Read Biblia Traducerea Fidela, 2015 Luca 20 Bible Online

Luca 20 - Biblia Traducerea Fidela, 2015 bible

Luca 20

¹Şi s-a întâmplat într-una din acele zile, pe când învăţa el poporul în templu şi predica evanghelia, că preoţii de seamă şi scribii au venit peste el cu bătrânii,

²Şi i-au vorbit, spunând: Spune-ne, prin ce autoritate faci tu acestea? Sau cine este cel ce ţi-a dat această autoritate?

³Iar el a răspuns şi le-a zis: Vă voi întreba şi eu un lucru; şi răspundeţi-mi:

⁴Botezul lui Ioan era din cer, sau de la oameni?

⁵Dar discutau între ei, spunând: Dacă vom spune: Din cer, el va spune: Atunci de ce nu l-aţi crezut?

⁶Dar dacă spunem: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre; fiindcă sunt convinşi că Ioan era un profet.

⁷Şi au răspuns că nu puteau spune de unde era.

⁸Şi Isus le-a spus: Nici eu nu vă spun prin ce autoritate fac acestea.

⁹Apoi a început să spună poporului această parabolă: Un anumit om a plantat o vie şi a arendat-o unor viticultori şi a plecat într-o ţară îndepărtată pentru un timp îndelungat.

¹⁰Şi la timpul cuvenit a trimis un rob la viticultori, ca să îi dea din rodul viei; dar viticultorii l-au bătut şi l-au trimis fără nimic.

¹¹Şi din nou, a trimis alt rob; şi l-au bătut şi pe acela şi l-au ocărât şi l-au trimis fără nimic.

¹²Şi din nou, a trimis un al treilea; şi de asemenea l-au rănit şi l-au aruncat afară.

¹³Atunci a spus domnul viei: Ce să fac? Voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate, văzându-l, îl vor respecta.

¹⁴Dar când viticultorii l-au văzut, discutau între ei, spunând: Acesta este moştenitorul; să îl ucidem, ca moştenirea să fie a noastră.

¹⁵Şi l-au aruncat afară din vie şi l-au ucis. Ce le va face aşadar domnul viei?

¹⁶Va veni şi va nimici pe aceşti viticultori şi va da via altora. Şi când au auzit, au spus: Nicidecum.

¹⁷Iar el i-a privit şi a spus: Atunci ce este acest lucru, care este scris: Piatra pe care au respins-o zidarii, aceasta a devenit capul colţului temeliei.

¹⁸Oricine va cădea peste acea piatră, va fi zdrobit; dar peste oricine va cădea aceasta, îl va spulbera.

¹⁹Şi preoţii de seamă şi scribii căutau să pună mâinile pe el în ora aceea; dar se temeau de popor; fiindcă au priceput că spusese această parabolă împotriva lor.

²⁰Şi îl pândeau şi au trimis spioni, care se prefăceau oameni drepţi, ca să îl prindă în cuvintele lui, aşa încât să îl dea puterii şi autorităţii guvernatorului.

²¹Şi l-au întrebat, spunând: Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi cu dreptate şi nici nu cauţi la faţa oamenilor, ci înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr.

²²Este legiuit pentru noi să dăm taxă Cezarului, sau nu?

²³Dar el a priceput viclenia lor şi le-a spus: De ce mă ispitiţi?

²⁴Arătaţi-mi un dinar. Al cui chip şi inscripţie o are? Ei au răspuns şi au zis: Al Cezarului.

²⁵Iar el le-a spus: De aceea daţi Cezarului cele ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu.

²⁶Şi nu au putut să îl prindă în cuvintele lui înaintea poporului; şi s-au minunat de răspunsul lui şi au tăcut.

²⁷Apoi au venit unii dintre saduchei, care neagă că există vreo înviere; şi l-au întrebat,

²⁸Spunând: Învăţătorule, Moise ne-a scris: Dacă fratele cuiva moare, având soţie şi el moare fără copii, ca fratele lui să îi ia soţia şi să ridice sămânţă fratelui său.

²⁹Aşadar au fost şapte fraţi; şi primul a luat o soţie şi a murit fără copii.

³⁰Şi al doilea a luat-o de soţie şi el a murit fără copii.

³¹Şi al treilea, a luat-o; şi în acelaşi fel şi cei şapte; şi nu au lăsat copii şi au murit.

³²La urma tuturor a murit şi femeia.

³³La înviere aşadar, căruia dintre ei este ea soţie? Fiindcă toţi cei şapte au avut-o de soţie.

³⁴Şi Isus, răspunzând, le-a zis: Fiii şi fiicele acestei lumi se însoară şi se mărită;

³⁵Dar cei socotiţi demni să obţină acea lume şi învierea dintre morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita;

³⁶Nici nu vor putea muri de atunci încolo; fiindcă sunt egali cu îngerii; şi sunt copiii lui Dumnezeu, fiind copiii învierii.

³⁷Dar că morţii sunt înviaţi, chiar Moise a arătat la rug, când numeşte pe Domnul: Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob.

³⁸Fiindcă el nu este un Dumnezeu al morţilor, ci al celor vii; fiindcă toţi trăiesc pentru el.

³⁹Atunci unii dintre scribi, răspunzând, au zis: Învăţătorule, bine ai spus.

⁴⁰Iar după aceea nu au mai cutezat să îl întrebe nimic.

⁴¹Iar el le-a spus: Cum spun ei: Cristos este fiul lui David?

⁴²Şi însuşi David spune în cartea Psalmilor: DOMNUL a spus Domnului meu: Şezi la dreapta mea,

⁴³Până fac pe duşmanii tăi sprijinul piciorului tău.

⁴⁴David într-adevăr îl numeşte Domn; cum este el atunci fiul lui?

⁴⁵Atunci, în auzul întregului popor a spus discipolilor săi:

⁴⁶Păziţi-vă de scribii care doresc să se plimbe în robe lungi şi iubesc saluturile în pieţe şi scaunele de frunte în sinagogi şi locurile de onoare la ospeţe;

⁴⁷Care devorează casele văduvelor şi de ochii lumii fac rugăciuni lungi; aceştia vor primi mai mare damnare.