Read Biblia de la Blaj, 1795 Facerea 24 Bible Online

Facerea 24 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Facerea 24

¹Şi Avraam era bătrân petrecut în zile, şi Domnul bine au cuvântat pre Avraam întru toate.

²Şi au zis Avraam slugii sale ceii mai bătrâne a casii sale, carele era mai mare preste toate ale sale: „Pune mâna ta supt armul mieu.

³Şi te voiu jura, pre Domnul Dumnezeul ceriului şi pre Dumnezeul pământului, ca feciorului mieu, Isaac, să nu iai muiare din featele hananeilor, întră carii lăcuiesc eu.

⁴Ci în pământul mieu, unde m-am născut eu, vei mearge, şi în neamul mieu, şi vei luoa muiare fiiului mieu, Isaac, de acolo”.

⁵Şi au zis cătră dânsul sluga: „Dar de nu va vrea muiarea să vie cu mine în pământul acesta, întoarce-voiu pre fiiul tău acolo, în pământul de unde ai ieşit”.

⁶Iară Avraam au zis cătră dânsul: „Ia aminte să nu întorci pre fiiul mieu acolo.

⁷Domnul Dumnezeul ceriului şi Dumnezeul pământului, Cel ce m-au luat din casa tătâne-mieu şi din pământul în care m-am născut, Cel ce mi-au grăit şi S-au jurat mie, zicând: «Ţie voiu da pământul acesta, şi seminţiei tale». Acesta va trimite pre îngerul Său înaintea ta, şi vei luoa muiare feciorului mieu de acolo.

⁸Iară de nu va vrea muiarea să vie cu tine în pământul acesta, curat vei fi tu de jurământul mieu, numai pre feciorul mieu să nu-l întorci acolo”.

⁹Şi au pus sluga mâna sa supt armul lui Avraam, stăpânului său, şi au jurat pre cuvântul acesta.

¹⁰Şi au luat sluga zeace cămile din cămilele stăpânului său şi din toate bunătăţile stăpânului său, cu sine, şi sculându-să s-au dus în Mesopotamiia, în cetatea lui Nahor.

¹¹Şi au aşezat cămilele să odihnească afară de cetate lângă fântâna apei de seara, unde ies după apă.

¹²Şi au zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului mieu, Avraam, fă cale bună înaintea mea astăzi şi fă milă cu stăpânul mieu, Avraam.

¹³Iată, eu stau la fântâna apei, şi featele celor ce lăcuiesc în cetate ies ca să scoaţă apă.

¹⁴Şi va fi fecioara căriia eu voi zice: «Pleacă vadra ta să beau», şi ea va zice mie: «Bea tu şi cămilele tale le voiu adăpa, până ce vor înceta toate a bea», pre aceasta o ai gătit lui Isaac, slugii Tale, şi întru aceasta voiu cunoaşte că ai făcut milă cu stăpânul mieu, Avraam”.

¹⁵Şi au fost mai înainte de a săvârşi el grăind întru cugetul său, iată, au ieşit afară Reveca, fata lui Vatuil, feciorului Melhei, muierii lui Nahor, fratelui lui Avraam, având vadra pre umărul său.

¹⁶Şi fecioara era frumoasă la faţă foarte, fecioară era, bărbat nu o au cunoscut pre ea, şi, pogorându-să la fântână, au umplut vadra şi s-au suit.

¹⁷Şi au alergat sluga înaintea ei, şi au zis: „Dă-mi să beau puţintea apă din vadra ta”.

¹⁸Iară ea au zis: „Bea, doamne”. Şi grăbind, au slobozit vadra pre braţul său şi l-au adăpat până au încetat a bea.

¹⁹Şi au zis: „Şi cămilelor tale voiu scoate apă până ce vor bea toate”.

²⁰Şi au grăbit şi au deşertat vadra în adăpătoare, şi iarăşi au alergat la fântână să scoaţă apă, şi au adăpat toate cămilele.

²¹Iară omul o socotea pre ea şi tăcea, ca să cunoască, îndreptat-au Dumnezeu calea lui, au ba?

²²Şi au fost după ce au încetat toate cămilele a bea, au luoat omul cercei de aur, care trăgea câte o drahmă, şi doao brăţări pre mâinile ei, care trăgea zeace măsuri de aur.

²³Şi o au întrebat pre dânsa şi au zis: „A cui fată eşti? Spune-mi de easte la tatăl tău loc să sălăşluim noi”.

²⁴Iară ea au zis lui: „Fată sânt a lui Vatuil, fiiul Melhei, pre carele l-au născut ea lui Nahor”.

²⁵Şi i-au zis lui: „Şi paie şi fân mult easte la noi, şi loc de sălăşluit”.

²⁶Şi bine părând omului, s-au închinat Domnului şi au zis:

²⁷„Bine e cuvântat Domnul Dumnezeul stăpânului mieu, Avraam, Cel ce nu au luoat dreptatea Sa şi adevărul de la stăpânul mieu, şi pre mine m-au îndreptat la casa fratelui stăpânului mieu”.

²⁸Şi, alergând prunca, au spus în casa mumei sale, după cuvintele aceastea.

²⁹Iară Reveca avea frate, anume Lavan, şi au alergat Lavan la om afară, la fântână.

³⁰Şi au fost deaca au văzut cerceii şi brăţările în mâinile soru-sa, şi auzind cuvintele Revechei, surorei sale, carea zicea: „Aşea mi-au grăit omul”, şi au venit la om unde sta el cu cămilele la fântână.

³¹Şi au zis lui: „Vino, întră înlăuntru, binecuvântate al Domnului, pentru ce stai afară? Eu am gătit casă şi loc cămilelor”.

³²Şi au întrat omul în casă şi au descărcat cămilele, şi au dat paie şi fân cămilelor şi apă de spălat picioarelor lui şi picioarelor oamenilor celor ce era cu el.

³³Şi le-au pus lor pâine să mănânce, iară el au zis: „Nu voiu mânca până ce nu voiu grăi cuvintele meale”.Şi ei au zis: „Grăiaşte!”

³⁴Şi el au zis: „Sluga lui Avraam sânt eu,

³⁵Şi Domnul bine au cuvântat pre stăpânul mieu foarte, şi s-au mărit, şi i-au dat lui oi şi viţei şi argint şi aur, slugi şi slujnice, cămile, şi asini.

³⁶Şi Sarra, muiarea stăpânului mieu, au născut un fecior stăpânului mieu după ce au îmbătrânit el, şi i-au dat lui toate câte au avut.

³⁷Şi m-au jurat stăpânul mieu, zicând: «Să nu iai muiare fiiului mieu din featele hananeilor, întră carii lăcuiesc eu în pământul lor.

³⁸Ci numai la casa tătâne-mieu să mergi şi la neamul mieu, şi vei luoa muiare feciorului mieu de acolo».

³⁹Iară eu am zis stăpânului mieu: «Dară de nu va vrea să vie cu mine?»

⁴⁰Şi mi-au zis: «Domnul Dumnezeu, înaintea Cui bine am plăcut, Acela va trimite pre îngerul Său cu tine şi va îndrepta calea ta, şi vei luoa muiare fiiului mieu din neamul mieu şi din casa tătâne-mieu.

⁴¹Atunci curat vei fi de blăstămul mieu, deaca vei veni la neamul mieu şi nu vor da ţie, şi tu vei fi curat de jurământul mieu».

⁴²Şi venind eu astăzi la fântână am zis: «Doamne Dumnezeul stăpânului mieu, Avraam, de vei îndrepta Tu calea mea pre carea acum merg.

⁴³Iată, stau la fântâna apei, şi featele oamenilor cetăţii vor ieşi ca să ia apă, şi va fi fecioara căriia eu voiu zice: ‚Dă-mi să beau puţintea apă din vadra ta’.

⁴⁴Şi ea-mi va zice: ‚Şi tu bea, şi cămilelor tale voiu scoate apă’, aceasta easte muiarea carea o au gătit Domnul lui Isaac, slujii Sale, şi întru aceasta voiu cunoaşte că ai făcut milă cu stăpânul mieu, Avraam».

⁴⁵Şi au fost mai înainte de a sfârşi eu grăind în cugetul mieu, îndată au ieşit Reveca cu vadra pre umăr şi s-au pogorât la fântână şi au scos apă, şi am zis ei: «Dă-mi să beau».

⁴⁶Şi ea, grăbind, au slobozit vadra pre braţul său de pre dânsa, şi au zis: «Bea tu, şi cămilele tale le voiu adăpa». Şi am beut, şi cămilele le-au adăpat.

⁴⁷Şi o am întrebat pre ea, şi am zis: «A cui fată eşti tu? Spune mie». Şi ea au zis: «Fată sânt eu a lui Vatuil, feciorului lui Nahor, pre carele au născut lui Melha».Şi am pus cerceii pre braţul ei, şi brăţerile pre mâinile ei.

⁴⁸Şi, părându-mi bine, m-am închinat Domnului şi bine am cuvântat pre Domnul Dumnezeul stăpânului mieu, Avraam, Cel ce m-au îndreptat în calea adevărului, ca să iau pre fata fratelui stăpânului mieu, fiiului său.

⁴⁹Deci, de veţi face voi milă şi dreptate cu stăpânul mieu, spuneţi-mi, ca să mă întorc spre dreapta sau spre stânga”.

⁵⁰Şi, răspunzind Lavan şi Vatuil, au zis: „De la Domnul au ieşit lucrul acesta, nu vom putea grăi ţie împrotivă, nici rău, nici bine.

⁵¹Iată, Reveca înaintea ta easte, ia-o şi te du şi să fie muiare feciorului stăpânului tău, după cum au grăit Domnul”.

⁵²Şi au fost după ce au auzit sluga lui Avraam cuvintele lor, s-au închinat pre pământ lui Dumnezeu.

⁵³Şi, scoţind sluga vase de argint şi de aur, şi îmbrăcăminte, au dat Revechei, şi daruri au dat fratelui ei şi mumei ei.

⁵⁴Şi au mâncat şi au beut el şi oamenii cei ce era cu el, şi au dormit, şi, sculându-să dimineaţă, au zis: „Sloboziţi-mă, să mă duc la stăpânul mieu”.

⁵⁵Şi au zis fraţii şi mumă-sa: „Să rămîie fata cu noi ca vro zeace zile, şi după aceaea să va duce”.

⁵⁶Iară el au zis cătră ei: „Nu mă opriţi, că Domnul au îndreptat calea mea întru mine, sloboziţi-mă, ca se merg la stăpânul mieu”.

⁵⁷Iară ei au zis: „Să chemăm prunca şi să întrebăm gura ei”. Şi au chemat pre Reveca şi i-au zis ei: „Mearge-vei cu omul acesta?”

⁵⁸Iară ea au zis: „Mearge-voiu”.

⁵⁹Şi au slobozit pre Reveca, sora sa, şi averile ei, şi pre sluga lui Avraam şi pre cei ce era cu dânsul.

⁶⁰Şi bine au cuvântat pre Reveca, şi i-au zis ei: „Sora noastră eşti, fă-te întru mii de zeci de mii, şi să moştenească sămânţa ta cetăţile nepriiatinilor”.

⁶¹Şi sculându-să Reveca şi slujnicile ei, s-au suit pre cămile şi s-au dus cu omul; şi luând sluga pre Reveca, s-au dus.

⁶²Iară Isaac mergea prin pustie de cătră Fântâna Vedeniei, şi el lăcuia în pământul cel de cătră amiiazăzi.

⁶³Şi au ieşit Isaac ca să se preumble la câmp de cătră seară, şi, căutând cu ochii, au văzut cămilele venind.

⁶⁴Şi, căutând Reveca cu ochii, au văzut pre Isaac şi au sărit de pre cămilă.

⁶⁵Şi au zis cătră slugă: „Cine easte omul acela carele mearge pre câmp înaintea noastră?” Şi au zis sluga: „Acesta easte stăpânul mieu”. Iară ea, luându-şi veşmântul, s-au îmbrăcat”.

⁶⁶Şi au spus sluga lui Isaac toate cuvintele câte au făcut.

⁶⁷Şi au întrat Isaac în casa mumei sale şi au luat pre Reveca, şi s-au făcut lui muiare, şi o au iubit pre dânsa, şi s-au mângâiat Isaac pentru Sarra, mumă-sa.