Read Biblia de la Blaj, 1795 Facerea 27 Bible Online

Facerea 27 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Facerea 27

¹Şi au fost după ce au îmbătrânit Isaac şi au slăbit ochii lui a vedea, au chemat pre Isav, fiiul său cel mai mare, şi i-au zis lui: „Fiiul mieu”. Şi el au răspuns: „Iată, eu”.

²Şi au zis lui: „Iată, am îmbătrânit şi nu ştiu zioa sfârşitului mieu.

³Acum, dară, ia-ţi unealta ta, tulba şi arcul, şi ieşi la câmp.

⁴Şi să-mi vânezi mie vânat şi să-mi faci mâncare, precum iubesc eu, şi să-mi aduci să mănânc, ca să te binecuvinteaze sufletul mieu mai înainte de ce voiu muri”.

⁵Iară Reveca au auzit pre Isaac grăind cu Isav, fiiul său, şi s-au dus Isav la câmp să vâneaze vânat tătâne-său.

⁶Şi au zis Reveca cătră Iacov, fiiul său cel mai tinăr: „Să ştii că am auzit pre Isaac, tatăl tău, grăind cu Isav, fratele tău, şi zicându-i:

⁷«Adă-mi vânat şi-mi fă de mâncare, ca mâncând să te binecuvintez înaintea Domnului mai înainte de ce moriu eu».

⁸Deci, acum, fiiul mieu, ascultă-mă pre mine, precum poruncesc eu ţie.

⁹Şi, mergând la oi, adă-mi de acolo doi iezi tineri şi buni, şi voiu face pre ei mâncare tătâne-tău, precum iubeaşte.

¹⁰Şi-i vei duce înlăuntru la tatăl tău şi va mânca, ca să te binecuvinteaze tatăl tău mai înainte de ce va muri”.

¹¹Iară Iacov au zis cătră Reveca, mumă-sa: „Fratele mieu, Isav, easte om păros, iară eu sânt om neated.

¹²Ca nu cumva să mă pipăie tatăl mieu, şi voiu fi înaintea lui ca un înşelătoriu, şi voiu aduce asupra mea blăstăm, iară nu binecuvântarea”.

¹³Şi i-au zis lui mumă-sa: „Asupra mea să fie blăstămul tău, fiiule, numai ascultă cuvântul mieu şi, mergând, adă-mi”.

¹⁴Şi, mergând, au luat şi au adus la mumă-sa, şi au făcut mumă-sa bucate, precum iubea tatăl lui.

¹⁵Şi, luând Reveca haina cea mai bună a lui Isav, feciorului său celui mai mare, carea era la dânsa în casă, au îmbrăcat pre Iacov, fiiul său cel mai tânăr.

¹⁶Şi cu pielceluşele iezilor au înfăşurat braţele lui şi goliciunea grumazului lui.

¹⁷Şi au dat bucatele şi pâinea care făcusă în mâinile lui Iacov, fiiului său, şi le-au dus la tatăl său.

¹⁸Şi au zis: „Tată”. Iară el au zis: „Iată, eu, cine eşti tu, fiiule?”

¹⁹Şi au zis Iacov tătâne-său: „Eu sânt Isav, cel întâiu născut al tău, făcut-am precum mi-ai grăit mie. Scoală-te şi şezi şi mănâncă din vânatul mieu, ca să mă binecuvânteaze sufletul tău”.

²⁰Şi au zis Isaac fiilui său: „Ce easte aceasta, ce ai aflat aşea curând, o, fiiule?” Iară el au zis: „Ce au dat-a Domnul Dumnezeul tău înaintea mea”.

²¹Şi au zis Isaac lui Iacov: „Apropie-te la mine şi te voiu pipăi, fiiule, oare tu eşti fiiul mieu, Isav, au nu?”

²²Şi s-au apropiiat Iacov la Isaac, tatăl său, şi l-au pipăit pre el şi au zis: „Glasul cu adevărat easte glasul lui Iacov, iară mâinile sânt mâinile lui Isav”.

²³Şi nu l-au cunoscut pre el, pentru că mâinile lui era păroase ca mâinile lui Isav fratelui său, şi l-au binecuvântat pre el şi au zis:

²⁴„Tu eşti fiiul meu, Isav”. Iară el au zis: „Eu”. Şi au zis:

²⁵„Adu-mi, şi voiu mânca din vânatul tău, fiiule, ca să te binecuvinteaze sufletul mieu”. Şi i-au adus lui şi au mâncat, şi i-au adus şi vin, şi au beut.

²⁶Şi i-au zis Isaac, tatăl său, lui: Apropie-te de mine şi mă sărută, fiiule”.

²⁷Şi, apropiindu-să, l-au sărutat, şi îndată, cât au mirosit mirosul hainelor lui, l-au binecuvântat pre dânsul şi au zis: „Iată mirosul fiiului mieu, ca mirosul unei ţarine pline, carea o au binecuvântat Domnul.

²⁸Şi să-ţi dea ţie Dumnezeu din roao ceriului şi din grăsimea pământului şi mulţime de grâu şi de vin.

²⁹Şi să slujească ţie neamuri şi să se închine ţie domni şi să fii domn fratelui tău, şi să vor închina ţie feciorii tătâne-tău. Cel ce te va blăstăma blăstămat să fie, cel ce te va binecuvânta binecuvântat să fie”.

³⁰Şi au fost după ce au încetat Isaac a binecuvânta pre Iacov, fiiul său, şi au fost după ce au ieşit Iacov de la faţa lui Isaac, tătâne-său, venit-au şi Isav, fratele lui, de la vânat.

³¹Şi au făcut şi el bucate, şi au adus tătâne-său şi au zis: „Să se scoale tatăl mieu şi să mănânce din vânatul fiiului său, ca să mă binecuvinteaze sufletul tău”.

³²Şi au zis Isaac, tatăl său: „Cine eşti tu?” Iară el au zis: „Eu sânt Isav, fiiul tău cel întâiu născut”.

³³Şi s-au spăimântat Isaac cu spaimă mare foarte şi au zis: „Dară cine easte cel ce mi-au vânat mie vânat, şi mi-au adus şi am mâncat din toate, mai înainte de ce ai venit tu? Şi l-am binecuvintat şi va fi binecuvintat”.

³⁴Şi au fost după ce au auzit Isav cuvintele lui Isaac, tătâne-său, au strigat cu glas mare şi amar foarte şi au zis: „Binecuvintează-mă şi pre mine, tată”.

³⁵Iară el au zis: „Venit-au fratele tău cu înşelăciune şi au luat binecuvântarea ta”.

³⁶Şi au zis Isav: „Drept s-au chemat numele lui Iacov, că acum a doao oară m-au înşelat, şi naşterea mea cea dintâiu o au luat şi binecuvântarea mea”. Şi au zis Isav: „Dară nu mi-ai lăsat şi mie binecuvântare, tată?”

³⁷Şi, răspunzind Isaac, au zis cătră Isav: „Încă şi domn l-am făcut pre el ţie, şi pre toţi fraţii lui i-am făcut lui slugi, şi cu grâu şi cu vin l-am întărit pre el, dară ţie ce voiu face, fiiule?”

³⁸Şi au zis Isav cătră tatăl său: „Au, doară, numai o binecuvântare easte la tine, tată? Binecuvintează-mă şi pre mine, tată”.

³⁹Şi umilindu-să Isaac, au strigat cu glas mare Isav şi au plâns, şi răspunzind Isaac tatăl lui, i-au zis: „Iată, din grăsimea pământului va fi hrana ta şi din roao ceriului de sus.

⁴⁰Şi cu sabiia ta vei trăi, şi fratelui tău vei sluji, şi va fi când vei lăpăda şi vei dezlega jugul lui de pre grumazul tău”.

⁴¹Şi purta pizmă Isav asupra lui Iacov, pentru binecuvântarea cu carea l-au binecuvântat pre el tatăl său, şi au zis Isav întru cugetul său: „Să se apropie zilele jealei tatălui mieu, ca să ucid pre Iacov, fratele mieu”.

⁴²Şi s-au spus Revecăi cuvintele lui Isav, feciorului său cel mai bătrân, şi, trimiţind, au chemat pre Iacov, feciorul său cel mai tânăr, şi i-au zis lui: „Iată, Isav, fratele tău, să laudă asupra ta că te va omorî.

⁴³Acum, dară, fiiul mieu, ascultă cuvântul mieu şi, sculându-te, fugi în Mesopotamiia, la Lavan, fratele mieu, în Haran.

⁴⁴Şi lăcuiaşte cu el câteva zile, până ce să va întoarce mâniia şi iuţimea fratelui tău de la tine.

⁴⁵Şi va uita ce ai făcut lui, şi voiu trimite de te voiu chema de acolo, ca nu cumva într-o zi să mă lipsesc de voi, de amândoi feciorii”.

⁴⁶Şi au zis Reveca cătră Isaac: „Mi-am urât viiaţa pentru featele feciorilor lui Het, de va luoa Iacov muiare din featele pământului acestuia, de ce-mi easte mie viiaţa?”