Read Biblia Traducerea Fidela, 2015 Ioan 12 Bible Online

Ioan 12 - Biblia Traducerea Fidela, 2015 bible

Ioan 12

¹Atunci Isus, cu şase zile înainte de paşte, a venit în Betania, unde era Lazăr care fusese mort, pe care îl înviase dintre morţi.

²Acolo i-au făcut o cină şi Marta servea, iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau la masă cu el.

³Atunci Maria a luat o jumătate de litru de parfum de nard curat, foarte scump, şi a uns picioarele lui Isus şi i-a şters picioarele cu părul ei; şi casa a fost umplută de aroma parfumului.

⁴Atunci unul dintre discipolii săi, Iuda Iscariot, al lui Simon, care avea să îl trădeze, a spus:

⁵De ce nu s-a vândut acest parfum cu trei sute de dinari şi să fie daţi săracilor?

⁶Dar spunea aceasta, nu pentru că îi păsa de cei săraci, ci pentru că era un hoţ şi avea punga şi purta ceea ce se punea în ea.

⁷Atunci Isus a spus: Las-o în pace; pentru ziua înmormântării mele l-a ţinut.

⁸Fiindcă pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe mine nu mă aveţi totdeauna.

⁹Aşadar, o mare mulţime dintre iudei au ştiut că el este acolo şi au venit nu numai pentru Isus, ci ca să îl vadă şi pe Lazăr, pe care îl înviase dintre morţi.

¹⁰Dar preoţii de seamă s-au sfătuit să îl ucidă şi pe Lazăr,

¹¹Pentru că din cauza lui, mulţi dintre iudei plecau şi credeau în Isus.

¹²În ziua următoare o mare mulţime de oameni care veniseră pentru sărbătoare, auzind că Isus vine în Ierusalim,

¹³Au luat ramuri de palmieri şi au ieşit pentru a-l întâmpina, şi strigau: Osana! Binecuvântat este Împăratul lui Israel ce vine în numele Domnului!

¹⁴Şi Isus, găsind un măgăruş, s-a aşezat pe el, după cum este scris:

¹⁵Nu te teme, fiica Sionului, iată, Împăratul tău vine, şezând pe mânzul unei măgăriţe.

¹⁶Şi discipolii lui nu au înţeles acestea la început; dar după ce Isus a fost glorificat, atunci şi-au amintit că acestea au fost scrise despre el, şi că ei îi făcuseră aceste lucruri.

¹⁷Atunci mulţimea ce a fost cu el, a adus mărturie că el a chemat pe Lazăr afară din mormânt şi l-a înviat dintre morţi.

¹⁸Din această cauză mulţimea l-a şi întâmpinat, pentru că a auzit că el făcuse acest miracol.

¹⁹De aceea fariseii au spus între ei: Nu pricepeţi că nu câştigaţi nimic? Iată, lumea s-a dus după el.

²⁰Şi erau anumiţi greci printre cei ce urcau ca să se închine la sărbătoare;

²¹Aceştia au venit de aceea la Filip, care era din Betsaida Galileii şi l-au rugat, spunând: Domnule, dorim să vedem pe Isus.

²²Filip a venit şi i-a spus lui Andrei; şi apoi Andrei şi Filip i-au spus lui Isus.

²³Iar Isus le-a răspuns, zicând: A sosit timpul ca Fiul omului să fie glorificat.

²⁴Adevărat, adevărat vă spun: Dacă grăuntele de grâu nu cade în pământ şi nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.

²⁵Cel ce îşi iubeşte viaţa şi-o va pierde; şi cel ce îşi urăşte viaţa în această lume şi-o va păstra pentru viaţă eternă.

²⁶Dacă îmi serveşte cineva, să mă urmeze; şi unde sunt eu, acolo va fi şi servitorul meu; dacă îmi serveşte cineva, Tatăl meu îl va onora.

²⁷Acum sufletul meu este tulburat; şi ce voi spune? Tată, salvează-mă din această oră; dar din această cauză am venit la această oră.

²⁸Tată, glorifică numele tău. Atunci a venit o voce din cer, spunând: Deopotrivă l-am glorificat şi îl voi glorifica din nou.

²⁹De aceea mulţimea care stătea în picioare şi care a auzit a spus: A tunat; alţii au spus: Un înger i-a vorbit.

³⁰Isus a răspuns şi a zis: Vocea aceasta nu a venit din cauza mea, ci pentru voi.

³¹Acum este judecata acestei lumi; acum prinţul acestei lumi va fi aruncat afară.

³²Şi eu, dacă voi fi ridicat de pe pământ, îi voi atrage pe toţi la mine.

³³A spus aceasta, arătând cu ce moarte avea să moară.

³⁴Mulţimea i-a răspuns: Noi am auzit din lege că Cristosul trăieşte pentru totdeauna; şi cum spui tu: Fiul omului trebuie să fie ridicat? Cine este acest Fiu al omului?

³⁵Atunci Isus le-a spus: Încă puţin timp lumina este cu voi. Umblaţi cât aveţi lumina, ca nu cumva să vină întunericul peste voi; fiindcă cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge.

³⁶Cât aveţi lumină, credeţi în lumină, ca să fiţi copii ai luminii. Isus a vorbit acestea şi a plecat şi s-a ascuns de ei.

³⁷Dar deşi el făcuse atâtea miracole în prezenţa lor, tot nu credeau în el;

³⁸Ca să fie împlinit cuvântul lui Isaia profetul pe care l-a spus: Doamne, cine a crezut vestea noastră? Şi cui i-a fost revelat braţul Domnului?

³⁹Din această cauză nu puteau crede, pentru că Isaia a spus din nou:

⁴⁰Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima; ca nu cumva să vadă cu ochii, să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă şi să îi vindec.

⁴¹Isaia a spus acestea când a văzut gloria lui şi a vorbit despre el.

⁴²Totuşi, chiar dintre conducătorii mari, mulţi au crezut în el; dar din cauza fariseilor nu îl mărturiseau, ca nu cumva să fie excluşi din sinagogă:

⁴³Fiindcă au iubit lauda oamenilor mai mult decât lauda lui Dumnezeu.

⁴⁴Isus a strigat şi a spus: Cel ce crede în mine, nu crede în mine, ci în cel ce m-a trimis.

⁴⁵Şi cine mă vede, vede pe cel ce m-a trimis.

⁴⁶Eu am venit ca lumină în lume, ca oricine mă crede pe mine să nu trăiască în întuneric.

⁴⁷Şi dacă cineva aude cuvintele mele şi nu crede, nu eu îl judec; fiindcă nu am venit să judec lumea, ci să salvez lumea.

⁴⁸Pe cel ce mă respinge şi nu primeşte cuvintele mele, are cine să îl judece; cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua de apoi.

⁴⁹Fiindcă eu nu am vorbit de la mine însumi, ci Tatăl, care m-a trimis, mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vorbesc.

⁵⁰Şi ştiu că porunca lui este viaţă veşnică; de aceea orice vorbesc eu, chiar aşa cum Tatăl mi-a spus, aşa vorbesc.