Read Biblia Traducerea Fidela, 2015 Faptele apostolilor 27 Bible Online

Faptele apostolilor 27 - Biblia Traducerea Fidela, 2015 bible

Faptele apostolilor 27

¹Iar când s-a hotărât să navigăm spre Italia, pe Pavel şi pe alţi prizonieri i-au predat unui centurion numit Iulius, din cohorta lui Augustus.

²Şi, îmbarcându-ne într-o corabie de la Adramit, am ridicat ancora, intenţionând să navigăm pe lângă coastele Asiei; Aristarh, un macedonean din Tesalonic, fiind cu noi.

³Şi a doua zi am aruncat ancora la Sidon. Şi Iulius îl trata omeneşte pe Pavel şi i-a dat voie să meargă la prietenii săi să se învioreze.

⁴Şi după ce am ridicat ancora de acolo, am navigat la adăpostul Ciprului, pentru că vânturile erau potrivnice.

⁵Şi după ce am trecut de marea Ciliciei şi Pamfiliei, am ajuns la Mira, o cetate din Licia.

⁶Şi acolo, centurionul a găsit o corabie din Alexandria, navigând spre Italia; şi ne-a urcat în ea.

⁷Şi navigând încet mai multe zile şi ajungând cu greu lângă Cnidus, vântul nelăsându-ne, am navigat la adăpostul Cretei, lângă Salmona;

⁸Şi, trecând cu greu aceasta, am ajuns într-un loc numit Limanuri Bune; aproape de care era cetatea Lasaia.

⁹Şi, trecând mult timp şi navigarea fiind de acum periculoasă, pentru că postul trecuse deja, Pavel i-a avertizat,

¹⁰Şi le-a spus: Domnilor, îmi dau seama că această călătorie va fi cu vătămare şi multă pagubă, nu doar pentru încărcătură şi corabie, dar şi pentru vieţile noastre.

¹¹Cu toate acestea, centurionul l-a crezut pe căpetenia vasului şi pe proprietarul corăbiei mai mult decât cele spuse de Pavel.

¹²Iar pentru că limanul nu era bun pentru iernat, cei mai mulţi s-au înţeles să plece şi de acolo, dacă ar fi posibil să ajungă cumva să ierneze la Fenix, un liman din Creta şi care este orientat spre sud-vest şi nord-vest.

¹³Iar când vântul de sud a suflat uşor, presupunând că şi-au atins scopul, ridicând ancora, au navigat aproape de Creta.

¹⁴Dar nu după mult timp s-a ridicat împotriva acesteia un vânt violent, numit Euroclidon.

¹⁵Iar când corabia a fost apucată şi nu putea face faţă vântului, ne-am lăsat purtaţi de ea.

¹⁶Şi, trecând repede pe lângă o anume insulă numită, Clauda, cu greu am fost în stare să fim stăpâni ai bărcii;

¹⁷Pe care, după ce au ridicat-o, au folosit ajutoare, încingând corabia; şi, temându-se ca nu cumva să fie aruncaţi în bancurile de nisip, au strâns pânzele şi astfel au fost purtaţi.

¹⁸Iar noi, fiind puternic bătuţi de furtună, a doua zi ei au aruncat încărcătura peste bord;

¹⁹Şi a treia zi, noi cu mâinile noastre am aruncat uneltele corăbiei.

²⁰Şi după ce nu s-a arătat mai multe zile nici soare nici stele, şi nu mică era furtuna peste noi, ni s-a dus atunci toată speranţa că vom fi salvaţi.

²¹Iar după o îndelungată abstinenţă, Pavel a stat în picioare în mijlocul lor şi a spus: Domnilor, trebuia să mă fi ascultat şi să nu fi ridicat ancora din Creta şi să câştigaţi această vătămare şi pagubă.

²²Şi acum, vă îndemn să fiţi cu voie bună; fiindcă nu va fi pierderea vieţii niciunuia dintre voi, decât a corăbiei.

²³Fiindcă azi noapte a stat în picioare lângă mine îngerul Dumnezeului al căruia sunt şi căruia îi servesc,

²⁴Spunând: Nu te teme, Pavele, tu trebuie să fii adus în faţa Cezarului; şi iată, Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi care călătoresc cu tine.

²⁵De aceea domnilor fiţi cu voie bună; fiindcă îl cred pe Dumnezeu, că va fi chiar aşa cum mi s-a spus.

²⁶Totuşi, noi trebuie să fim aruncaţi pe o anumită insulă.

²⁷Şi când a venit a paisprezecea noapte, fiind aruncaţi în sus şi în jos în Adriatica, spre miezul nopţii, marinarii au presupus că se apropie de o coastă;

²⁸Şi au măsurat adâncimea apei şi au găsit douăzeci de stânjeni; şi după ce s-au dus puţin mai departe, au măsurat din nou şi au găsit cincisprezece stânjeni.

²⁹Atunci, temându-se ca nu cumva să fim aruncaţi pe stânci, au azvârlit patru ancore din pupa şi doreau să se facă ziuă.

³⁰Dar în timp ce marinarii plănuiau să fugă din corabie, după ce au coborât barca pe mare, sub pretext că intenţionează să arunce ancore din prora,

³¹Pavel a spus centurionului şi soldaţilor: Dacă aceştia nu rămân în corabie, voi nu puteţi fi salvaţi.

³²Atunci, soldaţii au tăiat frânghiile bărcii şi au lăsat-o să cadă.

³³Şi până să se facă ziuă, Pavel îi implora pe toţi să ia mâncare, spunând: Astăzi este a paisprezecea zi de când aşteptaţi şi continuaţi postind, fără să luaţi nimic.

³⁴De aceea vă îndemn să luaţi mâncare; fiindcă aceasta este pentru sănătatea voastră; fiindcă niciun fir de păr nu va cădea de pe capul niciunuia dintre voi.

³⁵Iar după ce a spus astfel, a luat pâine şi a adus mulţumiri lui Dumnezeu în prezenţa tuturor; şi după ce a frânt-o, a început să mănânce.

³⁶Atunci toţi au fost cu voie bună şi au luat şi ei mâncare.

³⁷Şi eram de toţi în corabie două sute şaptezeci şi şase de suflete.

³⁸Şi, săturându-se cu mâncare, au uşurat corabia şi au aruncat grâul în mare.

³⁹Iar pe când se făcea ziuă, nu au recunoscut pământul; dar au văzut un anumit golf cu o plajă, pe care voiau, dacă era posibil, să împingă corabia.

⁴⁰Şi după ce au ridicat ancorele, s-au încredinţat mării şi au dezlegat funiile de la pana cârmei şi au înălţat pânza principală în vânt şi au ţinut-o spre ţărm.

⁴¹Şi, căzând pe un loc unde se întâlneau două mări, au eşuat corabia; şi prora s-a înfipt tare şi a rămas nemişcată, dar pupa era sfărâmată de violenţa valurilor.

⁴²Iar voia soldaţilor era să ucidă prizonierii, ca nu cumva vreunul să înoate şi să scape.

⁴³Dar centurionul, voind să îl salveze pe Pavel, le-a împiedicat planul; şi a poruncit celor ce pot înota să se arunce primii în mare şi să ajungă pe uscat;

⁴⁴Şi ceilalţi, unii pe scânduri şi unii pe sfărâmăturile de la corabie. Şi aşa s-a întâmplat că toţi au scăpat în siguranţă pe uscat.