Read Biblia Traducerea Fidela, 2015 Luca 7 Bible Online

Luca 7 - Biblia Traducerea Fidela, 2015 bible

Luca 7

¹Iar după ce a terminat toate cuvintele sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum.

²Şi robul unui anumit centurion, care îi era drag acestuia, era bolnav şi gata să moară.

³Dar când a auzit despre Isus, a trimis la el pe bătrânii iudeilor, implorându-l să vină şi să vindece pe robul lui.

⁴Şi când au venit la Isus, l-au implorat insistent, spunând: Cel căruia i se va face aceasta este demn;

⁵Fiindcă iubeşte naţiunea noastră şi el ne-a zidit o sinagogă.

⁶Atunci Isus a plecat cu ei. Dar deja, pe când el nu era departe de casă, centurionul a trimis la el prieteni, spunându-i: Doamne, nu te mai tulbura; fiindcă nu sunt demn ca să intri sub acoperişul meu;

⁷De aceea nici pe mine nu m-am considerat demn să vin la tine; dar spune un cuvânt şi servitorul meu va fi vindecat.

⁸Fiindcă şi eu sunt om pus sub autoritate, având sub mine soldaţi şi spun unuia: Du-te, şi se duce; şi altuia: Vino, şi vine; şi robului meu: Fă aceasta, şi face.

⁹Când a auzit Isus acestea, s-a minunat de el şi s-a întors şi a spus oamenilor care îl urmau: Vă spun, nu am găsit aşa credinţă mare nici chiar în Israel.

¹⁰Şi cei trimişi, întorcându-se acasă, au găsit deplin sănătos pe robul care fusese bolnav.

¹¹Şi s-a întâmplat în ziua următoare, că a plecat într-o cetate numită Nain; şi mulţi dintre discipolii lui l-au însoţit şi mulţi oameni.

¹²Şi când s-a apropiat de poarta cetăţii, iată, un mort era dus afară, singurul fiu al mamei lui, iar ea era văduvă; şi o mare mulţime din cetate era cu ea.

¹³Şi când Domnul a văzut-o, i s-a făcut milă de ea şi i-a spus: Nu plânge.

¹⁴Şi a venit şi s-a atins de targă; iar cei ce o cărau, s-au oprit. Iar el a spus: Tinere, îţi spun, ridică-te.

¹⁵Şi mortul s-a ridicat în şezut şi a început să vorbească. Iar el i l-a dat mamei lui.

¹⁶Şi a venit o frică peste toţi; şi glorificau pe Dumnezeu, spunând: Un mare profet este ridicat între noi; şi: Dumnezeu a vizitat pe poporul său.

¹⁷Şi acest cuvânt despre el s-a răspândit prin toată Iudeea şi prin toată regiunea.

¹⁸Şi discipolii lui Ioan l-au anunţat despre toate acestea.

¹⁹Şi Ioan chemând pe doi dintre discipolii săi, i-a trimis la Isus, spunând: Eşti tu cel ce trebuie să vină, sau să aşteptăm pe altul?

²⁰Când bărbaţii au venit la el, au spus: Ioan Baptist ne-a trimis la tine, spunând: Eşti tu cel ce trebuie să vină, sau să aşteptăm pe altul?

²¹Iar în acea oră, el a vindecat pe mulţi de boli şi de răni şi de duhuri rele; şi multor orbi le-a dăruit vedere.

²²Atunci Isus, răspunzând, le-a zis: Mergeţi şi spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi aţi auzit; cum orbii văd din nou, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii sunt înviaţi şi săracilor li se predică evanghelia.

²³Şi binecuvântat este oricine nu se va poticni în mine.

²⁴Şi după ce mesagerii lui Ioan au plecat, a început să vorbească oamenilor despre Ioan: Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie scuturată de vânt?

²⁵Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei îmbrăcaţi splendid şi cei care trăiesc în lux sunt la curţile împărăteşti.

²⁶Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, chiar mai mult decât un profet.

²⁷Acesta este cel despre care este scris: Iată, eu trimit pe mesagerul meu înaintea feţei tale, care îţi va pregăti calea înaintea ta.

²⁸Fiindcă vă spun: Între cei născuţi din femei, nu este profet mai mare decât Ioan Baptist; dar cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu, este mai mare decât el.

²⁹Şi toţi oamenii care l-au auzit şi vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, fiind botezaţi cu botezul lui Ioan.

³⁰Dar fariseii şi învăţătorii legii au respins sfatul lui Dumnezeu împotriva lor, nefiind botezaţi de el.

³¹Iar Domnul a spus: Atunci cu ce voi asemăna oamenii din această generaţie? Şi cu ce sunt ei asemenea?

³²Sunt asemenea unor copii, şezând în piaţă şi strigând unii la alţii şi spunând: V-am cântat din fluier şi nu aţi dansat; v-am cântat de jale şi nu aţi plâns.

³³Fiindcă Ioan Baptist a venit, nici mâncând pâine, nici bând vin; şi spuneţi: Are drac.

³⁴Fiul omului a venit mâncând şi bând; şi spuneţi: Iată, un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.

³⁵Totuşi înţelepciunea este justificată de toţi copiii ei.

³⁶Iar unul dintre farisei l-a rugat să mănânce cu el. Şi a intrat în casa fariseului şi a şezut să mănânce.

³⁷Şi iată, o femeie din cetate, care era o păcătoasă, când a aflat că Isus a şezut la masă în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu mir,

³⁸Şi a stat la picioarele lui, în spate, plângând şi a început să îi spele picioarele cu lacrimi şi să le şteargă cu perii capului ei şi îi săruta picioarele şi le ungea cu mir.

³⁹Şi când fariseul care îl invitase a văzut, îşi spunea în el însuşi, zicând: Acesta, dacă era profet, ar fi ştiut cine şi ce fel de femeie este cea care îl atinge; fiindcă este o păcătoasă.

⁴⁰Şi Isus, răspunzând, i-a zis: Simon, am să îţi spun ceva. Şi el a zis: Învăţătorule, spune.

⁴¹Era un anumit creditor care avea doi datornici; unul îi era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cincizeci.

⁴²Şi când nu au avut nimic cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-mi dar, care dintre ei îl va iubi cel mai mult?

⁴³Simon a răspuns şi a zis: Presupun că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar el i-a spus: Drept ai judecat.

⁴⁴Şi s-a întors spre femeie şi i-a spus lui Simon: Vezi tu această femeie? Am intrat în casa ta şi nu mi-ai dat apă pentru picioare; dar ea mi-a spălat picioarele cu lacrimi şi le-a şters cu perii capului ei.

⁴⁵Tu nu mi-ai dat sărutare; dar această femeie, de când am intrat, nu a încetat să îmi sărute picioarele.

⁴⁶Capul nu mi l-ai uns cu untdelemn; dar această femeie mi-a uns picioarele cu mir.

⁴⁷De aceea îţi spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; fiindcă a iubit mult; dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin.

⁴⁸Iar ei i-a spus: Păcatele tale sunt iertate.

⁴⁹Şi cei ce şedeau cu el la masă au început să spună în ei înşişi: Cine este acesta care iartă chiar păcatele?

⁵⁰Iar el i-a spus femeii: Credinţa ta te-a salvat; mergi în pace.