Read Biblia de la Blaj, 1795 Facerea 19 Bible Online

Facerea 19 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Facerea 19

¹Şi au venit doi îngeri la Sodoma seara, şi Lot şedea la poarta Sodomei, şi, văzându-i, Lot s-au sculat întru întimpinarea lor şi s-au închinat cu faţa la pământ, şi au zis:

²„Iată, domnilor, abateţi-vă la casa slugii voastre, şi rămâneţi şi spălaţi picioarele voastre, şi dimineaţă, sculându-vă, veţi mearge în calea voastră”. Iară ei au zis: „Ba, în uliţă vom mânea”.

³Şi i-au silit pre ei, şi s-au abătut la dânsul, şi au întrat în casa lui, şi au făcut lor de mâncare, şi azime au copt lor, şi au mâncat ei.

⁴Iară mai înainte de ce s-au culcat ei, bărbaţii cetăţii, sodomiteanii, au încunjurat casa de la cel tinăr până la cel bătrân, tot norodul împreună.

⁵Şi au chemat afară pre Lot, şi au zis cătră dânsul: „Unde sânt bărbaţii carii au întrat la tine noaptea? Scoate-i la noi, ca să ne împreunăm cu ei [1]”.

⁶Şi au ieşit Lot la ei înaintea uşii şi au tras uşea după sine.

⁷Şi au zis cătră ei: „Nicidecum, fraţilor, nu faceţi răutatea aceasta.

⁸Ci am eu doao feate, care n-au cunoscut bărbat, pre acealea voiu scoate la voi, şi vă faceţi treaba cu eale după cum va plăcea voao, numai asupra bărbaţilor acestora să nu faceţi nedrept, pentru că au întrat supt acoperemântul casii meale [2]”.

⁹Iară ei au zis lui: „Du-te încolo, ai venit să lăcuieşti, şi nu judecată să judeci? Acum, dară, te vom chinui mai rău pre tine decât pre ei”. Şi silea pre Lot foarte, şi s-au apropiiat la uşe să o strice.

¹⁰Iară bărbaţii [3], tinzind mâinile, au tras pre Lot la sine în casă şi au închis uşea casii.

¹¹Iară pre bărbaţii carii era la uşea căsii i-au pedepsit cu orbire, de la cel mic până la cel mare, şi s-au ostenit căutând uşea.

¹²Şi au zis cătră Lot bărbaţii: „Ai tu pre cineva aici? Gineri, au feciori, au feate? Sau altcineva de al tău? De easte în cetate, scoate-i din locul acesta.

¹³Că vom să stricăm noi locul acesta, pentru că s-au înălţat strigarea lor înaintea Domnului, şi ne-au trimis pre noi Domnul să-l stricăm pre dânsul”.

¹⁴Şi ieşind Lot, au grăit cătră ginerii săi, carii luasă pre featele lui, şi le-au zis: „Sculaţi-vă şi ieşiţi din locul acesta, pentru că Domnul va să piiarză cetatea”.

¹⁵Şi să păru a vorbi glumă înaintea ginerilor săi. Iară deaca s-au făcut dimineaţă, grăbea îngerii pre Lot, zicând: „Scoală-te şi ia muiarea ta, şi ceale doao feate ale tale, care ai, şi ieşi, ca să nu pieri şi tu împreună cu fărădelegile cetăţii”.

¹⁶Şi ei s-au turburat [4], iară îngerii au apucat de mână pre el şi pre muiarea lui şi pre ceale doao feate ale lui, pentru că nu S-au îndurat Domnul de dânsul. Şi scoţindu-i pre ei afară, au zis:

¹⁷„Mântuind mântuiaşte sufletul tău, să nu te uiţi înapoi, nici să stai în vreun [5] loc de prinprejur, în munte te mântuiaşte, ca să nu te prinzi împreună cu ei”.

¹⁸Şi au zis Lot cătră dânşii: „Rogu-mă, Doamne.

¹⁹Fiindcă au aflat sluga Ta milă înaintea Ta şi ai mărit dreptatea Ta, carea faci cu mine, ca să fie viu sufletul mieu, eu nu voiu putea [6] să mă mântuiesc în munte, ca să nu mă prinză realele, şi voiu muri.

²⁰Iată cetatea cea de aproape, ca să scap acolo, easte mică, şi mă voiu mântui. Au nu easte mică? Şi va fi viu sufletul mieu pentru Tine”.

²¹Şi i-au zis lui: „Iată, M-am mirat de faţa ta, şi în cuvântul acesta, ca să nu stric cetatea, pentru carea ai grăit.

²²Grăbeaşte, dară, ca să te mântuieşti acolo, că nu voiu putea face lucrul până vei mearge tu acolo”. Pentru aceaea, au chemat numele cetăţii aceiia Sigor.

²³Soarele au răsărit pre pământ şi Lot au întrat în Sigor.

²⁴Şi Domnul au ploat preste Sodoma şi preste Gomora piiatră pucioasă şi foc de la Domnul din ceriu.

²⁵Şi au surpat cetăţile aceastea, şi tot împrejurul, şi pre toţi câţi lăcuia în cetăţi, şi toate câte răsar din pământ.

²⁶Şi s-au uitat muiarea lui îndărăpt, şi s-au făcut stâlp de sare.

²⁷Şi au mânecat Avraam a doao zi la locul unde au stătut înaintea Domnului.

²⁸Şi au căutat spre Sodoma şi spre Gomora, şi spre pământul de primprejurul locului, şi au văzut, şi, iată, să suia pară de foc din pământ, ca o văpaie de cuptoriu.

²⁹Şi au fost când au stricat Domnul toate cetăţile de primprejur, Şi-au adus Dumnezeu aminte de Avraam şi au scos pre Lot afară din mijlocul surpării, când au surpat Domnul cetăţile, în care lăcuia Lot.

³⁰Şi au ieşit Lot din Sigor, şi şedea în munte el şi amândoao featele lui cu dânsul, că s-au temut a lăcui în Sigor, şi au lăcuit în peşteră el şi amândoao featele lui cu dânsul.

³¹Şi au zis cea mai bătrână cătră cea mai tânără: „Tatăl nostru easte bătrân, şi nimene nu easte pre pământ carele să se împreune cu noi, după cum easte obiceaiul a tot pământul.

³²Vino, dară, să adăpăm pre tatăl nostru cu vin, şi să dormim cu dânsul, şi să rădicăm din tatăl nostru sămânţă”.

³³Şi au adăpat pre tatăl său cu vin în noaptea aceaea, şi, întrând, cea mai bătrână au dormit cu tatăl său în noaptea aceaea, şi el nu au ştiut când au dormit ea şi când s-au sculat.

³⁴Şi au fost a doao zi, au zis cea mai bătrână cătră cea mai tinără: „Iată, am dormit ieri cu tatăl nostru, să-l adăpăm cu vin şi într-această noapte, şi, întrând, te culcă tu cu el, şi să rădicăm din tatăl nostru sămânţă”.

³⁵Şi au adăpat şi întru acea noapte pre tatăl său cu vin, şi, întrând, cea mai tânără au dormit cu tatăl său, şi el nu au ştiut când s-au culcat ea şi când s-au sculat.

³⁶Şi au luat în pântece amândoao featele din tatăl lor.

³⁷Şi au născut cea mai mare fecior, şi au chemat numele lui Moav, zicând: „Din tatăl mieu”. Acesta e tată moaviteanilor până în zioa de astăzi.

³⁸Şi au născut şi cea mai tânără fecior, şi au chemat numele lui Aman, zicând: „Fiiul neamului mieu”. Acesta easte tată amaniteanilor până în zioa de astăzi.