Read Biblia Traducerea Fidela, 2015 Ioan 11 Bible Online

Ioan 11 - Biblia Traducerea Fidela, 2015 bible

Ioan 11

¹Şi era un anume bolnav, Lazăr din Betania, din satul Mariei şi al surorii ei, Marta.

²(Maria era aceea care l-a uns pe Domnul cu mir şi i-a şters picioarele cu părul ei, al cărei frate, Lazăr, era bolnav.)

³De aceea surorile au trimis la el, spunând: Doamne, iată, acela pe care îl iubeşti, este bolnav.

⁴Isus, când a auzit, a spus: Această boală nu este spre moarte, ci pentru gloria lui Dumnezeu, ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea.

⁵Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.

⁶Când a auzit aşadar că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care era;

⁷Apoi, după aceasta, le-a spus discipolilor: Să mergem din nou în Iudeea.

⁸Discipolii i-au spus: Rabi, acum de curând căutau iudeii să te ucidă cu pietre şi din nou te duci acolo?

⁹Isus a răspuns: Nu sunt douăsprezece ore în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina lumii acesteia.

¹⁰Dar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că nu este lumină în el.

¹¹Acestea a spus Isus; şi după aceea el le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar mă duc să îl trezesc din somn.

¹²Atunci discipolii lui au spus: Doamne, dacă doarme, se va face bine.

¹³Dar Isus vorbise despre moartea lui, dar ei gândeau că vorbeşte despre odihna somnului.

¹⁴De aceea Isus le-a spus atunci pe faţă: Lazăr este mort.

¹⁵Şi mă bucur pentru voi că nu am fost acolo, ca să credeţi; totuşi, să mergem la el.

¹⁶Atunci Toma, cel numit Didumos, le-a spus celor împreună discipoli cu el: Să mergem şi noi, ca să murim cu el.

¹⁷Atunci când Isus a venit, a aflat că el era deja de patru zile în mormânt.

¹⁸Şi Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii.

¹⁹Şi mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi la Maria, ca să le mângâie din cauza morţii fratelui lor.

²⁰Atunci Marta, când a auzit că vine Isus, a ieşit şi l-a întâlnit. Dar Maria şedea în casă.

²¹Atunci Marta i-a spus lui Isus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit;

²²Dar ştiu că orice vei cere chiar acum de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da.

²³Isus i-a spus: Fratele tău va învia.

²⁴Marta i-a spus: Ştiu că va învia în înviere, în ziua de apoi.

²⁵Isus i-a spus: Eu sunt învierea şi viaţa, cel ce crede în mine, chiar dacă ar fi murit, totuşi va trăi;

²⁶Şi oricine trăieşte şi crede în mine, nicidecum nu va muri niciodată. Crezi tu aceasta?

²⁷Da, Doamne, i-a spus ea: Eu cred că tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.

²⁸Şi, spunând acestea, s-a dus şi a chemat-o pe Maria, sora ei, pe ascuns, spunând: Învăţătorul a venit şi te cheamă.

²⁹Imediat ce ea a auzit, s-a ridicat repede şi a venit la el.

³⁰Şi Isus nu venise încă în sat, ci era în locul unde îl întâmpinase Marta.

³¹Atunci iudeii, care erau cu ea în casă şi o mângâiau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă şi a ieşit, au urmat-o, spunând: Se duce la mormânt ca să plângă acolo.

³²Atunci Maria, când a ajuns unde era Isus, l-a văzut şi a căzut la picioarele lui, spunându-i: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.

³³De aceea Isus, când a văzut-o plângând, şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând, a gemut în duhul lui şi s-a tulburat.

³⁴Şi a spus: Unde l-aţi pus? I-au spus: Doamne, vino şi vezi.

³⁵Isus plângea.

³⁶Atunci iudeii au spus: Iată, cât îl iubea!

³⁷Iar unii dintre ei au spus: Nu putea acesta, care a deschis ochii orbului, să fi făcut ca nici acesta să nu fi murit?

³⁸Isus de aceea, gemând din nou în el însuşi, vine la mormânt. Şi era o peşteră şi o piatră era aşezată peste ea.

³⁹Isus a spus: Luaţi piatra la o parte. Marta, sora mortului, i-a spus: Doamne, deja miroase greu, fiindcă este mort de patru zile.

⁴⁰Isus i-a spus: Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?

⁴¹Atunci au luat piatra de unde era pus mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a spus: Tată, îţi mulţumesc că m-ai auzit.

⁴²Şi eu am ştiut că totdeauna mă asculţi; dar am spus aceasta din cauza mulţimii care stă împrejur, ca să creadă că tu m-ai trimis.

⁴³Şi, spunând acestea, a strigat cu voce tare: Lazăre, vino afară.

⁴⁴Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză, şi faţa îi era înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a spus: Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.

⁴⁵Atunci mulţi dintre iudei, care au venit la Maria şi au văzut cele ce a făcut Isus, au crezut în el.

⁴⁶Dar unii dintre ei au mers la farisei şi le-au spus cele ce a făcut Isus.

⁴⁷Atunci preoţii de seamă şi fariseii au adunat consiliul şi au spus: Ce facem? Pentru că omul acesta face multe miracole.

⁴⁸Dacă îl lăsăm astfel în pace, toţi vor crede în el şi vor veni romanii şi ne vor lua deopotrivă şi locul şi naţiunea.

⁴⁹Dar unul dintre ei, Caiafa, fiind marele preot în acel an, le-a spus: Voi nu ştiţi nimic,

⁵⁰Nici nu gândiţi că este în folosul nostru să moară un singur om pentru popor şi să nu piară toată naţiunea?

⁵¹Dar nu a spus aceasta de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profeţit că Isus avea să moară pentru naţiune;

⁵²Şi nu numai pentru acea naţiune, ci şi ca să adune într-unul singur pe copiii lui Dumnezeu, cei risipiţi.

⁵³De aceea din acea zi s-au sfătuit ca să îl ucidă.

⁵⁴De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim, şi a stat acolo cu discipolii săi.

⁵⁵Iar paştele iudeilor era aproape, şi mulţi au urcat din ţară la Ierusalim înainte de paşte, ca să se purifice.

⁵⁶Atunci ei îi căutau pe Isus şi au vorbit între ei, stând în picioare în templu: Ce gândiţi voi, că nicidecum nu va veni la sărbătoare?

⁵⁷Acum deopotrivă preoţii de seamă şi fariseii dăduseră poruncă, ca, dacă ştie cineva unde este, să le arate ca să îl prindă.