Read Biblia de la Blaj, 1795 Facerea 31 Bible Online

Facerea 31 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Facerea 31

¹Şi au auzit Iacov cuvintele feciorilor lui Lavan, carii zicea: „Luat-au Iacov toate câte au avut tatăl nostru, şi dintru ale tatălui nostru au făcut toată mărirea aceasta”.

²Şi au văzut Iacov faţa lui Lavan, şi, iată, nu era cătră dânsul ca ieri şi ca alaltaieri.

³Şi au zis Domnul cătră Iacov: „Întoarce-te în pământul tătâne-tău şi la rudeniia ta, şi Eu voiu fi cu tine”.

⁴Şi, trimiţind Iacov, au chemat pre Liia şi pre Rahil în câmp, unde era turmele.

⁵Şi au zis lor: „Văz eu faţa tătâne-vostru, că nu easte spre mine ca ieri şi ca alaltaieri, iară Dumnezeul tatălui mieu au fost cu mine.

⁶Şi voi însăvă ştiţi că cu toată vârtutea mea am slujit tatălui vostru.

⁷Iară tatăl vostru mi-au făcut strâmbătate, şi au schimbat simbriia mea de zeace ori [1], şi nu l-au lăsat pre el Dumnezeul tătâne-mieu să-mi facă mie rău.

⁸Şi când au zis: «Ceale pestriţă va fi simbriia ta», toate oile miei pestriţi au născut, iară când au zis: «Ceale albe va fi simbriia ta», au născut toate oile miei albi.

⁹Şi au luat Dumnezeu toate dobitoacele tatălui vostru şi le-au dat mie.

¹⁰Şi au fost când lua oile în pântece, văzut-am cu ochii miei prin vis, şi, iată, ţapii şi berbecii să suia pre oi şi pre capre albi şi pestriţi, şi în faţa cenuşii pătaţi.

¹¹Şi mi-au zis îngerul Domnului în vis: «Iacove!» Iară eu am zis: «Ce easte?»

¹²Şi au zis: «Caută cu ochii tăi şi vezi ţapii şi berbecii suindu-să pre oi şi pre capre albi şi pestriţi, şi în faţa cenuşii pătaţi, că am văzut câte ţ-au făcut ţie Lavan.

¹³Eu sânt Dumnezeul tău, Cel ce M-am arătat ţie la Locul lui Dumnezeu, unde mi-ai uns mie stâlpul şi ai făgăduit Mie făgăduinţă cu rugăciune, acum, dară, scoală-te şi ieşi din pământul acesta, şi mergi în pământul naşterii tale, şi Eu voiu fi cu tine»”.

¹⁴Şi răspunzind Rahil şi Liia, au zis lui: „Au, doară, avem noi încă parte sau moştenire în casa tatălui nostru?

¹⁵Au nu ca nişte străine ne-am socotit înaintea lui? Că ne-au vândut pre noi şi cu mâncare au mâncat argintul nostru [2].

¹⁶Toată avuţiia şi mărirea, carea o au luat Dumnezeu de la tatăl nostru, a noastră va fi şi a feciorilor noştri, acum, dară, fă câte au zis ţie Dumnezeu”.

¹⁷Şi, sculându-să Iacov, au luat muierile sale şi fiii săi pre cămile.

¹⁸Şi au luat toate averile sale şi toată agonisala carea au făcut în Mesopotamiia, şi toate ale sale, ca să meargă la Isaac, tatăl său, în pământul hananeilor.

¹⁹Iară Lavan s-au fost dus să-şi tunză oile sale, şi Rahil au furat idolii tătâne-său.

²⁰Şi au ascuns Iacov de Lavan Sirul, ca să nu spuie lui că fuge.

²¹Şi au fugit el şi toate ale lui, şi au trecut râul şi au grăbit spre muntele Galaad.

²²Şi a treia zi, s-au spus lui Lavan Sirului cum că au fugit Iacov.

²³Şi, luând pre toţi fraţii săi cu sine, au alergat după el cale de şeapte zile şi l-au ajuns în muntele Galaad.

²⁴Şi au venit Dumnezeu în somn noaptea la Lavan Sirul, şi i-au zis lui: „Păzeaşte-te, ca nu cumva să grăieşti cătră Iacov reale”. Şi au ajuns Lavan pre Iacov.

²⁵Şi Iacov au întins cortul său în munte, iară Lavan au pus pre fraţii săi în muntele Galaad.

²⁶Şi au zis Lavan lui Iacov: „Căci ai făcut aceasta? Pentru ce pre ascuns ai fugit? Şi m-ai jefuit şi ai luat featele meale ca pre nişte roabe cu sabiia?

²⁷Că, de mi-ai fi spus, te-aş fi slobozit cu mare cinste şi cu bucurie şi cu cântăreţi şi cu timpine şi cu alăute.

²⁸Şi nu m-ai învrednicit a săruta pre feciorii şi pre featele meale, şi acum nebuneaşte ai făcut.

²⁹Şi acum poate mâna mea a-ţi face rău, ci Dumnezeul tătâne-tău ieri au grăit cătră mine, zicând: «Păzeaşte, ca să nu vorbeşti cu Iacov reale».

³⁰Acum, dară, deaca mergi, pentru că cu mare dor ai dorit ca să te duci la casa tătâne-tău, pentru ce ai furat dumnezeii miei?”

³¹Şi, răspunzind Iacov, au zis cătră Lavan: „Pentru că m-am temut, că am zis ca nu cumva să-ţi iai featele tale de la mine şi toate ale meale”.

³²Şi au zis Iacov: „La cine vei afla dumnezeii tăi nu va trăi înaintea fraţilor noştri, caută ce easte la mine de ale tale, şi ia”. Şi nu au aflat la el nemica, şi nu ştiia Iacov cum că Rahil, muiarea lui, i-au furat pre ei.

³³Şi, întrând Lavan, au căutat casa Liei şi nu i-au aflat, şi au ieşit din casa Liei, şi au căutat casa lui Iacov şi casa celor doao slujnice, şi nu i-au aflat.

³⁴Şi au întrat în casa Rahilei, iară Rahil au luat idolii şi i-au pus supt şeaoa cămilei, şi au şezut deasupra lor, şi au zis tătâne-său:

³⁵„Nu-ţi pară cu greu, doamne, nu pociu să mă scol înaintea ta, că după obiceaiul muierilor s-au întâmplat mie acum”. Iară Lavan au scurmat în toată casa şi nu au aflat idolii.

³⁶Şi s-au mâniiat Iacov şi s-au sfădit cu Lavan, şi, răspunzind Iacov, au zis cătră Lavan: „Carea easte nedreptatea mea? Şi care easte păcatul mieu? Pentru ce ai alergat după mine şi pentru ce ai căutat toate vasele casii meale?

³⁷Ce ai găsit din toate vasele casii tale? Pune aici, înaintea fraţilor tăi şi înaintea fraţilor miei, şi să judece întră noi amândoi.

³⁸Aceştia sânt doaozeci de ani în care am fost cu tine? Oile tale şi caprele tale nu s-au sterpit, berbecii oilor tale nu am mâncat, mâncat de fiiară ţie nu ţ-am adus.

³⁹Eu am plătit de la mine furtişeagurile zilei şi furtişagurile nopţii.

⁴⁰Zioa mă usturam de căldură, şi noaptea de ger, şi să depărta somnul de la ochii miei.

⁴¹Aceştia sânt mie doaozeci de ani, în care eu am fost în casa ta, am slujit ţie patrusprezeace ani pentru doao feate ale tale, şi şease ani pentru oile tale, şi mi-ai schimbat simbriia de zeace ori [3].

⁴²De nu mi-ar fi fost mie ajutoriu Dumnezeul părintelui mieu, Avraam, şi frica lui Isaac, acum, doară, deşert m-ai slobozi. Smereniia mea şi osteneala mâinilor meale au văzut Dumnezeu, şi te-au mustrat ieri”.

⁴³Şi, răspunzind Lavan, au zis lui Iacov: „Fiicele tale fiicele meale sânt, şi fiii tăi fiii miei sânt, şi dobitoacele tale dobitoacele meale, şi toate câte le vezi tu ale meale sânt şi ale featelor meale. Ce voiu face lor astăzi au fiilor lor pre carii i-au născut?

⁴⁴Acum, dară, vino să punem legătură eu şi tu, şi va fi mărturie întră mine şi întră tine”. Şi i-au zis lui: „Iată, nimenea nu easte cu noi, vezi, Dumnezeu easte martor întră mine şi întră tine”.

⁴⁵Şi, luând Iacov o piiatră, o au pus stâlp.

⁴⁶Şi au zis Iacov fraţilor săi: „Adunaţi pietri!” Şi au adunat pietri şi au făcut moghilă, şi au mâncat acolo pre moghilă.

⁴⁷Şi au zis Lavan lui: „Moghila aceasta va fi mărturie întră mine şi întră tine astăzi”. Şi o au numit pre ea Lavan Moghila Mărturiei. Iară Iacov o au numit Moghilă Mărturie.

⁴⁸Şi au zis Lavan: „Iată, această moghilă şi stâlpul care l-am pus întră mine şi întră tine, mărturiseaşte moghila aceasta, şi mărturiseaşte stâlpul acesta. Pentru aceaea s-au numit numele Moghila Mărturiseaşte.

⁴⁹Şi Vedeniia, carea au spus: „Vază Dumnezeu întră mine şi întră tine că ne vom despărţi unul de altul.

⁵⁰De vei smeri featele meale, şi de vei luoa muiare preste featele meale, vezi, nimene cu noi nu easte carele să vază, Dumnezeu easte mărturie întră mine şi întră tine”.

⁵¹Şi au zis Lavan lui Iacov: „Iată, moghila aceasta şi stâlpul acesta mărturie easte.

⁵²Că de nu voiu treace eu la tine, nici tu nu vei treace la mine moghila aceasta şi stâlpul acesta, spre răutate [4].

⁵³Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Nahor să judece întră noi”. Şi au jurat Iacov pre frica tatălui său, Isaac.

⁵⁴Şi au junghiiat jertvă în munte, şi au chemat pre fraţii săi, şi au mâncat şi au beut şi au dormit în munte.

⁵⁵Şi, sculându-să Lavan dimineaţă, au sărutat feciorii săi şi featele sale, şi i-au binecuvântat pre ei, şi, întorcându-să Lavan, s-au dus la locul său.