Read Biblia Traducerea Fidela, 2015 Faptele apostolilor 20 Bible Online

Faptele apostolilor 20 - Biblia Traducerea Fidela, 2015 bible

Faptele apostolilor 20

¹Iar după ce a încetat tumultul, Pavel a chemat la el pe discipoli şi i-a îmbrăţişat şi a ieşit să plece în Macedonia.

²Iar după ce a traversat părţile acelea şi i-a îndemnat cu multe cuvinte, a venit în Grecia,

³Şi a rămas trei luni. Şi după ce iudeii au complotat împotriva lui, pe când intenţiona să navigheze spre Siria, s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.

⁴Şi l-au însoţit până în Asia, Sopater din Bereea; şi dintre tesaloniceni, Aristarh şi Secundus; şi Gaiu din Derbe şi Timotei; iar din Asia, Tihic şi Trofim.

⁵Aceştia, mergând înainte, ne-au aşteptat în Troas.

⁶Iar noi am navigat din Filipi după zilele azimelor şi am venit la ei în Troas în cinci zile; unde am rămas şapte zile.

⁷Şi în prima zi a săptămânii, când discipolii s-au adunat să frângă pâinea, Pavel le-a predicat, pregătit să plece a doua zi; şi a continuat vorbirea până la miezul nopţii.

⁸Şi erau multe lumini în camera de sus, unde erau adunaţi.

⁹Şi în fereastră a şezut un tânăr, unul numit Eutih, fiind cufundat într-un somn adânc; şi pe când Pavel predica îndelung, s-a adâncit în somn şi a căzut jos de la al treilea etaj şi a fost ridicat mort.

¹⁰Iar Pavel a coborât şi s-a aplecat peste el şi, îmbrăţişându-l, a spus: Nu vă tulburaţi; fiindcă viaţa lui este în el.

¹¹Şi după ce a urcat din nou şi a frânt pâine şi a mâncat şi a vorbit timp îndelungat, până în zorii zilei, astfel a plecat.

¹²Şi l-au adus pe tânăr viu şi nu puţin au fost mângâiaţi.

¹³Iar noi ne-am dus înainte la corabie şi am navigat spre Assos, vrând să îl luăm de acolo pe Pavel; fiindcă astfel rânduise el, el însuşi gândindu-se să meargă pe jos.

¹⁴Şi când s-a întâlnit cu noi la Assos, l-am luat şi am venit la Mitilene.

¹⁵Şi de acolo am navigat şi în următoarea zi am ajuns faţă în faţă cu Chios; şi în următoarea zi am ajuns la Samos şi am rămas la Troghilion şi în următoarea zi am venit la Milet.

¹⁶Fiindcă Pavel a decis să navigheze pe lângă Efes, pentru că el a refuzat să întârzie în Asia; fiindcă se grăbea, dacă i-ar fi posibil, ca el să fie la Ierusalim de ziua cincizecimii.

¹⁷Iar din Milet a trimis la Efes şi a chemat bătrânii bisericii.

¹⁸Şi după ce au venit la el, le-a spus: Ştiţi din prima zi de când am venit în Asia, cum m-am purtat cu voi în toate timpurile,

¹⁹Servind pe Domnul cu toată umilinţa minţii şi cu multe lacrimi şi ispite, care mi s-au întâmplat prin comploturile iudeilor;

²⁰Cum nu am ascuns nimic ce vă era de folos, ci v-am arătat şi v-am învăţat public şi din casă în casă,

²¹Adeverind deopotrivă iudeilor şi grecilor, pocăinţă faţă de Dumnezeu şi credinţă faţă de Domnul nostru Isus Cristos.

²²Şi acum, iată, eu mă duc, legat în duhul, la Ierusalim, neştiind lucrurile care au să mi se întâmple acolo,

²³Decât că Duhul Sfânt adevereşte în fiecare cetate, spunând că mă aşteaptă lanţuri şi nenorociri.

²⁴Dar niciunul dintre aceste lucruri nu mă mişcă, nici nu consider a mea viaţă de preţ pentru mine însumi, aşa încât să îmi termin alergarea cu bucurie şi serviciul pe care l-am primit de la Domnul Isus, să adeveresc evanghelia harului lui Dumnezeu.

²⁵Şi acum, iată, eu ştiu că voi toţi, printre care am umblat predicând împărăţia lui Dumnezeu, nu îmi veţi mai vedea faţa.

²⁶De aceea vă iau ca mărturie în această zi, că eu sunt curat de sângele tuturor.

²⁷Fiindcă nu m-am ferit niciodată să vă fac cunoscut întreg sfatului Dumnezeu.

²⁸Aşadar luaţi seama la voi înşivă şi la întreaga turmă peste care Duhul Sfânt v-a făcut supraveghetori, să paşteţi biserica lui Dumnezeu, pe care a cumpărat-o cu propriul său sânge.

²⁹Fiindcă ştiu aceasta, că după plecarea mea, vor intra printre voi lupi apăsători, necruţând turma.

³⁰Şi dintre voi înşivă se vor scula bărbaţi vorbind lucruri perverse, să atragă discipoli după ei.

³¹Vegheaţi aşadar şi amintiţi-vă, că timp de trei ani nu am încetat să vă avertizez cu lacrimi, noapte şi zi, pe fiecare.

³²Şi acum fraţilor, vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului harului său, care este în stare să vă edifice şi să vă dea o moştenire printre toţi cei sfinţiţi.

³³Nu am poftit argintul sau aurul sau hainele nimănui.

³⁴Da, voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au servit nevoilor mele şi celor ce erau cu mine.

³⁵V-am arătat toate lucrurile; că, muncind astfel, ar trebui să susţineţi pe cei slabi şi să vă amintiţi cuvintele Domnului Isus, cum el a spus: Este mai binecuvântat a da decât a primi.

³⁶Şi după ce a vorbit astfel, el a îngenunchiat şi s-a rugat cu ei toţi.

³⁷Iar ei toţi au plâns mult şi au căzut la gâtul lui Pavel şi îl sărutau,

³⁸Întristându-se mai ales pentru cuvintele pe care le-a spus, că nu îi vor mai vedea faţa. Şi l-au însoţit la corabie.