Read Biblia Traducerea Fidela, 2015 Faptele apostolilor 7 Bible Online

Faptele apostolilor 7 - Biblia Traducerea Fidela, 2015 bible

Faptele apostolilor 7

¹Atunci înaltul preot a spus: Aşa stau lucrurile?

²Iar el a spus: Bărbaţi, fraţi şi părinţi, daţi ascultare! Dumnezeul gloriei a apărut tatălui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte să locuiască el în Haran,

³Şi i-a spus: Ieşi din ţara ta şi din rudenia ta, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.

⁴Atunci, ieşind din ţara caldeilor, a locuit în Haran; şi de acolo, când tatăl lui a murit, l-a strămutat în această ţară, în care locuiţi voi acum.

⁵Dar nu i-a dat moştenire în ea, nici cât să îşi pună piciorul jos; totuşi a promis că i-o va da lui ca stăpânire şi seminţei lui după el, pe când el încă nu avea copil.

⁶Şi astfel Dumnezeu a spus că sămânţa lui va locui temporar într-o ţară străină, şi că aceia o vor aduce în robie şi se vor purta rău cu ea patru sute de ani.

⁷Şi pe naţiunea căreia îi vor fi ei în robie, eu o voi judeca, a spus Dumnezeu; şi după aceea vor ieşi şi îmi vor servi în acest loc.

⁸Şi i-a dat legământul circumciziei; şi aşa a născut pe Isaac şi l-a circumcis în a opta zi; şi Isaac a născut pe Iacob; şi Iacob pe cei doisprezece patriarhi.

⁹Şi patriarhii, împinşi de invidie, l-au vândut pe Iosif în Egipt; dar Dumnezeu era cu el.

¹⁰Şi l-a eliberat din toate nenorocirile lui şi i-a dat favoare şi înţelepciune înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului; şi l-a făcut guvernator peste Egipt şi peste toată casa lui.

¹¹Şi peste toată ţara Egiptului şi a Canaanului a venit o mare secetă şi mare nenorocire; şi părinţii noştri nu găseau mâncare.

¹²Dar când Iacob a auzit că în Egipt era grâu, i-a trimis întâi pe părinţii noştri.

¹³Şi la a doua venire, Iosif s-a făcut cunoscut fraţilor săi; şi rudenia lui Iosif s-a făcut cunoscută lui Faraon.

¹⁴Atunci Iosif a trimis şi a chemat la el pe tatăl său, Iacob, şi toată rudenia lui, cu şaptezeci şi cinci de suflete.

¹⁵Aşa a coborât Iacob în Egipt şi a murit, el şi părinţii noştri.

¹⁶Şi au fost duşi în Sihem şi puşi în mormântul pe care îl cumpărase Avraam pentru o sumă de bani de la fiii lui Emor, tatăl lui Sihem.

¹⁷Dar când s-a apropiat timpul promisiunii, pe care Dumnezeu o jurase lui Avraam, poporul a crescut şi s-a înmulţit în Egipt,

¹⁸Până când s-a ridicat alt împărat care nu îl cunoştea pe Iosif.

¹⁹Acesta a lucrat cu viclenie cu rudele noastre şi s-a purtat rău cu părinţii noştri, aşa că au lepădat pe pruncii lor, ca să nu trăiască.

²⁰În timpul acela s-a născut Moise şi era deosebit de frumos şi a crescut în casa tatălui său timp de trei luni;

²¹Şi după ce a fost aruncat, fiica lui Faraon l-a luat şi l-a crescut ca fiu al ei.

²²Şi Moise a fost învăţat în toată înţelepciunea egiptenilor şi era puternic în cuvinte şi în fapte.

²³Şi după ce a împlinit patruzeci de ani, i-a venit în inimă să viziteze pe fraţii lui, copiii lui Israel.

²⁴Şi văzând pe unul nedreptăţit, l-a apărat şi a făcut dreptate celui oprimat şi l-a lovit pe egiptean;

²⁵Fiindcă presupunea că fraţii lui vor înţelege cum Dumnezeu, prin mâna lui, le va da eliberare; dar nu au înţeles.

²⁶Şi în ziua următoare, pe când se certau, li s-a arătat el însuşi şi ar fi voit să îi împace, spunând: Domnilor, voi sunteţi fraţi; de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul?

²⁷Dar cel ce l-a nedreptăţit pe aproapele său l-a împins la o parte, spunând: Cine te-a făcut conducător şi judecător peste noi?

²⁸Doreşti să mă ucizi, aşa cum ai făcut ieri cu egipteanul?

²⁹Atunci, la acest cuvânt, Moise a fugit şi a fost străin în ţara lui Madian, unde a născut doi fii.

³⁰Şi după ce s-au împlinit patruzeci de ani, i s-a arătat în pustia muntelui Sinai un înger al Domnului, într-o flacără de foc într-un rug.

³¹Când Moise a văzut, s-a minunat de privelişte; şi pe când s-a apropiat el să privească, vocea Domnului a venit la el,

³²Spunând: Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob. Atunci Moise a tremurat şi nu a cutezat să privească.

³³Atunci Domnul i-a spus: Scoate-ţi încălţămintea din picioarele tale, fiindcă locul pe care stai în picioare este pământ sfânt.

³⁴Am văzut, am văzut necazul poporului meu care este în Egipt şi am auzit gemetele lor şi am coborât să îi eliberez. Şi acum, vino, te voi trimite în Egipt.

³⁵Acest Moise, pe care l-au negat, spunând: Cine te-a făcut pe tine conducător şi judecător? Dumnezeu l-a trimis pe acesta să fie conducător şi eliberator prin mâna îngerului care i s-a arătat în rug.

³⁶Acesta i-a condus afară, după ce a făcut minuni şi semne în ţara Egiptului şi în Marea Roşie şi în pustie patruzeci de ani.

³⁷Acesta este acel Moise, care a spus fiilor lui Israel: Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica un profet dintre fraţii voştri, asemenea mie; pe el să îl ascultaţi.

³⁸Acesta este cel care a fost în biserica din pustie cu îngerul care i-a vorbit în muntele Sinai şi cu părinţii noştri; care a primit oracolele vii să ni le dea nouă;

³⁹Căruia părinţii noştri au refuzat să îi dea ascultare, şi l-au respins, şi în inimile lor s-au întors în Egipt,

⁴⁰Spunând lui Aaron: Fă-ne dumnezei să meargă înaintea noastră; cât despre acest Moise, care ne-a condus afară din ţara Egiptului, nu ştim ce i s-a întâmplat.

⁴¹Şi au făcut un viţel în acele zile şi au oferit sacrificii idolului şi s-au bucurat în faptele propriilor lor mâini.

⁴²Atunci Dumnezeu s-a întors şi i-a predat să se închine oştirii cerului; aşa cum este scris în cartea profeţilor: Voi, casa lui Israel, mi-aţi oferit patruzeci de ani în pustie vite înjunghiate şi sacrificii?

⁴³Da, aţi luat tabernacolul lui Moloh şi steaua dumnezeului vostru Remfan, chipuri cioplite pe care le-aţi făcut ca să vă închinaţi lor; şi vă voi strămuta dincolo de Babilon.

⁴⁴Părinţii noştri aveau tabernacolul mărturiei în pustie, aşa cum rânduise, vorbind lui Moise, ca să îl facă după modelul pe care îl văzuse;

⁴⁵Pe care şi părinţii noştri care au urmat, l-au adus cu Isus în stăpânirea neamurilor, pe care Dumnezeu le-a alungat dinaintea feţei părinţilor noştri, până în zilele lui David,

⁴⁶Care a găsit favoare înaintea lui Dumnezeu şi a dorit să găsească un tabernacol pentru Dumnezeul lui Iacob.

⁴⁷Iar Solomon i-a zidit o casă.

⁴⁸Totuşi, cel Preaînalt nu locuieşte în temple făcute de mâini; după cum spune profetul:

⁴⁹Cerul este tronul meu şi pământul este sprijinul piciorului meu; ce casă îmi veţi zidi, spune Domnul; sau care este locul odihnei mele?

⁵⁰Nu a făcut mâna mea toate acestea?

⁵¹Voi, îndărătnici şi necircumcişi în inimă şi urechi, voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt; ca părinţii voştri, aşa şi voi.

⁵²Pe care din profeţi nu i-au persecutat părinţii voştri? Şi au ucis pe cei care au arătat mai dinainte despre venirea Celui Drept; căruia i-aţi fost voi acum trădători şi ucigaşi;

⁵³Care aţi primit legea prin mijlocirea îngerilor şi nu aţi păzit-o.

⁵⁴Când au auzit ei acestea, îi tăia în inimă şi scrâşneau din dinţi asupra lui.

⁵⁵Dar el, fiind plin de Duhul Sfânt, se uita cu atenţie în cer şi a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu,

⁵⁶Şi a spus: Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.

⁵⁷Atunci au strigat cu voce tare şi şi-au astupat urechile, şi într-un gând au alergat asupra lui;

⁵⁸Şi l-au scos din cetate şi l-au împroşcat cu pietre; şi martorii şi-au pus hainele jos la picioarele unui tânăr, al cărui nume era Saul.

⁵⁹Şi l-au împroşcat cu pietre pe Ştefan, care chema pe Dumnezeu şi spunea: Doamne Isuse, primeşte duhul meu.

⁶⁰Şi, îngenunchind, a strigat cu voce tare: Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta. Şi, spunând aceasta, a adormit.