Read Biblia Traducerea Fidela, 2015 1 Samuel 14 Bible Online

1 Samuel 14 - Biblia Traducerea Fidela, 2015 bible

1 Samuel 14

¹Şi s-a întâmplat într-o zi, că Ionatan, fiul lui Saul, a spus tânărului care îi purta armura: Vino, să trecem la garnizoana filistenilor, care este de cealaltă parte. Dar nu a spus tatălui său.

²Şi Saul a rămas în cea mai îndepărtată parte a Ghibei, sub un pom de rodii, care este în Migron; şi poporul care era cu el era cam şase sute de bărbaţi.

³Şi Ahiia, fiul lui Ahitub, fratele lui Icabod, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul DOMNULUI în Şilo, purta un efod. Şi poporul nu ştia că Ionatan era plecat.

⁴Şi între trecători, prin care Ionatan căuta să treacă la garnizoana filistenilor, era o stâncă ascuţită de o parte şi o stâncă ascuţită de cealaltă parte; şi numele uneia era Boţeţ şi numele celeilalte, Sene.

⁵Vârful uneia era situat spre nord, în dreptul Micmaşului, şi celălalt spre sud, în dreptul Ghibei.

⁶Şi Ionatan a spus tânărului care îi purta armele: Vino, să trecem la garnizoana acestor necircumcişi; poate că DOMNUL va lucra pentru noi, pentru că nu este vreo piedică pentru DOMNUL să salveze prin mulţi sau prin puţini.

⁷Şi purtătorul său de arme i-a spus: Fă tot ce este în inima ta, întoarce-te; iată, eu sunt cu tine conform inimii tale.

⁸Atunci a spus Ionatan: Iată, vom trece la aceşti oameni şi ne vom arăta lor.

⁹Dacă ne spun astfel: Rămâneţi până venim noi la voi; atunci vom sta liniştiţi în locul nostru şi nu ne vom urca la ei.

¹⁰Dar dacă ne spun astfel: Urcaţi la noi; atunci vom urca, pentru că DOMNUL i-a dat în mâna noastră; şi aceasta va fi un semn pentru noi.

¹¹Şi amândoi s-au arătat garnizoanei filistenilor; şi filistenii au spus: Iată, evreii ies din găurile unde s-au ascuns.

¹²Şi oamenii garnizoanei au răspuns lui Ionatan şi purtătorului său de arme şi au spus: Urcaţi la noi şi vă vom arăta ceva. Şi Ionatan a spus purtătorului său de arme: Urcă după mine, pentru că DOMNUL i-a dat în mâna lui Israel.

¹³Şi Ionatan s-a urcat pe mâini şi pe picioare şi purtătorul său de arme după el; şi ei cădeau înaintea lui Ionatan şi purtătorul său de arme ucidea după el.

¹⁴Şi acest prim măcel, pe care Ionatan şi purtătorul său de arme l-au făcut, a fost cam de douăzeci de oameni, pe o întindere cam de o jumătate de pogon de pământ, pe care o pereche de boi l-ar putea ara.

¹⁵Şi a fost un tremur în tabără, în câmp şi în tot poporul; garnizoana şi jefuitorii, au tremurat şi ei, iar pământul s-a cutremurat; astfel a fost un foarte mare tremur.

¹⁶Şi paznicii lui Saul din Ghibea lui Beniamin au privit; şi, iată, mulţimea se împrăştia şi se doborau unul pe altul.

¹⁷Atunci a spus Saul poporului care era cu el: Număraţi acum şi vedeţi cine a plecat dintre noi. Şi după ce au numărat, iată, Ionatan şi purtătorul său de arme nu erau acolo.

¹⁸Şi Saul i-a spus lui Ahiia: Adu aici chivotul lui Dumnezeu. Căci chivotul lui Dumnezeu era în acele zile cu copiii lui Israel.

¹⁹Şi s-a întâmplat, în timp ce Saul vorbea cu preotul, că zgomotul care era în oştirea filistenilor continua şi creştea; şi Saul a spus preotului: Trage-ţi mâna.

²⁰Şi Saul şi tot poporul care era cu el s-au adunat şi au venit la bătălie; şi, iată, sabia fiecărui om era împotriva semenului său: şi era o foarte mare nimicire.

²¹Mai mult, evreii care erau cu filistenii de mai înainte, care se urcaseră cu ei în tabără din ţinutul dimprejur, chiar şi ei s-au întors să fie cu israeliţii care erau cu Saul şi cu Ionatan.

²²De asemenea, toţi bărbaţii lui Israel care se ascunseseră în muntele Efraim, când au auzit că filistenii au fugit, chiar şi ei i-au urmărit necontenit în bătălie.

²³Astfel DOMNUL a salvat pe Israel în acea zi; şi bătălia a trecut înspre Bet-Aven.

²⁴Şi bărbaţii lui Israel erau tulburaţi în acea zi, fiindcă Saul conjurase poporul, spunând: Blestemat fie omul care mănâncă mâncare până seara, până mă voi răzbuna de duşmanii mei. Astfel că nimeni din popor nu a gustat mâncare.

²⁵Şi toţi cei ai ţării au intrat într-o pădure şi era miere pe pământ.

²⁶Şi când poporul a intrat în pădure, iată, mierea picura; dar nimeni nu şi-a dus mâna la gură, pentru că poporul s-a temut de jurământ.

²⁷Dar Ionatan nu auzise când tatăl său poruncise poporului cu jurământ; de aceea şi-a întins capătul toiagului care era în mâna sa şi l-a înmuiat într-un fagure de miere şi şi-a dus mâna la gură; şi ochii i s-au luminat.

²⁸Atunci a răspuns unul din popor şi a zis: Tatăl tău cu stricteţe a poruncit poporului cu un jurământ, spunând: Blestemat fie omul care mănâncă ceva mâncare astăzi. Şi poporul era obosit.

²⁹Atunci Ionatan a spus: Tatăl meu a tulburat ţara; vedeţi, vă rog, cum mi s-au luminat ochii, pentru că am gustat puţin din această miere.

³⁰Cu cât mai mult poporul, dacă ar fi mâncat astăzi liber din prada duşmanilor săi, pe care a găsit-o? Nu ar fi fost acum un mai mare măcel între filisteni?

³¹Şi au lovit pe filisteni în acea zi de la Micmaş până la Aialon; şi poporul era foarte obosit.

³²Şi poporul s-a năpustit asupra prăzii şi au luat oi şi boi şi viţei şi i-au înjunghiat pe pământ; şi poporul a mâncat cu sânge.

³³Atunci i-au spus lui Saul, spunând: Iată, poporul păcătuieşte împotriva DOMNULUI, în aceea că mănâncă cu sânge. Şi el a spus: Aţi încălcat porunca; rostogoliţi-mi acum o piatră mare.

³⁴Şi Saul a spus: Răspândiţi-vă printre popor şi spuneţi-le: Aduceţi-mi aici fiecare boul său şi fiecare oaia sa şi înjunghiaţi-le aici şi mâncaţi; şi nu păcătuiţi împotriva DOMNULUI, mâncând cu sânge. Şi tot poporul a adus în noaptea aceea fiecare boul său şi i-au înjunghiat acolo.

³⁵Şi Saul a zidit un altar DOMNULUI; acela a fost primul altar pe care l-a zidit el DOMNULUI.

³⁶Şi Saul a spus: Să coborâm după filisteni noaptea şi să îi prădăm până la lumina dimineţii; şi să nu lăsăm niciun om dintre ei. Iar ei i-au spus: Fă tot ce ţi se pare bine. Atunci preotul a zis: Să ne apropiem aici de Dumnezeu.

³⁷Şi Saul a cerut sfat de la Dumnezeu: Să cobor după filisteni, îi vei da în mâna lui Israel? Dar el nu i-a răspuns în acea zi.

³⁸Şi Saul a spus: Apropiaţi-vă aici, toţi mai marii poporului şi discerneţi şi vedeţi prin cine a fost făcut acest păcat astăzi.

³⁹Fiindcă, precum DOMNUL, care salvează pe Israel, trăieşte, dacă ar fi prin Ionatan, fiul meu, va muri. Dar nu a fost niciun om din tot poporul care să îi răspundă.

⁴⁰Atunci a spus către tot Israelul: Staţi voi de o parte şi eu şi Ionatan, fiul meu, de cealaltă parte. Şi poporul a spus lui Saul: Fă ce ţi se pare bine.

⁴¹De aceea Saul a spus DOMNULUI Dumnezeul lui Israel: Dă un sorţ întreg. Şi Saul şi Ionatan au fost aleşi; dar poporul a scăpat.

⁴²Şi Saul a spus: Aruncaţi sorţi între mine şi Ionatan, fiul meu. Şi Ionatan a fost ales.

⁴³Atunci Saul i-a spus lui Ionatan: Spune-mi ce ai făcut. Şi Ionatan i-a spus şi a zis: Am gustat doar puţină miere cu capătul toiagului care era în mâna mea şi, iată, voi muri.

⁴⁴Şi Saul a răspuns: Astfel să facă Dumnezeu şi încă mai mult; fiindcă vei muri negreşit, Ionatane.

⁴⁵Şi poporul a spus lui Saul: Să moară Ionatan, care a lucrat această mare salvare în Israel? Nicidecum; precum DOMNUL trăieşte, niciun fir de păr din capul său nu va cădea la pământ, pentru că astăzi el a lucrat cu Dumnezeu. Astfel poporul l-a salvat pe Ionatan, încât nu a murit.

⁴⁶Şi Saul a încetat să urmărească pe filisteni; şi filistenii au mers la locul lor.

⁴⁷Astfel Saul a luat împărăţia peste Israel şi a luptat împotriva tuturor duşmanilor săi de fiecare parte, împotriva Moabului şi împotriva copiilor lui Amon şi împotriva Edomului şi împotriva împăraţilor din Ţoba şi împotriva filistenilor; şi oriunde se întorcea, îi chinuia.

⁴⁸Şi a adunat o oştire şi a lovit pe amaleciţi şi a eliberat pe Israel din mâinile celor care îl jefuiau.

⁴⁹Şi, fiii lui Saul au fost: Ionatan şi Işvi şi Malchişua; şi numele celor două fiice ale sale erau acestea: numele celei întâi născute, Merab, şi numele celei mai tinere, Mical;

⁵⁰Şi numele soţiei lui Saul era Ahinoam, fiica lui Ahimaaţ; şi numele căpeteniei oştirii sale era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.

⁵¹Şi Chiş era tatăl lui Saul; şi Ner, tatăl lui Abner, era fiul lui Abiel.

⁵²Şi a fost război greu împotriva filistenilor în toate zilele lui Saul; şi când Saul vedea vreun bărbat tare, sau vreun viteaz, îl lua la el.