Read Biblia Traducerea Fidela, 2015 Luca 24 Bible Online

Luca 24 - Biblia Traducerea Fidela, 2015 bible

Luca 24

¹Iar în prima zi a săptămânii, foarte devreme dimineaţa, au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră şi pe alte femei împreună cu ele.

²Şi au găsit piatra rostogolită de la mormânt.

³Şi au intrat şi nu au găsit trupul Domnului Isus.

⁴Şi s-a întâmplat, pe când erau ele foarte derutate despre aceasta, iată, doi bărbaţi au stat în picioare lângă ele în haine strălucitoare;

⁵Şi pe când li s-a făcut teamă şi şi-au plecat feţele la pământ, le-au spus: De ce căutaţi pe cel viu între cei morţi?

⁶Nu este aici, ci a înviat; amintiţi-vă cum v-a vorbit fiind încă în Galileea,

⁷Spunând: Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie crucificat şi a treia zi să învie.

⁸Şi ele şi-au amintit cuvintele lui.

⁹Şi s-au întors de la mormânt şi au povestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.

¹⁰Şi erau Maria Magdalena, şi Ioana, şi Maria, mama lui Iacov, şi celelalte rămase cu ele, care au spus acestea apostolilor.

¹¹Şi cuvintele lor li se păreau ca basme şi nu le-au crezut.

¹²Atunci Petru s-a sculat şi a alergat la mormânt; şi, aplecându-se, a văzut făşiile de pânză de in întinse la o parte şi a plecat, minunându-se în el însuşi de ceea ce se întâmplase.

¹³Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi spre un sat numit Emaus, care era cam la şaizeci de stadii de la Ierusalim.

¹⁴Şi ei vorbeau între ei despre toate acestea care se petrecuseră.

¹⁵Şi s-a întâmplat că, în timp ce ei vorbeau îndeaproape şi se întrebau, Isus însuşi s-a apropiat şi a mers cu ei.

¹⁶Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu îl cunoască.

¹⁷Şi le-a spus: Ce fel de cuvinte sunt acestea pe care le schimbaţi între voi umblând şi fiind trişti?

¹⁸Iar unul dintre ei, al cărui nume era Cleopas, răspunzând, i-a zis: Eşti tu doar un străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat acolo în aceste zile?

¹⁹Iar el le-a spus: Care lucruri? Iar ei i-au spus: Despre Isus din Nazaret, care era profet, un bărbat puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a tuturor oamenilor;

²⁰Şi cum preoţii de seamă şi conducătorii noştri l-au dat să fie condamnat la moarte şi l-au crucificat.

²¹Dar ne încredeam că el este acela care avea să răscumpere pe Israel; dar, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când au fost făcute aceste lucruri.

²²Mai mult, chiar anumite femei dintre noi ne-au înmărmurit, fiind dis-de-dimineaţă la mormânt;

²³Şi negăsindu-i trupul, au venit, spunând că au văzut şi o viziune de îngeri, care spuneau că el este viu.

²⁴Şi unii dintre cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt şi au găsit chiar aşa cum au spus femeile; dar pe el nu l-au văzut.

²⁵Atunci el le-a spus: O, neînţelepţilor şi înceţi cu inima în a crede toate cele ce profeţii au vorbit;

²⁶Nu trebuia Cristos să sufere acestea şi să intre în gloria sa?

²⁷Şi începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a explicat în toate scripturile cele referitoare la el însuşi.

²⁸Şi s-au apropiat de satul unde mergeau; şi el s-a făcut că doreşte să meargă mai departe.

²⁹Dar l-au constrâns, spunând: Rămâi cu noi, pentru că este spre seară şi ziua este trecută. Şi a intrat să rămână cu ei.

³⁰Şi s-a întâmplat pe când el şedea la masă cu ei, că a luat pâine şi a binecuvântat-o şi a frânt şi le-a dat.

³¹Şi ochii lor au fost deschişi şi l-au cunoscut; şi el s-a făcut nevăzut dinaintea lor.

³²Şi au spus unul către altul: Nu ne ardea inima în noi, în timp ce ne vorbea pe drum şi în timp ce ne deschidea scripturile?

³³Şi s-au sculat în ora aceea şi s-au întors la Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece adunaţi împreună, şi pe cei ce erau cu ei,

³⁴Spunând: Domnul a înviat cu adevărat şi s-a arătat lui Simon.

³⁵Şi ei au istorisit cele de pe drum şi cum li s-a făcut cunoscut la frângerea pâinii.

³⁶Şi pe când vorbeau ei astfel, Isus însuşi a stat în picioare în mijlocul lor şi le-a spus: Pace vouă.

³⁷Dar ei erau îngroziţi şi înfricoşaţi şi presupuneau că au văzut un duh.

³⁸Dar el le-a spus: De ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică gânduri în inimi?

³⁹Priviţi mâinile mele şi picioarele mele că sunt eu însumi; pipăiţi-mă şi vedeţi, pentru că un duh nu are carne şi oase, cum mă vedeţi pe mine că am.

⁴⁰Şi după ce a vorbit astfel, le-a arătat mâinile şi picioarele.

⁴¹Iar în timp ce ei încă nu credeau de bucurie, şi se minunau, le-a spus: Aveţi aici ceva de mâncare?

⁴²Şi i-au dat o bucată de peşte fript şi de fagure de miere.

⁴³Şi a luat şi a mâncat înaintea lor.

⁴⁴Apoi le-a spus: Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am vorbit pe când încă eram cu voi, că trebuie să fie împlinite toate care au fost scrise în legea lui Moise şi profeţi şi psalmi, referitor la mine.

⁴⁵Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă scripturile.

⁴⁶Şi le-a spus: Astfel este scris şi astfel se cuvenea să sufere Cristos şi să învie dintre morţi a treia zi,

⁴⁷Şi pocăinţa şi iertarea păcatelor să fie predicate în numele lui printre toate naţiunile, începând de la Ierusalim.

⁴⁸Iar voi sunteţi martori ai acestor lucruri.

⁴⁹Şi, iată, eu trimit promisiunea Tatălui meu peste voi; dar voi, rămâneţi în cetatea Ierusalim până când veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.

⁵⁰Iar el i-a dus afară până spre Betania şi şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat.

⁵¹Şi s-a întâmplat, în timp ce el îi binecuvânta, că s-a îndepărtat de ei şi a fost luat sus la cer.

⁵²Şi ei i s-au închinat şi s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie.

⁵³Şi erau tot timpul în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.