate peste zece cetăţi.

¹⁸Şi a venit al doilea, spunând: Doamne, mina ta a făcut cinci mine.

¹⁹Iar el i-a spus şi acestuia: Fii şi tu peste cinci cetăţi.

²⁰Şi altul a venit, spunând: Doamne, iată, mina ta, pe care am păstrat-o într-un ştergar;

²¹Fiindcă m-am temut de tine, pentru că eşti un om sever; ridici ce nu ai pus jos şi seceri ce nu ai semănat.

²²Iar el i-a spus: Din gura ta te voi judeca, rob stricat. Ştiai că eu sunt om sever, ridicând ce nu am pus jos şi secerând ce nu am semănat;

²³Şi atunci, de ce nu mi-ai dat banii la bancă: şi la venirea mea eu să iau ce este al meu cu dobândă?

²⁴Şi a spus celor care stăteau în picioare alături: Luaţi de la el mina şi daţi-o celui ce are zece mine.

²⁵(Iar ei i-au spus: Doamne, el are zece mine.)

²⁶Căci vă spun, că fiecăruia ce are, i se va da; iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.

²⁷Dar pe acei duşmani ai mei, care nu au voit ca eu să domnesc peste ei, aduceţi-i încoace şi ucideţi-i înaintea mea.

²⁸Şi după ce a vorbit astfel, Isus a mers în fruntea lor, urcându-se la Ierusalim.

²⁹Şi s-a întâmplat că, pe când s-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, la muntele numit al Măslinilor, a trimis înainte pe doi dintre discipolii săi,

³⁰Spunând: Duceţi-vă în satul dinaintea voastră, în care, intrând, veţi găsi un măgăruş legat, pe care încă nu a şezut niciun om; dezlegaţi-l şi aduceţi-l.

³¹Şi dacă cineva vă întreabă: Pentru ce îl dezlegaţi? Astfel să îi spuneţi: Pentru că Domnul are nevoie de el.

³²Iar cei trimişi au plecat şi au găsit chiar aşa cum le spusese.

³³Dar pe când dezlegau măgăruşul, proprietarii lui le-au spus: De ce dezlegaţi măgăruşul?

³⁴Iar ei au spus: Domnul are nevoie de el.

³⁵Şi l-au adus la Isus; şi şi-au aruncat hainele pe măgăruş şi l-au aşezat pe Isus călare pe el.

³⁶Şi pe când mergea el, ei îşi aşterneau hainele pe cale.

³⁷Şi pe când se apropia, chiar la coborâşul muntelui Măslinilor, toată mulţimea discipolilor a început să se bucure şi să laude pe Dumnezeu cu voce tare din cauza tuturor faptelor puternice pe care le văzuseră,

³⁸Spunând: Binecuvântat fie Împăratul care vine în numele Domnului; pace în cer şi glorie în cele prea înalte.

³⁹Şi unii dintre fariseii din mulţime, i-au spus: Învăţătorule, mustră-ţi discipolii.

⁴⁰Iar el a răspuns şi le-a zis: Vă spun că dacă aceştia vor tăcea, pietrele imediat vor striga.

⁴¹Şi când s-a apropiat, a privit cetatea şi a plâns din cauza ei,

⁴²Spunând: Dacă ai fi ştiut, chiar tu, cel puţin în această zi a ta, lucrurile pentru pacea ta! Dar acum, sunt ascunse de ochii tăi.

⁴³Pentru că zilele vor veni peste tine şi duşmanii tăi vor arunca un val de pământ în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile,

⁴⁴Şi te vor face una cu pământul şi pe copiii tăi în tine; şi nu vor lăsa în tine piatră peste piatră, pentru că nu ai cunoscut timpul vizitării tale.

⁴⁵Şi a intrat în templu şi a început să scoată pe cei ce vindeau în el şi pe cei ce cumpărau,

⁴⁶Spunându-le: Este scris: Casa mea este casa rugăciunii; dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.

⁴⁷Şi îi învăţa în fiecare zi în templu. Dar preoţii de seamă şi scribii şi mai marii poporului căutau să îl nimicească,

⁴⁸Şi nu găseau ce ar putea face; fiindcă toţi oamenii erau foarte atenţi să îl audă.