Read Biblia Traducerea Fidela, 2015 Luca 9 Bible Online

Luca 9 - Biblia Traducerea Fidela, 2015 bible

Luca 9

¹Atunci a chemat la un loc pe cei doisprezece discipoli ai săi şi le-a dat putere şi autoritate peste toţi dracii şi să vindece boli.

²Şi i-a trimis să predice împărăţia lui Dumnezeu şi să vindece bolnavii.

³Şi le-a spus: Nu luaţi nimic pentru călătorie, nici toiege, nici traistă, nici pâine, nici bani; nici să nu aveţi câte două haine.

⁴Şi în orice casă intraţi, acolo să rămâneţi şi de acolo să plecaţi.

⁵Şi oricine nu vă primeşte, când ieşiţi din acea cetate, scuturaţi chiar praful de pe picioarele voastre, pentru mărturie împotriva lor.

⁶Şi au plecat şi au trecut prin sate, predicând evanghelia şi vindecând pretutindeni.

⁷Şi Irod, tetrarhul, a auzit despre toate cele făcute de el; şi era derutat, pentru că unii spuneau că Ioan a fost înviat dintre morţi;

⁸Iar unii, că Ilie s-a arătat; şi alţii, că unul dintre profeţii din vechime a înviat.

⁹Şi Irod spunea: Pe Ioan eu l-am decapitat, dar cine este acesta, despre care aud eu astfel de lucruri? Şi dorea să îl vadă.

¹⁰Şi apostolii, când s-au întors, i-au spus tot ce făcuseră. Şi i-a luat şi s-a dus la o parte, într-un loc pustiu al cetăţii numită, Betsaida.

¹¹Şi oamenii, când au ştiut aceasta, l-au urmat; şi i-a primit şi le-a vorbit despre împărăţia lui Dumnezeu şi a vindecat pe cei ce aveau nevoie de vindecare.

¹²Şi când ziua a început a se pleca spre seară, atunci cei doisprezece au venit şi i-au spus: Trimite oamenii ca să se ducă în satele şi ţinutul dimprejur şi să găzduiască şi să găsească mâncare, pentru că suntem aici într-un loc pustiu.

¹³Dar le-a spus: Daţi-le voi să mănânce. Iar ei au zis: Nu avem mai mult decât cinci pâini şi doi peşti; afară numai dacă ne vom duce noi să cumpărăm mâncare pentru tot acest popor.

¹⁴Fiindcă erau aproape cinci mii de bărbaţi. Iar el le-a spus discipolilor săi: Faceţi-i să şadă jos în grupuri de câte cincizeci.

¹⁵Şi au făcut astfel şi i-au făcut pe toţi să şadă.

¹⁶Atunci a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind în sus spre cer, le-a binecuvântat şi a frânt şi a dat discipolilor să le aşeze înaintea mulţimii.

¹⁷Şi au mâncat şi s-au săturat toţi; şi au ridicat douăsprezece coşuri din frânturile care le-au rămas.

¹⁸Şi s-a întâmplat că, pe când se ruga deoparte, discipolii lui erau cu el; şi i-a întrebat, spunând: Cine spun mulţimile că sunt eu?

¹⁹Iar ei, răspunzând, au zis: Ioan Baptist; iar unii spun: Ilie; iar alţii, că un profet dintre cei din vechime a înviat.

²⁰Iar el le-a spus: Dar voi, cine spuneţi că sunt eu? Iar Petru, răspunzând, a zis: Cristosul lui Dumnezeu.

²¹Şi interzicându-le, a poruncit să nu spună nimănui aceasta,

²²Spunând: Fiul omului trebuie să sufere multe şi să fie respins de bătrâni şi de preoţii de seamă şi de scribi şi să fie ucis şi a treia zi să fie înviat.

²³Şi le-a spus tuturor: Dacă cineva voieşte să vină după mine, să se dezică de el însuşi şi să îşi ridice crucea zilnic şi să mă urmeze.

²⁴Fiindcă oricine voieşte să îşi salveze viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru mine, acela o va salva.

²⁵Pentru că ce i-ar folosi unui om dacă va câştiga întreaga lume, dar se pierde pe sine însuşi sau este lepădat?

²⁶Fiindcă oricine se va ruşina de mine şi de cuvintele mele, de acela se va ruşina Fiul omului când va veni în gloria lui şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.

²⁷Dar vă spun cu adevărat, sunt unii care stau aici în picioare, care nu vor gusta nicidecum din moarte, până nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu.

²⁸Şi s-a întâmplat, cam la opt zile după aceste cuvinte, că a luat pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov şi s-a urcat pe un munte să se roage.

²⁹Şi pe când se ruga el, înfăţişarea feţei lui s-a schimbat, şi îmbrăcămintea lui, albă, strălucitoare.

³⁰Şi iată, stăteau de vorbă cu el doi bărbaţi, care erau Moise şi Ilie,

³¹Care s-au arătat în glorie şi vorbeau despre moartea lui, pe care avea să o împlinească la Ierusalim.

³²Dar Petru şi cei împreună cu el erau îngreunaţi de somn; şi când s-au trezit, au văzut gloria lui şi pe cei doi bărbaţi care stăteau cu el.

³³Şi s-a întâmplat că, pe când se îndepărtau ei de el, Petru i-a spus lui Isus: Stăpâne, este bine pentru noi să fim aici; şi să facem trei tabernacole: unul pentru tine şi unul pentru Moise şi unul pentru Ilie; neştiind ce spunea.

³⁴Pe când spunea el acestea, a venit un nor şi i-a umbrit; şi s-au temut pe când intrau ei în nor.

³⁵Şi din nor a venit o voce, spunând: Acesta este Fiul meu preaiubit; ascultaţi-l.

³⁶Şi după ce vocea a încetat, Isus s-a aflat singur. Şi ei au ţinut ascuns şi nu au spus nimănui în zilele acelea nimic din cele ce văzuseră.

³⁷Şi s-a întâmplat că, în a doua zi după ce se coborâseră de pe munte, mulţi oameni l-au întâmpinat.

³⁸Şi iată, un bărbat din mulţime a strigat, spunând: Învăţătorule, te implor, uită-te la fiul meu, pentru că este singurul meu copil.

³⁹Şi iată, îl apucă un duh şi dintr-odată strigă; şi din nou îl scutură puternic cu spume, şi cu greu se duce de la el, zdrobindu-l.

⁴⁰Şi i-am implorat pe discipolii tăi să îl scoată; şi nu au putut.

⁴¹Iar Isus, răspunzând, a zis: O, generaţie fără credinţă şi perversă, până când voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu-l pe fiul tău aici.

⁴²Şi pe când venea el, dracul l-a trântit jos şi l-a scuturat puternic. Şi Isus a mustrat duhul necurat şi a vindecat copilul şi l-a dat înapoi tatălui său.

⁴³Şi toţi au fost înmărmuriţi de puterea mare a lui Dumnezeu. Dar pe când fiecare se minuna de toate lucrurile pe care le-a făcut Isus, el le-a spus discipolilor săi:

⁴⁴Să se afunde cuvintele acestea în urechile voastre; fiindcă Fiul omului va fi trădat în mâinile oamenilor.

⁴⁵Dar nu înţelegeau acest cuvânt şi era ascuns de ei, ca să nu îl priceapă; şi s-au temut să îl întrebe despre acest cuvânt.

⁴⁶Iar între ei s-a ridicat o discuţie, care dintre ei ar fi mai mare.

⁴⁷Iar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil mic şi l-a pus lângă el,

⁴⁸Şi le-a spus: Oricine va primi pe acest copil mic în numele meu, pe mine mă primeşte; şi oricine mă va primi pe mine, primeşte pe cel ce m-a trimis; fiindcă cel mai mic dintre voi toţi, acela va fi mare.

⁴⁹Şi Ioan a răspuns şi a zis: Stăpâne, noi am văzut pe unul scoţând draci în numele tău; şi l-am oprit, pentru că nu te urmează împreună cu noi.

⁵⁰Şi Isus i-a spus: Nu îl opriţi; fiindcă cel ce nu este împotriva noastră este pentru noi.

⁵¹Şi s-a întâmplat, când s-a împlinit timpul să fie înălţat, că el şi-a îndreptat cu hotărâre faţa să meargă la Ierusalim,

⁵²Şi a trimis mesageri înaintea feţei sale; şi s-au dus şi au intrat să facă pregătiri pentru el într-un sat al samaritenilor.

⁵³Şi nu l-au primit, pentru că faţa lui era îndreptată să meargă la Ierusalim.

⁵⁴Şi când au văzut discipolii săi, Iacov şi Ioan, au spus: Doamne, voieşti să poruncim să se coboare foc din cer şi să îi mistuie, chiar cum a făcut Ilie?

⁵⁵Iar el s-a întors şi i-a mustrat şi a spus: Nu ştiţi din ce fel de duh sunteţi voi.

⁵⁶Fiindcă Fiul omului nu a venit pentru a nimici vieţile oamenilor, ci pentru a le salva. Şi s-au dus într-un alt sat.

⁵⁷Şi s-a întâmplat că, pe când se duceau ei pe cale, cineva i-a spus: Doamne, te voi urma oriunde mergi.

⁵⁸Iar Isus i-a spus: Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului nu are unde să îşi culce capul.

⁵⁹Dar el a spus altuia: Urmează-mă. Iar el a spus: Doamne, permite-mi întâi să mă duc să îl înmormântez pe tatăl meu.

⁶⁰Iar Isus i-a spus: Lasă morţii să îşi înmormânteze morţii; iar tu du-te şi predică împărăţia lui Dumnezeu.

⁶¹Şi altul a spus de asemenea: Doamne, te voi urma; dar permite-mi întâi să mă duc să îmi iau rămas bun de la cei din casa mea.

⁶²Iar Isus i-a spus: Oricine pune mâna pe plug şi se uită înapoi, nu este potrivit pentru împărăţia lui Dumnezeu.