Read Biblia de la Blaj, 1795 Facerea 41 Bible Online

Facerea 41 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Facerea 41

¹Şi au fost după doi ani de zile, Faraon au văzut vis: să părea lui că stă lângă râu.

²Şi, iată, ca cum din râu să suia şeapte vaci frumoase la chip şi alease la trupuri, şi păştea pre ţărmuri.

³Ci şi alte şeapte vaci să suia după aceastea din râu, urâte la chip şi supţiri la trupuri, şi păştea lângă vacile ceale de pre marginea râului.

⁴Şi vacile ceale şeapte urâte şi supţiri la trupuri au mâncat de tot pre ceale şeapte vaci frumoase la chip şi alease la trupuri, şi s-au deşteptat Faraon.

⁵Şi au visat a doao oară: „Şi, iată, să suia dintr-o rădăcină şeapte spice alease şi bune.

⁶Şi alte şeapte spice supţiri şi stricate de vânt răsărea după dânsele.

⁷Şi spicele ceale şeapte supţiri au înghiţit pre ceale şeapte spice alease şi pline. Şi s-au deşteptat Faraon şi era vis.

⁸Şi s-au făcut dimineaţă, şi s-au turburat sufletul lui, şi, trimiţind, au chemat pre toţi gâcitorii Eghiptului şi pre toţi înţelepţii lui, şi le-au spus lor Faraon visul său, şi nu era cine să-l tâlcuiască lui Faraon.

⁹Şi au grăit cel mai mare preste păharnici cătră Faraon, zicând: „De păcatul mieu îmi aduc aminte astăzi.

¹⁰Faraon s-au mâniiat pre slugile sale şi ne-au pus pre noi în temniţă în casa celui mai mare preste bucătari, şi pre mine şi pre cel mai mare preste pâine.

¹¹Şi am văzut amândoi vis într-o noapte, eu şi el, fieştecarele după visul său am văzut.

¹²Şi era acolo un prunc tinăr evreu a celui mai mare preste bucătari, şi i-am spus lui, şi el ni le-au tâlcuit noao.

¹³Şi au fost precum ne-au tâlcuit noao, aşea s-au şi întâmplat: eu să mă aşez în boieriia mea, iară acela să se spânzure.

¹⁴Şi, trimiţind Faraon, au chemat pre Iosif, şi-l scoasără pre dânsul din temniţă şi-l rasără şi schimbară îmbrăcămintea lui, şi au venit la Faraon.

¹⁵Şi au zis Faraon cătră Iosif: „Vis am văzut şi nu easte cine să-l tâlcuiască, iară eu am auzit de tine zicând că tu, deaca auzi visurile, le tâlcuieşti”.

¹⁶Şi, răspunzind Iosif lui Faraon, au zis: „Fără de Dumnezeu nu să va răspunde mântuirea lui Faraon”.

¹⁷Şi au grăit Faraon lui Iosif, zicând: „În somnul mieu mi să părea că stau pre ţărmurile râului.

¹⁸Şi ca cum din râu să suia şeapte vaci frumoase la chip şi alease la trupuri, şi păştea pre ţărmuri.

¹⁹Şi, iată, şi alte şeapte vaci să suia după eale din râu, reale şi urâte la chip şi supţiri la trupuri, decât care nu am văzut mai urâte în tot pământul Eghiptului.

²⁰Şi vacile ceale şeapte urâte şi supţiri au mâncat de tot pre ceale şeapte vaci dintâiu bune şi alease.

²¹Şi au întrat în pântecele lor şi nu s-au văzut că au întrat în pântecele lor, şi chipurile lor [1] urâte, ca şi mai înainte, şi deşteptându-mă, iară am adormit.

²²Şi am văzut iarăşi în somnul mieu şi, iată: ca cum şeapte spice pline şi bune să suia dintr-o rădăcină.

²³Iară alte şeapte spice supţiri şi stricate de vânt creştea ţiindu-să de dânsele.

²⁴Şi au înghiţit ceale şeapte spice stricate de vânt şi supţiri pre ceale şeapte spice bune şi pline. Deci, am spus tâlcuitorilor, şi nu au fost cine să-mi tâlcuiască”.

²⁵Şi au zis Iosif lui Faraon: „Visul lui Faraon unul easte: Dumnezeu au arătat lui Faraon ceale ce va face.

²⁶Ceale şeapte vaci bune şeapte ani sânt, şi ceale şeapte spice bune şeapte ani sânt, visul lui Faraon unul easte.

²⁷Şi ceale şeapte vaci supţiri, care să suia după eale, şeapte ani sânt, şi ceale şeapte spice supţiri şi stricate de vânt şeapte ani sânt, şi vor fi şeapte ani de foamete.

²⁸Iară cuvântul care am zis lui Faraon: că Dumnezeu au arătat lui Faraon ceale ce va face,

²⁹Iată, în şeapte ani va fi îndestulare [2] multă în tot pământul Eghiptului.

³⁰Şi după aceasta vor veni şeapte ani de foamete, şi vor uita de îndestularea ce au fost în tot Eghiptul, şi va topi foametea pământul.

³¹Şi nu să va cunoaşte îndestularea pre pământ de foametea ce va fi după aceasta, că va fi tare foarte.

³²Iară pentru aceaea au îndoit visul lui Faraon de doao ori, pentru că adevărat easte cuvântul cel de la Dumnezeu, şi va grăbi Dumnezeu a-l face pre el.

³³Acum, dară, caută omul înţelept şi priceput, şi-l pune pre el mai mare preste pământul Eghiptului.

³⁴Şi să facă Faraon şi să rânduiască mai mari preste pământ, şi să strângă toate rodurile pământului Eghiptului acelor şeapte ani a îndestulării.

³⁵Şi să adune toate bucatele acestor şeapte ani buni ce vin, şi să adune grâul supt mâna lui Faraon, şi să se păzască bucatele în cetăţi.

³⁶Şi vor fi bucatele ceale păzite pre pământ în cei şeapte ani a foametei, carea va fi în pământul Eghiptului, şi nu să va strica pământul de foamete”.

³⁷Şi au plăcut cuvântul înaintea lui Faraon, şi înaintea tuturor slugilor lui.

³⁸Şi au zis Faraon tuturor slugilor sale: „Au, doară, vom afla om ca acesta, carele să aibă duhul lui Dumnezeu întru sine?”

³⁹Şi au zis Faraon lui Iosif: „De vreame ce Dumnezeu au arătat ţie toate aceastea, nu easte om mai înţelept şi mai priceput decât tine.

⁴⁰Tu vei fi mai mare preste casa mea, şi de ruga ta va asculta tot norodul mieu, numai scaunul voi avea eu mai presus decât tine”.

⁴¹Şi au zis Faraon lui Iosif: „Iată, te puiu pre tine astăzi preste tot pământul Eghiptului!”

⁴²Şi, luând Faraon inelul din mâna sa, l-au pus în mâna lui Iosif şi l-au îmbrăcat pre el cu vison şi au pus lanţ de aur împrejurul grumazului lui.

⁴³Şi l-au suit pre dânsul în carul cel al doilea dintru ale sale şi au strigat înaintea lui vestitoriul şi l-au pus pre dânsul preste tot pământul Eghiptului.

⁴⁴Şi au zis Faraon lui Iosif: „Eu, Faraon, afară de tine nimenea nu va râdica mâna sa preste tot pământul Eghiptului!”

⁴⁵Şi au numit Faraon numele lui Iosif: Psontom Fanih, şi i-au dat lui pre Asineta, fata lui Pentefri, preotul Iliupoliei, să-i fie muiare.

⁴⁶Şi Iosif era de treizeci de ani când au stătut înaintea lui Faraon, împăratul Eghiptului, şi au ieşit Iosif de la faţa lui Faraon şi au umblat tot pământul Eghiptului.

⁴⁷Şi au făcut pământul întru acei şeapte ani a îndestulării bucate.

⁴⁸Şi au adunat toate bucatele celor şeapte ani, întru care era îndestulare în pământul Eghiptului, şi au pus bucatele în cetăţi, bucatele câmpurilor celor dimprejurul cetăţii le-au pus într-însa.

⁴⁹Şi au adunat Iosif grâul, ca năsipul mării mult foarte, cât nu putea să-l numere, că nu era număr.

⁵⁰Şi mai înainte de ce au venit acei şeapte ani de foamete au avut Iosif doi feciori, pre carii i-au născut lui Asineta, fata lui Pentefri, preotului Iliupoliei.

⁵¹Şi au chemat Iosif numele celui întâiu născut Manasi, zicând că: „M-au făcut a uita toate durerile meale şi toate ale tatălui mieu”.

⁵²Şi numele celui de al doilea l-au chemat Efraim, zicând că: „M-au înălţat Dumnezeu în pământul smereniei meale”.

⁵³Şi au trecut cei şeapte ani a îndestulării carea au fost în pământul Eghiptului.

⁵⁴Şi au început cei şeapte ani a foametei a veni după cum au zis Iosif. Şi s-au făcut foamete în tot pământul, şi în tot pământul Eghiptului nu era pâne.

⁵⁵Şi au flămânzit tot pământul Eghiptului şi au strigat norodul cătră Faraon pentru pâine şi au zis Faraon tuturor eghipteanilor: „Meargeţi la Iosif şi ce va zice voao faceţi!”

⁵⁶Şi foametea era preste faţa tot pământului, şi au deşchis Iosif toate jitniţile şi vindea tuturor eghipteanilor.

⁵⁷Şi toate ţările au venit în Eghipt să cumpere de la Iosif, pentru că să întărisă foametea preste tot pământul.