Read Biblia Traducerea Fidela, 2015 Ioan 20 Bible Online

Ioan 20 - Biblia Traducerea Fidela, 2015 bible

Ioan 20

¹În prima zi a săptămânii Maria Magdalena a venit dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric şi a văzut piatra luată de pe mormânt.

²Atunci a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus şi le-a spus: Au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus.

³De aceea Petru şi celălalt discipol au ieşit şi au venit la mormânt.

⁴Au alergat astfel amândoi împreună şi celălalt discipol l-a întrecut pe Petru şi a ajuns primul la mormânt.

⁵Şi, aplecându-se şi uitându se înăuntru, a văzut fâşiile de pânză de in întinse pe jos; totuşi nu a intrat.

⁶Atunci a venit Simon Petru urmându-l şi a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză de in întinse pe jos.

⁷Iar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era întins jos cu fâşiile de pânză de in, ci la o parte, împăturit într-un loc.

⁸Atunci a intrat şi celălalt discipol, care a ajuns primul la mormânt şi a văzut şi a crezut.

⁹Pentru că nu ştiau încă scriptura că el trebuia să învie dintre morţi.

¹⁰Apoi discipolii s-au întors din nou la ei acasă.

¹¹Dar Maria stătea în picioare afară lângă mormânt, plângând; şi pe când plângea s-a aplecat şi a privit în mormânt.

¹²Şi a văzut doi îngeri în alb, şezând unul la cap şi altul la picioare, unde fusese pus trupul lui Isus.

¹³Şi ei i-au spus: Femeie, de ce plângi? Ea le-a spus: Pentru că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus.

¹⁴Şi după ce a spus acestea, s-a întors înapoi şi a văzut pe Isus stând în picioare, dar nu ştia că este Isus.

¹⁵Isus i-a spus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea, presupunând că este grădinarul, i-a spus: Domnule, dacă l-ai dus, spune-mi unde l-ai pus şi îl voi lua.

¹⁶Isus i-a spus: Maria. Ea, întorcându-se, i-a spus: Rabuni; care înseamnă, Stăpânule.

¹⁷Isus i-a spus: Nu mă atinge, căci încă nu m-am urcat la Tatăl meu; ci du-te la fraţii mei şi spune-le: Mă urc la Tatăl meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru.

¹⁸Maria Magdalena a venit şi a spus discipolilor că l-a văzut pe Domnul şi că el i-a spus acestea.

¹⁹Atunci, în seara aceleiaşi zile, fiind prima zi a săptămânii, pe când uşile, unde discipolii erau adunaţi de teama iudeilor, erau închise, Isus a venit şi a stat în picioare în mijloc şi le-a spus: Pace vouă.

²⁰Şi, spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta sa. Atunci discipolii s-au bucurat când l-au văzut pe Domnul.

²¹Atunci Isus le-a spus din nou: Pace vouă; cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu.

²²Şi după ce a spus aceasta, a suflat peste ei şi le-a spus: Primiţi Duhul Sfânt:

²³Oricui remiteţi păcatele, le sunt remise; şi oricui le reţineţi, sunt reţinute.

²⁴Dar Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit Didumos, nu era cu ei când a venit Isus.

²⁵Ceilalţi discipoli i-au spus aşadar: Am văzut pe Domnul. Dar el le-a spus: Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi nu noi pune mâna mea în coasta lui, nicidecum nu voi crede.

²⁶Şi după opt zile discipolii lui erau din nou înăuntru şi Toma era cu ei; Isus a venit, uşile fiind închise, şi a stat în picioare în mijloc şi a spus: Pace vouă.

²⁷Atunci i-a spus lui Toma: Adu-ţi degetul aici şi priveşte mâinile mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea; şi nu fi fără credinţă, ci fii cu credinţă.

²⁸Şi Toma a răspuns şi i-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu.

²⁹Isus i-a spus: Toma, pentru că m-ai văzut, ai crezut; binecuvântaţi sunt cei ce nu au văzut şi totuşi au crezut.

³⁰Şi într-adevăr multe alte semne a făcut Isus în prezenţa discipolilor săi care nu sunt scrise în această carte.

³¹Dar acestea sunt scrise, ca voi să credeţi că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi astfel, crezând, să aveţi viaţă prin numele lui.