Read Biblia Traducerea Fidela, 2015 Faptele apostolilor 4 Bible Online

Faptele apostolilor 4 - Biblia Traducerea Fidela, 2015 bible

Faptele apostolilor 4

¹Şi pe când vorbeau ei poporului, preoţii şi căpetenia templului şi saducheii au venit peste ei,

²Fiind mâhniţi că ei învăţau poporul şi predicau prin Isus învierea dintre morţi.

³Şi au pus mâinile pe ei şi i-au închis până a doua zi; fiindcă era deja seară.

⁴Dar mulţi dintre cei ce au auzit cuvântul au crezut; şi numărul bărbaţilor era aproape cinci mii.

⁵Şi s-a întâmplat că a doua zi, conducătorii lor şi bătrânii şi scribii,

⁶Şi Ana, înaltul preot, şi Caiafa şi Ioan şi Alexandru şi atâţia câţi erau din rudenia înaltului preot, s-au adunat împreună la Ierusalim.

⁷Şi după ce i-au pus în mijloc, au întrebat: În ce putere, sau în numele cui aţi făcut aceasta?

⁸Atunci Petru, umplut cu Duhul Sfânt, le-a spus: Voi conducători ai poporului şi bătrâni ai Israelului,

⁹Dacă suntem cercetaţi astăzi pentru fapta bună făcută omului neputincios, cum a fost el făcut sănătos;

¹⁰Să vă fie cunoscut vouă tuturor şi întregului popor al lui Israel că, în numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe care voi l-aţi crucificat, pe care Dumnezeu l-a înviat dintre morţi, prin el omul acesta stă în picioare înaintea voastră sănătos.

¹¹Aceasta este piatra care a fost făcută de nimic de voi constructorii, care a devenit capul colţului temeliei.

¹²Nici nu este salvare în nimeni altul; fiindcă nu este niciun alt nume sub cer, dat printre oameni, prin care trebuie să fim salvaţi.

¹³Şi, când au văzut cutezanţa lui Petru şi Ioan şi au înţeles că erau oameni fără carte şi needucaţi, s-au minunat; şi i-au recunoscut că fuseseră cu Isus.

¹⁴Şi, privind pe omul care fusese vindecat, stând în picioare cu ei, nu puteau spune nimic împotrivă.

¹⁵Dar după ce le-au poruncit să iasă afară din consiliu, s-au sfătuit între ei,

¹⁶Spunând: Ce vom face acestor oameni? Pentru că într-adevăr, prin ei, s-a făcut un mare miracol cunoscut tuturor locuitorilor din Ierusalim; şi nu îl putem nega.

¹⁷Dar ca nu cumva să se răspândească mai departe printre oameni, să îi ameninţăm cu severitate, ca să nu mai vorbească în numele acesta niciunui om.

¹⁸Şi i-au chemat şi le-au poruncit să nu vorbească deloc, nici să nu înveţe în numele lui Isus.

¹⁹Dar Petru şi Ioan au răspuns şi le-au zis: Judecaţi voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să vă dăm ascultare vouă mai mult decât lui Dumnezeu.

²⁰Fiindcă noi nu putem să nu vorbim lucrurile pe care le-am văzut şi le-am auzit.

²¹Şi după ce i-au mai ameninţat, i-au lăsat să plece, negăsind nimic cum să îi pedepsească, din cauza poporului, pentru că toţi îl glorificau pe Dumnezeu pentru cele făcute.

²²Fiindcă omul asupra căruia s-a făcut acest miracol al vindecării avea peste patruzeci de ani.

²³Şi după ce li s-a dat drumul, au mers la ai lor şi au povestit tot ce le-au spus preoţii de seamă şi bătrânii.

²⁴Şi când au auzit şi-au ridicat vocea către Dumnezeu într-un singur gând şi spuneau: Doamne, tu eşti Dumnezeu, care ai făcut cerul şi pământul şi marea şi tot ce este în ele;

²⁵Tu care ai spus prin gura servitorului tău David: Pentru ce s-au înfuriat păgânii şi popoarele îşi închipuie deşertăciuni?

²⁶Împăraţii pământului s-au ridicat în picioare şi conducătorii s-au adunat împreună împotriva Domnului şi împotriva Cristosului său.

²⁷Căci cu adevărat, împotriva sfântului tău copil Isus, pe care l-ai uns, s-au adunat împreună deopotrivă Irod şi Pontius Pilat cu neamurile şi poporul lui Israel,

²⁸Pentru a face atâtea câte mâna ta şi sfatul tău au hotărât înainte să fie făcute.

²⁹Şi acum, Doamne, priveşte ameninţările lor; şi dă servitorilor tăi să vorbească cuvântul tău cu toată cutezanţa,

³⁰Ca prin întinderea mâinii tale să vindeci; şi semne şi minuni să fie făcute prin numele Sfântului tău copil Isus.

³¹Şi după ce s-au rugat, locul în care s-au adunat împreună s-a clătinat; şi ei toţi au fost umpluţi cu Duhul Sfânt şi vorbeau cuvântul lui Dumnezeu cu cutezanţă.

³²Şi mulţimea celor care au crezut erau într-o singură inimă şi într-un suflet; şi niciunul nu spunea despre cele ce le avea că erau ale lui; ci le aveau toate în comun.

³³Şi cu mare putere apostolii dădeau mărturie despre învierea Domnului Isus; şi mare har era peste ei toţi.

³⁴Fiindcă nu era niciunul între ei care să ducă lipsă; căci câţi erau proprietari de pământuri sau case, le vindeau şi aduceau preţurile lucrurilor vândute.

³⁵Şi le puneau jos, la picioarele apostolilor; şi împărţirea se făcea fiecărui om după cum avea nevoie.

³⁶Şi Iose, care a fost supranumit de apostoli Barnaba, (care este, fiind tradus, Fiul mângâierii,) un levit din ţara Ciprului,

³⁷Având pământul lui, l-a vândut şi a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor.