Read Biblia Traducerea Fidela, 2015 Luca 22 Bible Online

Luca 22 - Biblia Traducerea Fidela, 2015 bible

Luca 22

¹Şi sărbătoarea azimelor, care se cheamă Paştele, era aproape.

²Şi preoţii de seamă şi scribii căutau cum să îl ucidă; fiindcă se temeau de popor.

³Atunci a intrat Satan în Iuda, numit şi Iscariot, fiind din numărul celor doisprezece.

⁴Şi Iuda a mers şi a vorbit îndeaproape cu preoţii de seamă şi căpeteniile, cum să îl trădeze lor.

⁵Şi s-au bucurat şi s-au înţeles să îi dea arginţi.

⁶Şi a promis şi căuta ocazia să li-l trădeze, în absenţa mulţimii.

⁷Atunci a venit ziua azimelor, în care paştele trebuia înjunghiat.

⁸Iar el a trimis pe Petru şi Ioan, spunând: Duceţi-vă şi pregătiţi-ne paştele, ca să mâncăm.

⁹Iar ei i-au spus: Unde voieşti să pregătim?

¹⁰Iar el le-a spus: Iată, la intrarea voastră în cetate, vă va întâlni un om, purtând un ulcior cu apă; urmaţi-l în casa unde intră.

¹¹Şi să ziceţi stăpânului casei: Învăţătorul îţi spune: Unde este camera de oaspeţi, unde voi mânca paştele cu discipolii mei?

¹²Şi vă va arăta o cameră mare de sus, aşternută; acolo să pregătiţi.

¹³Şi au mers şi au găsit cum le-a spus; şi au pregătit paştele.

¹⁴Şi când a venit ora, el a şezut la masă şi cei doisprezece apostoli cu el.

¹⁵Şi le-a spus: Cu multă dorinţă am dorit să mănânc acest paşte cu voi înainte de a suferi eu;

¹⁶Fiindcă vă spun: Nu voi mai mânca nicidecum din el până când va fi împlinit în împărăţia lui Dumnezeu.

¹⁷Şi luând paharul, a adus mulţumiri şi a spus: Luaţi acesta şi împărţiţi-l între voi;

¹⁸Fiindcă vă spun: Nu voi bea nicidecum din rodul viţei până când va veni împărăţia lui Dumnezeu.

¹⁹Şi a luat pâine şi a adus mulţumiri şi a frânt-o şi le-a dat, spunând: Acesta este trupul meu care este dat pentru voi; să faceţi aceasta în amintirea mea.

²⁰Tot astfel şi paharul, după cină, spunând: Acest pahar este noul testament în sângele meu, care se varsă pentru voi.

²¹Dar, iată, mâna celui ce mă trădează este cu mine la masă.

²²Şi, într-adevăr, Fiul omului se duce cum a fost hotărât; dar vai acelui om, prin care este trădat!

²³Şi au început să se întrebe între ei, care dintre ei ar fi cel ce ar face aceasta.

²⁴Şi a fost de asemenea o ceartă între ei, care dintre ei să fie socotit cel mai mare?

²⁵Dar el le-a spus: Împăraţii neamurilor domnesc peste ele; şi cei ce exercită autoritate asupra lor sunt chemaţi binefăcători.

²⁶Dar voi să nu fiţi aşa; ci cel ce este mai mare printre voi, să fie ca cel mai tânăr; şi conducătorul ca cel ce serveşte.

²⁷Căci care este mai mare, cel ce şade la masă, sau cel ce serveşte? Nu cel ce şade la masă? Dar eu sunt printre voi ca cel ce serveşte.

²⁸Iar voi sunteţi cei care aţi rămas necontenit cu mine în ispitirile mele.

²⁹Şi eu vă rânduiesc o împărăţie, aşa cum Tatăl meu mi-a rânduit;

³⁰Ca să mâncaţi şi să beţi la masa mea în împărăţia mea şi să şedeţi pe tronuri, judecând cele douăsprezece triburi ale lui Israel.

³¹Iar Domnul a spus: Simone, Simone, iată, Satan a dorit să vă aibă că să vă cearnă ca grâul.

³²Dar eu m-am rugat pentru tine, ca nu cumva credinţa ta să înceteze; şi când te vei întoarce, întăreşte pe fraţii tăi.

³³Iar Petru i-a spus: Doamne, sunt gata să merg cu tine deopotrivă la închisoare şi la moarte.

³⁴Iar el a zis: Îţi spun, Petre, nicidecum nu va cânta cocoşul astăzi, înainte ca de trei ori să negi că mă cunoşti.

³⁵Şi le-a spus: Când v-am trimis fără pungă şi traistă şi încălţăminte, v-a lipsit ceva? Iar ei au spus: Nimic.

³⁶Atunci le-a spus: Dar acum, cel ce are pungă să o ia şi la fel traista; şi cel ce nu are sabie, să îşi vândă haina şi să cumpere una.

³⁷Fiindcă vă spun, mai trebuie să se împlinească în mine ceea ce este scris: Şi el a fost socotit printre călcătorii de lege, fiindcă şi cele referitoare la mine au un sfârşit.

³⁸Iar ei au spus: Doamne, iată, aici două săbii. Iar el le-a spus: Este destul.

³⁹Şi a ieşit şi s-a dus conform obiceiului la muntele Măslinilor; iar discipolii săi l-au urmat şi ei.

⁴⁰Şi, venind la acel loc, le-a spus: Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită.

⁴¹Şi el s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi a îngenunchiat şi s-a rugat,

⁴²Spunând: Tată, dacă voieşti, depărtează acest pahar de la mine; totuşi nu voia mea, ci a ta să se facă.

⁴³Şi i s-a arătat un înger din cer, întărindu-l.

⁴⁴Şi, fiind în agonie, s-a rugat mai intens; iar sudoarea sa a devenit ca picături mari de sânge, căzând pe pământ.

⁴⁵Şi după ce s-a sculat de la rugăciune şi a venit la discipolii săi, i-a găsit dormind de întristare,

⁴⁶Şi le-a spus: De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca nu cumva să intraţi în ispită.

⁴⁷Iar pe când el încă vorbea, iată, o mulţime şi cel chemat Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea înaintea lor şi s-a apropiat de Isus să îl sărute.

⁴⁸Dar Isus i-a spus: Iuda, cu o sărutare trădezi pe Fiul omului?

⁴⁹Când cei ce erau în jurul lui au văzut ce avea să urmeze, i-au spus: Doamne, să lovim cu sabia?

⁵⁰Şi unul dintre ei a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă.

⁵¹Dar Isus a răspuns şi a zis: Lăsaţi aşa, până aici. Şi i-a atins urechea şi l-a vindecat.

⁵²Atunci Isus a spus preoţilor de seamă şi căpeteniilor templului şi bătrânilor care veniseră la el: Aţi venit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii şi bâte?

⁵³Când eu eram zilnic cu voi în templu, nu aţi întins mâinile împotriva mea; dar aceasta este ora voastră şi puterea întunericului.

⁵⁴Atunci l-au luat şi l-au condus şi l-au adus în casa marelui preot. Şi Petru urmărea de departe.

⁵⁵Şi după ce aprinseseră un foc în mijlocul curţii şi erau aşezaţi împreună, Petru a şezut în mijlocul lor.

⁵⁶Iar o anumită servitoare l-a văzut pe când şedea lângă foc şi, privindu-l cu atenţie, a spus: Şi acesta era cu el.

⁵⁷Dar el s-a dezis de el, spunând: Femeie, nu îl cunosc.

⁵⁸Şi peste puţin, un altul l-a văzut şi a spus: Şi tu eşti dintre ei. Iar Petru a spus: Omule, nu sunt.

⁵⁹Şi cam după o oră, altcineva confirma cu tărie, spunând: În adevăr şi acesta era cu el; fiindcă şi el este galileean.

⁶⁰Iar Petru a spus: Omule, nu ştiu ce spui. Şi imediat, pe când el încă vorbea, a cântat cocoşul.

⁶¹Şi Domnul s-a întors şi s-a uitat la Petru. Şi Petru şi-a amintit cuvântul Domnului, cum îi spusese: Înainte să cânte cocoşul mă vei nega de trei ori.

⁶²Şi Petru a ieşit afară şi a plâns cu amar.

⁶³Şi bărbaţii, care îl ţineau pe Isus, îl batjocoreau şi îl băteau.

⁶⁴Şi, legându-l la ochi, îl loveau peste faţă şi îl întrebau, spunând: Profeţeşte, cine este cel ce te-a lovit?

⁶⁵Şi multe alte lucruri vorbeau blasfemator împotriva lui.

⁶⁶Şi imediat ce s-a făcut ziuă, bătrânii poporului şi preoţii de seamă şi scribii s-au adunat şi l-au adus în consiliul lor, spunând:

⁶⁷Eşti tu Cristosul? Spune-ne. Iar el le-a spus: Dacă vă voi spune, nicidecum nu veţi crede;

⁶⁸Şi dacă vă voi întreba şi eu, nicidecum nu îmi veţi răspunde, nici nu îmi veţi da drumul.

⁶⁹De acum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.

⁷⁰Atunci toţi au spus: Eşti tu atunci Fiul lui Dumnezeu? Iar el le-a spus: Voi spuneţi că eu sunt.

⁷¹Şi au spus: Ce nevoie mai avem de mărturie? Fiindcă noi înşine am auzit din gura lui.