Read Biblia Traducerea Fidela, 2015 Faptele apostolilor 19 Bible Online

Faptele apostolilor 19 - Biblia Traducerea Fidela, 2015 bible

Faptele apostolilor 19

¹Şi s-a întâmplat că, în timp ce Apolo era în Corint, Pavel, traversând ţinuturile de sus, a venit la Efes; şi, găsind anumiţi discipoli,

²Le-a spus: Aţi primit Duhul Sfânt de când aţi crezut? Iar ei i-au spus: Nici măcar nu am auzit că ar fi vreun Duh Sfânt.

³Iar el le-a spus: Atunci cu ce aţi fost botezaţi? Iar ei au spus: Cu botezul lui Ioan.

⁴Atunci Pavel a spus: Ioan într-adevăr a botezat cu botezul pocăinţei, spunând poporului că ar trebui să creadă în cel ce vine după el, adică în Cristos Isus.

⁵Când au auzit, au fost botezaţi în numele Domnului Isus.

⁶Şi după ce Pavel şi-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit peste ei; şi vorbeau în limbi şi profeţeau.

⁷Şi erau cam doisprezece bărbaţi cu totul.

⁸Şi a intrat în sinagogă şi a vorbit cutezător timp de trei luni, dezbătând şi convingând despre cele ale împărăţiei lui Dumnezeu.

⁹Dar când unii s-au împietrit şi nu au crezut, ci au vorbit de rău calea aceea înaintea mulţimii, a plecat de la ei şi a separat discipolii, dezbătând zilnic în şcoala unuia, Tiran.

¹⁰Şi aceasta a ţinut timp de doi ani; aşa că toţi care locuiau în Asia au auzit cuvântul Domnului Isus, deopotrivă iudei şi greci.

¹¹Şi Dumnezeu lucra miracole nemaipomenite prin mâinile lui Pavel;

¹²Aşa că au adus la bolnavi prosoape şi şorţuri de pe trupul lui şi bolile se depărtau de ei, şi duhurile rele ieşeau din ei.

¹³Atunci, unii din iudeii pribegi, exorcişti, s-au angajat să cheme numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, spunând: Vă conjurăm prin Isus, pe care îl predică Pavel.

¹⁴Şi erau şapte fii ai lui Sceva, un iudeu, mai marele preoţilor, care au făcut astfel.

¹⁵Iar duhul rău a răspuns şi a zis: Pe Isus îl cunosc şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine sunteţi?

¹⁶Şi omul în care era duhul rău, a sărit pe ei şi i-a dominat şi i-a învins, aşa că au fugit afară din casă, goi şi răniţi.

¹⁷Şi aceasta a fost cunoscută deopotrivă tuturor iudeilor şi grecilor care locuiau în Efes; şi frică a căzut peste ei toţi şi numele Domnului Isus era preamărit.

¹⁸Şi mulţi care au crezut, au venit şi au mărturisit şi şi-au arătat faptele.

¹⁹Şi mulţi dintre cei care lucraseră artele magiei, au adus cărţile la un loc şi le-au ars înaintea tuturor; şi au calculat preţul lor şi au găsit că era de cincizeci de mii de arginţi.

²⁰Astfel cuvântul lui Dumnezeu a crescut cu putere şi a învins.

²¹După ce s-au terminat acestea, Pavel s-a hotărât în duhul, după ce traversase Macedonia şi Ahaia, să meargă la Ierusalim, spunând: După ce voi fi fost acolo, trebuie să văd şi Roma.

²²Astfel a trimis în Macedonia pe doi dintre cei ce îl serveau, Timotei şi Erast; dar el a stat un timp în Asia.

²³Şi s-a făcut în acel timp nu mică tulburare despre calea aceea.

²⁴Fiindcă unul, numit Demetrie, un argintar, care făcea temple din argint pentru Diana, aducând nu puţin câştig meşterilor,

²⁵Pe care el i-a chemat împreună cu lucrătorii cu ocupaţii asemănătoare şi a spus: Domnilor, ştiţi că prin această muncă avem bogăţia noastră.

²⁶Mai mult, vedeţi şi auziţi că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, acest Pavel a convins şi a abătut mulţi oameni, spunând că aceia ce sunt făcuţi de mâini nu sunt dumnezei,

²⁷Aşa că, nu numai această meserie a noastră este în pericol să fie făcută de nimic, dar şi templul marii zeiţe Diana va fi dispreţuit şi măreţia ei va fi nimicită, ea căreia toată Asia şi lumea i se închină.

²⁸Iar când au auzit acestea s-au umplut de furie şi strigau, spunând: Mare este Diana efesenilor.

²⁹Şi întreaga cetate s-a umplut de confuzie; şi, prinzând pe Gaiu şi Aristarh, bărbaţi din Macedonia, parteneri de călătorie ai lui Pavel, s-au năpustit într-un gând în teatru.

³⁰Dar când Pavel a intenţionat să intre la popor, discipolii nu l-au lăsat.

³¹Şi de asemenea unii din mai marii Asiei, care erau prietenii lui, au trimis la el, implorând să nu se expună el însuşi în teatru.

³²Aşadar unii strigau ceva şi alţii altceva, fiindcă adunarea era confuză şi cei mai mulţi nu ştiau de ce se adunaseră.

³³Şi l-au târât pe Alexandru afară din mulţime, iudeii împingându-l înainte. Şi Alexandru, făcând semn cu mâna, a voit să se apere înaintea poporului.

³⁴Dar când şi-au dat seama că este iudeu, toţi într-o singură voce au strigat aproape două ore: Mare este Diana efesenilor.

³⁵Şi după ce cancelarul cetăţii a liniştit mulţimea, a spus: Bărbaţi efeseni, cine este omul care nu ştie că cetatea efesenilor este închinătoare marii zeiţe Diana şi a chipului care a căzut de la Jupiter.

³⁶Văzând aşadar că acestea nu pot fi negate, voi ar trebui să staţi liniştiţi şi să nu faceţi nimic în grabă.

³⁷Fiindcă aţi adus aici pe aceşti bărbaţi, care nu sunt nici jefuitori de biserici, nici blasfematori ai zeiţei voastre.

³⁸De aceea dacă Demetrie şi meşterii care sunt cu el au ceva împotriva cuiva, judecata este deschisă şi sunt proconsuli; să se acuze unul pe altul.

³⁹Dar dacă cereţi ceva referitor la alte lucruri, se va rezolva în adunarea legiuită.

⁴⁰Fiindcă suntem în pericol să fim acuzaţi pentru tulburarea de azi, nefiind niciun motiv prin care să putem da socoteală despre această îmbulzeală.

⁴¹Şi după ce a spus astfel, a dat drumul adunării.